ICCJ. Decizia nr. 945/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 945/2013
Dosar nr. 4597/2/2011
Ședința publică din 19 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată, reclamanta SC F. SA a solicitat suspendarea judecării Dosarului nr. 4597/2/2011 până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 1772/2/2012, aflat tot pe rolul secţiei a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a Curţii de Apel Bucureşti.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că la data de 20 decembrie 2011, ulterior înregistrării acţiunii care face obiectul Dosarului nr. 4597/2/2011, Direcţia Impozite şi Taxe Locale Sect. 3 i-a comunicat prin adresa din 20 decembrie 2011 următoarele decizii de impunere, prin care a stabilit în sarcina societăţii obligaţii fiscale reprezentând impozit pe terenuri şi impozit pe clădire:
- Decizia de impunere nr. 878 din 01 februarie 2008;
- Decizia de impunere nr. 5051 din 12 martie 2010;
- Decizia de impunere nr. 1795 din10 februarie 2011;
Astfel fiind, la data de 24 ianuarie 2012, reclamanta a contestat Deciziile de impunere nr. 878 din 01 februarie 2008, respectiv nr. 5051 din 12 martie 2010 şi nr. 1795 din 10 februarie 2011, contestaţie respinsă, ca neîntemeiată, de către Direcţia Impozite şi Taxe Locale Sect. 3, prin Decizia nr. 4247 din 13 februarie 2012.
Reclamanta a mai arătat că la data de 05 martie 2012, a formulat, în contradictoriu cu Direcţia Impozite şi Taxe Locale Sect. 3, acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, din anul 2012, prin care a solicitat anularea Deciziilor nr. 4247 din 13 februarie 2012, nr. 878 din 01 februarie 2008, a Deciziei de impunere nr. 5051 din 12 martie 2012 şi nr. 1795 din 10 februarie 2011.
Reclamanta a considerat că instanţa investită cu soluţionarea Dosarului nr. 4597/2/2011 nu se va putea pronunţa cu privire la existenţa sau inexistenţa obligaţiilor societăţii către bugetul local al Municipiului Bucureşti – Sect. 3 şi, respectiv, nu va putea în nici un caz obliga autoritatea la emiterea unui certificat fiscal în acest sens, în măsura în care actele administrative prin care sunt impuse, la acest moment, aceste aşa zise obligaţii fiscale nu au fost confirmate sau anulate prin intermediul procedurilor prevăzute de C. Proc. Fisc. şi de Legea contenciosului administrativ.
Mai mult, pentru soluţionarea pretenţiilor formulate în Dosarul nr. 4597/2/2011, instanţa va trebui să analizeze considerente de fapt şi de drept incidente în acţiunea formulată în Dosarul nr. 1772/2/2012.
Prin Încheierea din 11 iunie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a unit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.I. cu fondul cauzei, a admis cererea şi a suspendat cauza până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 1772/2/2012, aflat pe rolul acestei instanţe, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că dezlegarea pricinii de faţă atârnă, în tot sau în parte, de soluţionarea Dosarului nr. 1772/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâta Direcţia Impozite şi Taxe Locale Sect. 3 a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că Dosarul nr. 1772/2/2012 a fost declinat de la Curtea de Apel Bucureşti către Tribunalul Bucureşti, urmând a primi un număr nou de dosar şi primul termen după declinare.
Recurenta mai susţine că Dosarul nr. 1772/2/2012 cuprinde solicitarea reclamantei de anulare a patru decizii de impunere, deci este un caz mult mai complex care necesită mult timp şi probabil multe termene de judecată, iar dosarul de faţă are ca obiect anularea numai a unei singure decizii de impunere ce se regăseşte într-adevăr şi în obiectul Dosarului nr. 1772/2/2012.
Având în vedere că în dosarul de faţă au fost instrumentate probe şi au fost depuse înscrisuri, recurenta consideră că este inutilă suspendarea cauzei pentru judecarea unui alt dosar, susţinând că dezlegarea pricini din dosarul de faţă nu atârna de judecarea Dosarului nr. 1772/2/2012.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 244 alin. (1), punctul 1, C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata atunci când „dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi”.
În cauza de faţă, reclamanta a solicitat instanţei de judecată obligarea Direcţiei Impozite şi Taxe Locale Sect. 3 la emiterea unui certificat fiscal care să ateste că nu are datorii la bugetul local al Sect. 3 şi să constate că terenul situat în Bucureşti, sect. 3, înscris în evidenţa Direcţiei Impozite şi Taxe Locale Sect. 3 şi clădirile aferente sunt scutite de impozitul pe teren prevăzut la articolul 257 alin. (1) C. fisc., respectiv impozitul pe clădiri prevăzut la articolul 250 alin. (1). pct. 9 C. fisc.
Deci, instanţa investită cu soluţionarea Dosarului nr. 4597/2/2011 nu se va putea pronunţa cu privire la existenţa sau inexistenţa obligaţiilor SC F. SA către bugetul local şi nu va putea obliga autoritatea la emiterea unui certificat fiscal în acest sens, în măsura în care actele administrative (Deciziile nr. 878 din 01 februarie 2008, nr. 5051 din 12 martie 2012, Și nr. 1795 din 10 februarie 2011) prin care sunt impuse, la acest moment, aceste obligaţii fiscale nu au fost confirmate sau anulate.
Pentru soluţionarea pretenţiilor formulate de reclamantă în Dosarul nr. 4597/2/2011, instanţa va trebui să analizeze considerente de fapt şi de drept incidente de asemenea în acţiunea formulată în Dosarul nr. 1772/2/2012.
Prin urmare , având în vedere că Deciziile nr. 878 din 01 februarie 2008, nr. 5051 din 12 martie 2012, Și nr. 1795 din 10 februarie 2011, emise de Direcţia Impozite şi Taxe Locale Sect. 3, prin care SC F. SA îi sunt impuse obligaţii de plată către bugetul local al Sect. 3, fac obiectul Dosarului nr. 1772/2/2012 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, în care judecata cauzei primează având în vedere că sunt contestate acte administrativ-fiscale susceptibile de executare imediată, Înalta Curte constată că suspendarea judecării prezentei cauze până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 1772/2/2012 se impune.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că suspendarea judecării Dosarului nr. 4597/2/2011 până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 1772/2/2012, aflat pe rolul secţiei a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a Curţii de Apel Bucureşti, a fost corect dispusă de instanţa de fond.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcţia Impozite şi Taxe Locale Sect. 3 împotriva încheierii din 11 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 89/2013. Contencios. Litigii Curtea de Conturi... | ICCJ. Decizia nr. 635/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
