ICCJ. Decizia nr. 485/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 485/2013
Dosar nr. 8203/2/2011
Şedinţa publică de la 31 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de 21 septembrie 2011, reclamanţii N.R.E., T.C., N.S.A. şi O.F.A., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor oblige pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, obligarea acesteia din urmă la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri pentru suma de 1.016.180 RON, stabilită prin raportul de evaluare întocmit de S.C. G.C.E. S.R.L., precum şi obligarea pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la emiterea un titlu de plată şi/sau un titlu de conversie pentru suma de 1.016.180 RON şi să acorde despăgubirile în numerar.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut că prin Hotărârea nr. 40/2001 Comisia Judeţeană Dâmboviţa a decis acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafaţă de 4 hectare, situat în municipiul Târgovişte, hotărârea fiind înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe rolul căreia a fost constituit Dosarul nr. 23636/FFCC/2011.
Acţiunea fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Apărările formulate în cauză
Pârâta A.N.R.P. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia prematurităţii, având în vedere că procedura administrativă de acordare a despăgubirilor nu a fost finalizată la nivelul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare Pârâta A.N.R.P. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor ca neîntemeiată, susţinând că Dosarul nr. 23636/FFCC/2011 a fost analizat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub aspectul legalităţii respingerii cererii de restituire în natură şi s-a procedat la evaluarea imobilului, fiind întocmit raportul de evaluare
Hotărârea Curţii de Apel
Prin Sentinţa nr. 7681 din 16 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti a respins ca prematur formulată acţiunea în ceea ce priveşte pretenţiile reclamanţilor în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor, a admis acţiunea formulată de reclamanţii N.R.E., T.C., N.S.A. şi O.F.A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor şi, în consecinţă, a obligat pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, conform raportului de evaluare întocmit la 30 iunie 2011 de S.C. G.C.E. S.R.L.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în ceea ce priveşte excepţia prematurităţii emiterii titlului de plată, invocată de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor instanţa a admis-o ca atare, având în vedere că în cauză nu este dovedit în niciun mod refuzul nejustificat de îndeplinire a obligaţiilor prevăzute de Legea nr. 247/2005 în sarcina Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
Pe de altă parte, arată instanţa, obligaţia de emitere a titlului de plată şi sau de conversie precum şi obligaţia de plată a despăgubirilor devin actuale numai după finalizarea procedurii administrative la nivelul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Cu referire la fondul cauzei instanţa de primă jurisdicţie a constatat că Dosarul nr. 23636/FFCC/2011 a fost analizat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub aspectul legalităţii respingerii cererii de restituire în natură procedându-se la evaluarea imobilului, fiind întocmit raportul de evaluare de către S.C. G.C.E. S.R.L., comunicat Comisiei la 5 iulie 2011.
Astfel cum rezultă din cuprinsul dispoziţiilor art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
Arată instanţa că de la data comunicării raportului de evaluare a trecut o perioadă semnificativă de timp, pârâta nu a înţeles să procedeze conform dispoziţiilor art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel că în cauză pârâta a refuzat nejustificat emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
Reluând apărările formulate la instanţa de fond, recurenta a criticat soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică.
Arătând că sub aspectul obligării Comisiei Centrale la emiterea deciziei cu motivarea încălcării principiului procesului rezonabil consideră recurenta-pârâtă că, în mod netemeinic, instanţa de fond a statuat o astfel de obligaţie, neţinând cont de aspectele obiective ale soluţionării dosarului de despăgubire al reclamanţilor.
Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând, în ansamblu, sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în concluziile scrise cât şi prin toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Intimaţii-reclamanţi au supus controlului instanţei de contencios administrativ refuzul nejustificat al autorităţii administrative de a elibera actul administrativ, respectiv decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul teren situat în municipiul Târgovişte, jud. Dâmboviţa, în suprafaţă de 4 ha.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere se înţelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Definiţia excesului de putere este dată de art. 2 lit. m) din Legea nr. 554/2004 şi constă în exercitarea dreptului de apreciere, aparţinând administraţiei publice, prin încălcarea dreptului şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.
În cauza de faţă, Înalta Curte a constatat că în conformitate cu dispoziţiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedura administrativă de soluţionare a dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii presupune parcurgerea mai multor etape şi anume: etapa transmiterii şi a înregistrării dosarelor; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării; etapa evaluării, etapă în care dacă după analizarea dosarului se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire şi valorificarea acestui titlu în condiţiile prevăzute de art. 26 din O.U.G. nr. 81/2007 care include în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul V, Secţiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".
În aceste condiţii, verificând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte a constatat că refuzul pârâtei de rezolvare a cererii reclamanţilor se priveşte ca fiind nejustificat, cum în mod corect a apreciat instanţa de fond, admiţând acţiunea reclamanţilor.
Critica formulată de recurentă este neîntemeiată, întrucât instanţa de fond a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamanţilor decizie conţinând titlul de despăgubire pentru imobilul-teren în suprafaţă de 4 ha, conform raportului de evaluare întocmit de evaluator SC G.C.E. S.R.L., comunicat Comisiei la 5 iulie 2011, având în vedere că potrivit dispoziţiilor din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dosarul reclamanţilor privind acordarea de măsuri reparatorii a parcurs etapele prevăzute de actul normativ indicat şi urmează a fi finalizată procedura administrativă fie prin emiterea titlului de despăgubire fie prin trimiterea dosarului către o nouă evaluare, potrivit art. 16 alin. (7) din legea citată.
Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparaţilor pentru imobilul teren în discuţie, conferă consistenţă concluziei la care a ajuns instanţa de fond, în sensul încălcării principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Având în vedere dispoziţiile art. 20 din Constituţia României, normele interne cuprinse în legislaţia primară şi secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate şi aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenţie ca o garanţie a dreptului la un proces echitabil şi aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci şi în cadrul procedurii administrative şi, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive.
Soluţionarea cauzelor în mod imparţial, echitabil şi într-un termen rezonabil constituie şi un elemente al dreptului la o bună administrare, drept fundamental al cetăţeanului Uniunii Europene, consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7 decembrie 2000 de către Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene.
Complexitatea etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare, a unei totale pasivităţi a autorităţii publice, în condiţiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că la pronunţarea prezentei hotărâri s-a emis decizia solicitată.
Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse la pct. II din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtă Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor împotriva Sentinţei civile nr. 7681 din 16 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5549/2013. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 5570/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
