ICCJ. Decizia nr. 5096/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5096/2013
Dosar nr. 73483/3/2011
Şedinţa de la 19 aprilie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.Obiectul acţiunii şi procedura derulată în faţa primei instanţe sesizate
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamanta M.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice:
- obligarea acestuia la plata sumei de 89.700 RON, reprezentând prejudiciul cauzat cu ocazia valorificării unei părţi de 230.000 RON din creanţa garantată asupra statului în cuantum de 1.016.602 RON conferită de Titlul de despăgubire nr. 5740 din 30 iunie 2009 emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor;
- obligarea pârâtului la plata sumei de 786.602 RON, reprezentând restul echivalentului creanţei garantate asupra statului conferită de Titlul de despăgubire nr. 5740 din 30 iunie 2009 emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, sub condiţia suspensivă ca reclamanta să restituie pârâtului cantitatea de 786.602 acţiuni deţinute la Fondul Proprietatea;
- obligarea pârâtului Statul Roman la actualizarea cu indicele de inflaţie a sumei de 1.016.602 RON, începând cu data de 30 iunie 2009;
şi până la momentul plăţii efective a sumei sus-menţionate;
- obligarea pârâtului la plata sumei de 200 RON reprezentând daune moratorii, pentru fiecare zi de întârziere, în 30 de zile de la data rămânerii definitive şi executorii a hotărârii ce va soluţiona prezenta cauză.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că în speţă s-a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005, iar pârâtul se face în mod indirect vinovat de tergiversarea listării la bursă a Fondului Proprietatea, cu încălcarea normelor legale imperative, cererea sa fiind întemeiată pe răspunderea pentru fapta proprie, conform art. 998 - 999 C. civ.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Sentinţa nr. 25 din 6 ianuarie 2012, a admis excepţia necompetenţei materiale şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând că deşi a fost învestită cu o cerere în pretenţii, prin acţiune invocându-se răspunderea pentru fapta proprie a pârâtului conform art. 998 - 999 C. civ., acest fapt este lipsit de relevanţă pentru determinarea instanţei competente, atâta timp cât situaţia premisă determinantă în formularea prezentei acţiuni în pretenţii, rezultă, potrivit celor arătate de reclamantă, din încălcarea dispoziţiilor Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 6734 din 27 noiembrie 2012, a admis excepţia de necompetenţă materială, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă şi, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, în considerarea obiectului acţiunii şi temeiului de drept invocat de către reclamantă (art. 998 - 999 C. civ.) raportul juridic dedus judecăţii fiind unul de drept civil, având în vedere şi cuantumul despăgubirilor solicitate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 (1), 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Obiectul prezentului litigiu vizează o acţiune în pretenţii în temeiul răspunderii civile delictuale, conform art. 998 - 999 C. civ., determinată de încălcarea dispoziţiilor Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
În speţă, reclamanta a solicitat, în temeiul răspunderii civile delictuale, acordarea de despăgubiri reprezentând diferenţa dintre suma stabilită prin decizia-titlu de despăgubire şi suma efectiv obţinută ca urmare a vânzării acţiunilor acordate la Fondul proprietatea, în baza titlului de conversie emis de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ este definit ca "activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim."
Raportat la aceste dispoziţii legale şi la situaţia de fapt, Înalta Curte constată, în acord cu hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, că reclamanta nu a supus cenzurii instantei niciun act emis în procedura reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Prin urmare, pretenţia concretă dedusă judecăţii nu vizează un act administrativ, competenţa instanţelor de contencios administrativ fiind astfel exclusă.
În raport cu obiectul cererii şi temeiul de drept al acesteia se constată ca raportul juridic dedus judecăţii este unul de drept civil, iar faţă de cuantumul despăgubirilor cerute devin incidente prevederile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora tribunalele judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoarea de peste 500.000 RON.
3. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţiile civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta M.V. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5570/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5569/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
