ICCJ. Decizia nr. 1595/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1595/2014
Dosar nr. 418/32/2012
Şedinţa publică de la 27 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Soluţia instanţei de fond
1.1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Moineşti a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice anularea deciziei nr. 48 din data de 25 aprilie 2012, emisă de Direcţia Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare din cadrul M.D.R.T. şi anularea titlului de creanţă, respectiv Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, din 09 martie 2012 prin care reclamanta a sancţionată cu aplicarea unei corecţii financiare de 5%, din contractul de execuţie lucrări din 24 noiembrie 2009, respectiv cu suma de 38.066,59 RON.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 09 martie 2012, emisă de Direcţia de Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, privind contractul de finanţare din 06 iulie 2009, proiectul cod SMIS XXX „Modernizare ambulatoriu integrat al Spitalului Municipal de Urgenţă M. jud. Bacău, desfăşurat în cadrul Axei prioritate 3 „îmbunătăţirea infrastructurii sociale", domeniul de intervenţie 3.1. „Reabilitarea, modernizarea şi echiparea infrastructurii serviciilor de sănătate", beneficiar Unitatea Administrativ Teritorială (UAT) Municipiul Moineşti, a fost sancţionată cu aplicarea unei corecţii financiare de 5%, din contractul de execuţie lucrări din 24 noiembrie 2009, respectiv suma 38.066,59 RON.
Împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 09 martie 2012, reclamanta a formulat contestata la Direcţia de Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, care a fost respinsă prin decizia nr. 48 din 25 aprilie 2012.
A mai arătat reclamanta următoarele: prevederile din capitolul VI.6. din fişa de date a achiziţiei au fost formulate în acord cu prevederile H.G. nr. 1660/2006; cerinţa 2 „toate elementele constitutive ale ofertei vor fi transmise în SEAP în format electronic pe bază de certificat digital calificat valid emis de furnizor de servicii de certificare acreditat în conformitate cu legea semnăturii electronice", este formulată conform art. 17 alin (2) din H.G. nr. 1660/2006.
A considerat reclamanta că nu a fost încălcat principiul transparentei prevăzut de O.U.G. nr. 34/2006, aşa cum este definit prin Manualul Operaţional pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică elaborat de A.N.R.M.A.P.; de asemenea, a considerat că nu a fost încălcat nici principiul tratamentului egal, aşa cum este definit prin Manualul operaţional respectiv.
1.2. Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
1.3. Prin sentinţa nr. 136 din 26 iunie 2012, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de introducere în cauză a Curţii de Conturi a României formulată de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului ca inadmisibilă, a admis cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Moineşti, a anulat decizia nr. 48 din 25 aprilie 2012, emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia Control şi Verificare Fonduri Comunitare, a anulat decizia nr. 48 din 25 aprilie 2012 şi Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 09 martie 2012 prin care s-a aplicat corecţia în sumă de 38.066,59 RON.
Referitor la cererea pârâtului, de introducere în cauza a Curţii de Conturi a României, s-a apreciat că nu este admisibilă, deoarece nu se încadrează printre cazurile în care o parte poate introduce forţat în cauză un terţ, cazurile prevăzute în art. 49-66 C. proc. civ. fiind de strictă interpretare şi aplicare, constituind o excepţie de la regula stabilirii cadrului procesual de către reclamant prin însăşi cererea de chemare în judecată.
În opinia instanţei nici prevederile art. 161 din Legea nr. 554/2004 nu sunt incidente în cauză, întrucât nu există un interes în introducerea acestei autorităţi în proces, interes care nu este dovedit în speţă, emitentul actului ţi cel căruia i s-a adresat şi asupra căruia s-au produs efectele acestuia fiind deja părţi în cauză.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că activitatea de constatare a neregulilor ce privesc fondurile comunitare utilizate de autoritatea locală-reclamantă, s-a desfăşurat în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, act normativ intrat în vigoare ulterior atribuirii prin licitaţie a lucrărilor publice de către reclamantă.
A reţinut instanţa că art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 arată că activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare se valorifică la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, tot în baza O.G. nr. 79/2003, acest ultim act normativ neprevăzând instituţia corecţiei financiare care să fie aplicată pentru condiţii restrictive prevăzute de autorităţile contractante la atribuirea licitaţiilor pentru lucrări publice; dacă activitatea începută pentru faptele săvârşite înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 sunt supuse prevederilor O.G. nr. 79/2003, cu atât mai mult constatarea unei fapte, fiind prima etapă a activităţii de recuperare a fondurilor europene, este supusă prevederilor O.G. nr. 79/2003, adică legii sub care s-a născut presupusa faptă delictuală.
În concluzie, în opinia instanţei de fond, constatarea unor nereguli şi aplicarea unor sancţiuni neprevăzute la data când s-a săvârşit presupusa neregulă, respectiv fapta de nerespectare a principiului transparenţei şi integrităţii procesului de achiziţie publică, este lovită de nulitate absolută, constatarea fiind efectuată cu încălcarea flagrantă a principiului neretroactivităţii legii civile.
