ICCJ. Decizia nr. 5561/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5561/2013
Dosar nr. 7367/88/2012
Şedinţa de la 4 iunie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 488/CA din 31 octombrie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor, în favoarea Tribunalului Tulcea - complet specializat în materia contenciosului administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că în speţă competenţa se stabileşte în funcţie de valoarea sumei reprezentând obligaţia de plată contestată, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care, în speţă, este sub 500.000 RON.
Prin Sentinţa nr. 8742 din 21 decembrie 2012, Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că acţiunea reclamantei, având ca obiect anularea Procesului-verbal de constatare nr. 156230 din 2 decembrie 2011, emis de pârâtă, prin care a fost respinsă la plată suma de 800 RON, intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, faţă de împrejurarea că actul contestat este emis de o autoritate centrală.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 22 C. proc. civ.
Verificând cauza, Curtea constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Tulcea, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, în speţă, refuzul de plată a sumei de 800 RON, în litigiu, este consecinţa constatării ca neeligibile a acesteia, în urma verificării modului de utilizare de către reclamantă a unor fonduri europene, în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.
Conform dispoziţiilor art. 46 din actul normativ sus-menţionat, „Împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă” (alin. (1) iar „Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătura dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ, în condiţiile legii” (alin. (2)).
De asemenea, potrivit art. 51 alin. (2) din acelaşi act normativ, „Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare”.
În temeiul normei de trimitere, prevăzută de acest din urmă text legal în ceea ce priveşte stabilirea instanţei de contencios administrativ competente să soluţioneze contestaţia formulată împotriva deciziei emise de autoritatea administrativă emitentă a titlului de creanţă atacat, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În interpretarea şi aplicarea normelor de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Instanţei Supreme s-a reţinut, în mod unitar, că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat, în cazul actelor administrative cu caracter general;
- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.
Aşadar, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa se stabileşte în funcţie de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenţei tribunalului de cea a curţii de apel fiind suma de 500.000 RON.
În speţă, fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanţă bugetară, conform art. 2 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011 - în sumă de 800 RON - asimilată creanţelor fiscale, în sensul prevederilor Codului de procedură fiscală, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul valoric şi revine Tribunalului Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Administraţia Rezervaţiei Biosferei ’’Delta Dunării’’, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor, în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 822/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 839/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
