ICCJ. Decizia nr. 822/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 822/2013
Dosar nr. 823/36/2010
Şedinţa publică din 15 februarie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin Decizia civilă nr. 347/CA din 27 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în Dosarul nr. 338/36/2010, a fost anulată, ca netimbrată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.I., împotriva Deciziei civile nr. 141/ CA din 24 februarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în Dosarul nr. 6068/118/2006.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul B.I.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. 823/36/2010.
2. Hotărârea Curţii de Apel Constanţa
Prin Decizia nr. 1646 din 15 decembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa a fost constatată perimată contestaţia în anulare formulată de recurentul contestator B.I. împotriva Deciziei civile nr. 347/ CA din 27 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosar nr. 338/36/2010 în contradictoriu cu intimata B.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin încheierea pronunţată în şedinţă publică din 16 septembrie 2010, Curtea de Apel Constanţa a suspendat judecata cauzei pentru lipsa nejustificată a părţilor.
Instanţa a reţinut că de la data suspendării, timp de un an de zile nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură din vina exclusivă a persoanelor interesate.
În consecinţă, în conformitate cu disp.art. 252 C. proc. civ., instanţa a constatat din oficiu, perimată contestaţia în anulare formulată de B.I. împotriva Deciziei civile nr. 347/ CA din 27 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosar nr. 338/36/2010.
3. Recursul declarat de B.I.
Împotriva acestei hotărâri prin care s-a constatat perimată contestaţia în anulare, B.I. a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
II. Decizia Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând motivele invocate în raport cu decizia atacată a constatat că prezenta cerere este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
C. proc. civ. reglementează în Titlul V- Capitolul I, recursul (art. 299 Și art. 316), cale extraordinară de atac, iar în art. 299 se precizează ce hotărâri sunt supuse recursului.
Conform dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului.
Înalta Curte, văzând actele şi lucrările dosarului, a constatat că hotărârea atacată cu recurs este o hotărâre aflată sub incidenţa dispoziţiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., fiind vorba de o hotărâre irevocabilă pronunţată în calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare.
C. proc. civ. reglementează în Titlul al III- lea Capitolul III.Judecata, secţiunea a VI-a perimarea, ( art. 248 Și art. 254), iar în dispoziţiile art. 253 alin. (2) C. proc. civ. se prevede faptul că hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în 5 zile de la pronunţare .
Ori, dispoziţiile prevăzute la dispoziţiile art. 253 alin. (2) trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., pentru că numai în măsura în care aceste dispoziţii nu sunt potrivnice celor cuprinse în capitolul recurs, precum şi cu cele ale contestaţiei în anulare, procedură judiciară în care se află cererea recurentului, se poate face aplicarea dispoziţiilor arătate.
Dispoziţia ce prevede că hotărârea dată în perimare este supusă recursului nu trebuie interpretată în sensul că şi hotărârea prin care se constată perimată contestaţia în anulare este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, căci prin introducerea dispoziţiei alin. (2) din art. 253 C. proc. civ. nu s-a urmărit să se deschidă calea unui recurs împotriva unei hotărâri irevocabile, contrar întregului sistem al c. proc. civ.
De altfel, este evident că textul referitor la perimare se află situat în cadrul capitolului referitor la judecata în primă instanţă, astfel încât intenţia legiuitorului nu poate fi interpretată într-un alt mod decât cel de faţă. Perimarea este un simplu incident în judecarea cauzei, incident care se rezolvă în cursul judecăţii pe cale de excepţie, astfel că nu se poate admite ca, pentru hotărârea prin care se rezolvă acest incident, să existe o cale de atac pe care legea nu o îngăduie cu privire la hotărârea asupra fondului, în cazul nostru al unei hotărâri în calea de atac a contestaţiei în anulare, irevocabilă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte a constatat că cererea de faţă nu îndeplineşte cerinţele minime de admisibilitate pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac şi, în consecinţă, în temeiul art. 313 C. proc. civ. va respinge recursul formulat ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de B.I. împotriva Deciziei nr. 1646 din 15 decembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5567/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5561/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
