ICCJ. Decizia nr. 807/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 807/2013
Dosar nr. 279/57/2011
Ședința publică din 15 februarie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba-Iulia, reclamanta S.C.A. a chemat în judecată pe pârâta Universitatea S.H. Bucureşti, solicitând obligarea pârâtei la eliberarea în favoarea reclamantei a diplomei de licenţă şi a suplimentelor la diplomă - ca urmare a absolvirii Universităţii S.H. Facultatea de Sociologie – Psihologie, Specializarea Psihologie, precum şi a diplomei de absolvire a liceului depusă în dosarul de înscriere a reclamantei în cadrul pârâtei, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2 .Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 166 din 20 mai 2011 a Curţii de Apel Alba-Iulia a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta S.C.A. împotriva pârâtei Universitatea S.H., în sensul că a fost obligată pârâta să-i elibereze reclamantei Diploma de Licenţă şi suplimentele la diplomă, precum şi Diploma de absolvire a liceului depusă în dosarul de înscriere la instituţia pârâtă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta a urmat şi absolvit cursurile Facultăţii de Sociologie Psihologie - Specializarea Psihologie din cadrul Universităţii S.H. promoţia 2009, după cum rezultă din adeverinţa din 23 iulie 2009.
Adeverinţa din 23 iulie 2009, conform prevederilor art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ superior aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 a M.E.C.T. are valabilitate maxim 12 luni.
După expirarea celor 12 luni, conform prevederilor art. 20 din acelaşi regulament şi a prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, reclamanta prin cererea din 28 septembrie 2010 s-a adresat pârâtei solicitând eliberarea diplomei de licenţă şi a suplimentului la diplomă precum şi a diplomei de bacalaureat, acte necesare la încadrarea în muncă, însă pârâta nu a dat curs solicitărilor reclamantei astfel că aceasta a fost nevoită să depună acţiunea în contencios administrativ la instanţa de judecată.
Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învăţământ superior aprobat prin Ordinul M.E.C.T.S. nr. 2284/2007, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenţilor li se eliberează adeverinţa de absolvire, al cărei termen de valabilitate este de maxim 12 luni.
Potrivit art. 2, actele de studii din sistemul naţional de învăţământ superior, care confirmă studiile efectuate şi titluri sau calităţi dobândite, ce conferă titularilor acestora drepturi şi obligaţii ce decurg din Legea nr. 84/1995 şi din celelalte reglementări legale în vigoare, sunt diploma, certificatul şi atestatul. Foaia matricolă sau suplimentul la diplomă sunt anexate la actele de studii.
Potrivit capitolului VII din Metodologia organizării şi desfăşurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de Universitatea S.H. la data de 12 mai 2009, universitatea respectivă, ca instituţie organizatoare a examenelor de licenţă, s-a obligat să elibereze diplomă de licenţă, însoţită de suplimentul la diplomă, în cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licenţă, până la eliberarea diplomei de licenţă, facultăţile putând elibera, la cerere, adeverinţe prin care să se certifice promovarea examenului de licenţă, precum şi rezultatele la examenul de licenţă şi valabilitatea adeverinţei până la elaborarea diplomei.
Instanţa a constatat că reclamanta a fost admisă să susţină examenul de licenţă în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-a promovat, iar, Facultatea de Sociologie-Psihologie i-a recunoscut titlul de licenţiat, potrivit adeverinţei din 23 iulie 2009.
Instanţa a reţinut că din actele dosarului nu rezultă că reclamanta s-a înscris la o specializare şi la o formă de învăţământ pentru a căror organizare universitatea pârâtă nu avea autorizare sau acreditare provizorie.
De altfel, nu a fost contestat faptul că reclamanta nu are dreptul să obţină diploma de licenţă şi suplimentul la diplomă pentru că ar fi urmat o formă de învăţământ pentru care pârâta nu a parcurs etapele obligatorii de acreditare/autorizare provizorie.
Prin urmare, a concluzionat instanţa de primă jurisdicţie faptul că atât timp cât pârâta însăşi recunoaşte că reclamanta a urmat cursurile pe care ea le-a organizat la formele de învăţământ legal stabilite şi a emis acesteia acte ce recunosc acest fapt şi calitatea de licenţiat în Psihologie – act ce premerge diplomei finale de studii, cererea reclamantei este întemeiată sub aspectul obligării pârâtei de a emite diploma de licenţă şi suplimentul la diplomă.
De asemenea, întrucât reclamanta a finalizat studiile, obţinând diploma de licenţă pârâta nu mai are motiv să păstreze diploma de bacalaureat a reclamantei depusă la dosarul de înscriere a reclamantei la instituţia pârâtei.
3. Recursul declarat de Universitatea S.H.
Recurenta a criticat sentinţa instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, invocând ca temei al recursului dispoziţiile art. 3041 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a arătat că pârâta nu putea să elibereze actele de studii fără aprobarea pe care Ministerul Educaţiei trebuie să o dea conform propriului ordin cu caracter normativ, arătând că subzistă în sarcina M.E.C.T.S. obligaţia legală de a aproba întreg necesarul de formulare, pentru a se putea elibera intimatei-reclamante diploma de studii şi suplimentele de diplomă.
II. Decizia instanţei de control judiciar
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, mai înainte de a analiza motivele de recurs formulate, a constatat faptul că recursul este tardiv.
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 103 alin (1) C. proc. civ. neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Alin. (2) din articolul prezentat mai sus prevede faptul că, în acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în acelaşi termen vor fi arătate şi motivele împiedicării.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că sentinţa a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 11 iulie 2011, iar cererea de recurs a fost înregistrată la instanţa de fond la data de 19 ianuarie 2012, conform datei aflate pe plicul de corespondenţă, cu depăşirea termenului de 15 zile de la comunicare, prevăzut de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 301 C. proc. civ.
În aceste condiţii, Înalta Curte va aplica sancţiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în termenul defipt de lege.
Văzând dispoziţiile art. 301 raportate la art. 101 şi art. 102 C. proc. civ., care prevăd termenul de 15 zile de la comunicare pentru recurs, precum şi modalitatea de calcul a termenului, s-a constatat faptul că cererea de recurs a fost depusă cu nerespectarea dispoziţiilor imperative ale legii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata tardiv declarat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Universitatea S.H. împotriva sentinţei nr. 166 din 20 mai 2011 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5568/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5567/2013. Contencios → |
|---|
