ICCJ. Decizia nr. 814/2013. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
INALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 814/2013
Dosar nr. 352/39/2011
Şedinţa publică de la 15 februarie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea adresată Curţii de Apel Suceava la data de 19 aprilie 2011, reclamanta M.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Baroul Botoşani şi U.N.B.R. ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr. 105 din 19-20 februarie 2011 a Consiliului U.N.B.R., a Deciziei nr. 57 din 17 decembrie 2010 a Consiliului Baroului Botoşani şi obligarea pârâţilor să emită decizie de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, precum şi obligarea pârâtului Baroul Botoşani la înscrierea sa în Tabloul anual al avocaţilor definitivi.
A fost invocată şi excepţia nelegalităţii art. II pct. 5 din Anexa la Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 902 din 11 septembrie 2010 privind adoptarea „Ghidului de bună practică privind procedura soluţionării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen”.
Prin completarea la acţiune depusă pentru termenul din 19 mai 2011, reclamanta a solicitat ca instanţa să analizeze şi capătul de cerere privind depunerea cererii din 22 decembrie 2010, întrucât până la prima zi de înfăţişare nu a fost emisă nici o decizie de respingere, scurgându-se mai mult de 30 de zile de la data depunerii cererii, fără a se emite un act.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 394 din 22 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava a fost admisă, în parte, cererea aşa cum a fost precizată formulată de reclamanta M.V., în contradictoriu cu pârâţii U.N.B.R. - Consiliul Uniunii şi Baroul Botoşani.
A fost anulată Decizia nr. 57 din 17 decembrie 2010 şi nr. 59 din 29 iulie 2011 emise de Consiliul Baroului Botoşani şi Decizia nr. 105 din 19-20 februarie 2011 a U.N.B.R.
A fost obligat Consiliul Baroului Botoşani să emită hotărâre de primire în profesie a reclamantei cu scutire de examen.
A fost respinsă excepţia inadmisibilităţii invocată de Baroul Botoşani ca nefondată şi a fost respinsă ca prematur formulată cererea vizând obligarea Baroului Botoşani de înscriere a reclamantei în tabloul avocaţilor definitivi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că la data de 18 iunie 2010 reclamanta a depus la Baroul Botoşani cerere de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen. Reclamanta a fost convocată la Baroul Botoşani în vederea verificării cunoştinţelor referitoare la legislaţia profesiei de avocat. Reclamanta a dat curs invitaţiei, iar verificarea cunoştinţelor s-a făcut în scris, obţinând însă un punctaj insuficient, fapt constatat prin Decizia nr. 57 din 15 ianuarie 2011 emisă de Consiliul Baroului Botoşani, prin care s-a respins cererea sa de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.
Reclamanta a formulat o a doua cerere de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen, aceasta fiindu-i respinsă prin decizia nr. 59 din 29 iulie 2011 emisă de Consiliul Baroului Botoşani.
Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că litigiul s-a născut datorită modului de interpretare a dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, în forma în vigoare la data la care reclamanta a formulat cerere de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.
Instanţa de fond, în aplicarea dispoziţiilor art. 20 din Constituţie României, a apreciat că dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 trebuie interpretate în sensul că, această condiţie a exercitării unei profesii juridice într-un interval de 10 ani, reprezintă fundamentul scutirii de examen, întrucât se pleacă de la prezumţia că acest termen este îndestulător pentru dobândirea cunoştinţelor necesare exercitării profesiei de avocat.
Textul de lege menţionat conferă persoanelor care au deţinut una din funcţiile enumerate în cuprinsul articolului, dreptul de a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii individualizate în lege.
Instanţa a constatat că în cauza dedusă judecăţii condiţiile prevăzute de lege sunt îndeplinite, pârâţii sub acest aspect necontestând cererea reclamantului.
Instanţa a constatat că dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Statul profesiei de avocat, prevăd că, în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului poate să verifice cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, însă, această prevedere, nu trebuie înţeleasă în sensul conferirii dreptului de a organiza o testare a solicitanţilor sub forma unui examen scris.
A primi o asemenea interpretare, aşa cum a fost realizată de autorităţile intimate, a constatat instanţa de primă jurisdicţie că înseamnă a goli de conţinut şi de eficienţă prevederea cuprinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
O soluţie contrară, fără argumente consistente, care să justifice declanşarea procedurii de schimbare a practicii judiciare, ar genera divergenţe de jurisprudenţă, care ar avea ca efect instituirea unui climat de incertitudine şi insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (2) din Constituţia României şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Privitor la solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului de înscriere în tabloul avocaţilor din Baroul Botoşani, instanţa de fond a apreciat-o ca fiind prematur formulată, având în vedere că înscrierea în tabloul avocaţilor este o etapă ulterioară celei de emitere a deciziei de primire în avocatură şi este condiţionată de îndeplinirea mai multor cerinţe.
Instanţa a apreciat că emiterea deciziei de primire în profesie nu conduce automat la înscrierea în tablou, pentru realizarea acestui deziderat reclamantul având, de asemenea, obligaţia achitării taxelor de înscriere, depunerii jurământului, etc.
Instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de Consiliul Baroului Botoşani, reţinând că reclamanta Mihai Violeta a formulat două cereri de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
3. Recursul declarat de Baroul Botoşani
Recurentul a criticat hotărârea instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică, arătând că instanţa a dat o interpretare greşită dispoziţiilor legale incidente în cauză şi a făcut o aplicare greşită a acestora.
A fost prezentată situaţia de fapt a cauzei şi s-a susţinut că instanţa a făcut o aplicare greşită a Hotărârii nr. 27/2009 pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Ştefan şi Ştef contra României.
Recurentul a arătat că testul de verificare a cunoştinţelor a fost organizat în temeiul prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 coroborate cu dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, fiind vorba de dispoziţii care se completează şi, în nici un caz, nu se contrazic.
S-a arătat că dispoziţiile statutare nu adaugă la lege, aşa cum în mod greşit a reţinut prima instanţă, iar dispoziţiile legale nu instituie o normă imperativă în sensul primirii în profesia de avocat de drept a consilierilor juridici cu o vechime de 10 ani.
S-a susţinut că avându-se în vedere excepţia reglementată în alin. (3) al art. 16 este evident că legiuitorul a lăsat la latitudinea consiliului baroului primirea în profesie cu scutire de examen a categoriilor de persoane menţionate în alin. (2).
Ghidul de bună practică adoptat prin Hotărârea nr. 902/2010 de către Consiliul U.N.B.R. prevede numai procedura de organizare transparentă privind soluţionarea cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, recurentul susţinând că prevederile acestei hotărâri nu contravin şi nu adaugă la lege.
Recurentul a arătat că testul organizat de Barou nu poate fi interpretat ca un examen, aşa cum greşit a apreciat instanţa de fond, susţinând că motivarea instanţei de fond este contradictorie, întrucât pe de o parte, recunoaşte dreptul consiliului baroului de a proceda la verificarea cunoştinţelor solicitantului potrivit art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, iar, pe de altă parte, neagă acest drept, prin faptul că se susţine că nu se poate organiza o testare scrisă a solicitanţilor.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a reţinut că la data formulării cererii de primire în profesie de către intimata Mihai Violeta, dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat aveau următorul cuprins: „(2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: b)cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare, care îl fac nedemn pentru profesia de avocat”.
Înalta Curte reţine că prin dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, se prevede că „în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat”.
În fine, prin Hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului U.N.B.R., care la pct. 5 detaliază procedura de verificare a cunoştinţelor privind legislaţia specifică profesiei de avocat, se mai adaugă suplimentar şi că „Rezultatul verificării cunoştinţelor… poate determina respingerea cererii de primire în profesie cu scutire de examen”:
Jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în această materie, mai ales după pronunţarea hotărârii C.E.D.O. din data de 27 ianuarie 2009 în cauza Ştefan şi Ştef împotriva României, care semnala divergenţele de jurisprudenţă, a fost în sensul că impunerea unor condiţii suplimentare celor indicate în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 precitat, conturează excesul de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 (exemplul: Decizia nr. 3228 din 17 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal).
Concret, în privinţa practicii administrative de a realiza verificarea cunoştinţelor specifice profesiei pe calea unei testări scrise cu barem şi punctaj minim de promovare, care în realitate reprezintă un examen, Înalta Curte apreciază că în acest mod este golită de conţinut prevederea legală şi, contrar susţinerii recurentului, această practică s-a menţinut şi după adoptarea Hotărârii nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului U.N.B.R. (ex.: Decizia nr. 4777 din 4 noiembrie 2010 şi Decizia nr. 233 din 20 ianuarie 2011 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal).
Instanţa de control judiciar constată că sintagma utilizată de legiuitor „poate fi primit în profesie cu scutire de examen”, nu poate fi interpretată ca instituind o simplă vocaţie. Câtă vreme intimata, care a formulat cererea de primire în profesie cu scutire de examen, îndeplineşte condiţiile expres arătate la lit. b), respectiv a exercitat funcţia de consilier juridic peste 10 ani şi nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare, care să o facă nedemnă pentru profesia de avocat, în sensul explicitat la art. 13 din acelaşi act normativ, rezultă că reclamanta are un drept subiectiv de a fi primită în profesie, drept care nu poate fi îngrădit decât pentru motive temeinice, proporţionale cu scopul urmărit de recurenţi în organizarea profesiei de avocat.
Instanţa de control judiciar reţine că refuzul pârâţilor de a o primi în profesie fără examen pe reclamantă, pe motiv că nu a întrunit punctajul stabilit pentru verificarea cunoştinţelor specifice profesiei, apare ca nejustificat şi în mod corect a fost sancţionat de prima instanţă prin admiterea acţiunii.
Pentru toate aceste motive, constatând că nu sunt motive de casare sau modificare a sentinţei atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Baroul Botoşani împotriva sentinţei nr. 394 din 22 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 811/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 815/2013. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