Calea de atac exercitată
2.1. Împotriva sentinţei nr. 136 din 26 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bacău a declarat recurs Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, care a invocat, în mod generic, dispoziţiile art. 299 şi urm. şi art. 3041 C. proc. civ. – 1865, susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea competenţei materiale a altei instanţe, precum şi cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, nesocotind data de la care O.U.G. nr. 66/2011 a intrat în vigoare;
- hotărârea pronunţată este nelegală şi netemeinică, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 5 lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, în ceea ce priveşte cererea de introducere în cauză a Curţii de Conturi a României;
- în ceea ce priveşte soluţia de respingere a acţiunii, instanţa de fond a apreciat greşit că actele administrative sunt lovite de nulitate prin aplicarea retroactivă a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011.
În concluzie, autoritatea publică recurentă a solicitat admiterea recursului.
2.2. Municipiul Moineşti, prin primar, a depus întâmpinare prin care, în esenţă, a susţinut că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Astfel, intimatul-reclamant a susţinut că soluţia de anulare a actelor administrative atacate este legală şi temeinică, instanţa de fond făcând aplicaţia principiului constituţional consacrat prin art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „legea dispune numai pentru viitor”, astfel încât dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 sunt aplicabile doar după intrarea în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă.
Soluţia instanţei de recurs
Recursul este întemeiat pentru motivele şi în limitele care vor fi prezentate în continuare.
În ceea ce priveşte motivul de recurs privind competenţa materială a instanţei de fond, acesta a fost invocat şi, pe cale de excepţie, care a fost soluţionată prin practicaua acestei decizii, fiind respinsă.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la respingerea cererii de introducere în cauză a Curţii de Conturi, în baza art. 5 lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, instanţa de recurs reţine că sunt nefondate, dispoziţiile legale invocate neavând o astfel de prevedere.
Criticile recursului sunt întemeiate în ceea ce priveşte anularea actelor administrative pentru existenţa unei aplicări retroactive a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011.
Astfel, din analiza Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 09 martie 2012 încheiată în urma verificărilor efectuate la recomandările Autorităţii de audit din raportul din 22 decembrie 2011, în legătură cu contractul din 24 noiembrie 2009 încheiat cu SC C. SRL, autoritatea contractantă nu a respectat principiul transparenţei şi integrităţii procesului de achiziţie publică.
A rezultat că autoritatea contractantă a avut cunoştinţă de toate preţurile ofertate de participanţii la procedura de licitaţie cerere de oferte prin mijloace electronice, încă din momentul transmiterii documentelor de calificare şi a ofertelor tehnice, fapt ce contravine prevederilor art. 22 din H.G. nr. 1660/2006 şi constituie neregulă în sensul prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, ceea ce a atras o corecţie financiară în sumă totală de 38.066,59 RON, adică 5% din valoarea contractului de execuţie din 24 noiembrie 2009.
Instanţa de fond, admiţând acţiunea autorităţii reclamante, a dispus anularea actelor administrative contestate, reţinând ca unic argument pentru soluţia adoptată, că în mod nelegal activitatea de control şi de constatare a eventualelor nereguli ce privesc fondurile comunitare utilizate de autoritatea reclamantă s-a desfăşurat în baza prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, câtă vreme acest act normativ a intrat în vigoare ulterior atribuirii prin licitaţie a lucrărilor publice.
Înalta Curte apreciază, în acord cu susţinerile recurentului-pârât şi contrar interpretărilor date de prima instanţă prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, că în cauză sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 66/2011 întrucât, astfel cum a stabilit şi autoritatea de control, aplicabilitatea normei în discuţie este atrasă de data la care se desfăşoară activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, nefiind vorba despre o aplicare retroactivă a legii, cum s-a susţinut.
Potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, „activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările şi completările ulterioare".
Interpretarea normei tranzitorii cuprinsă în textul de lege sus arătat, conform argumentaţiei per a contrario, conduce la concluzia potrivit cu care, în situaţia în care activităţile de constatare şi de stabilire a neregulilor se desfăşoară la o dată ulterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, concluziile acesteia se vor finaliza şi valorifica cu aplicarea prevederilor acestui act normativ.
Cum O.U.G. nr. 66/2011 a fost publicat în M. Of. nr. 461/30.06.2011, iar potrivit menţiunilor cuprinse în nota de constatare, reiese că verificarea soldată cu reţinerea neregulilor s-a desfăşurat în perioada 22 decembrie 2011 şi respectiv 09 martie 2012 este evident că la momentul intrării în vigoare a noului act normativ nu se afla în desfăşurare nicio operaţiune de stabilire a creanţelor bugetare, în sarcina autorităţii recurente.
Rezultă aşadar că, aplicarea prevederilor noului act normativ a fost realizată în virtutea normei tranzitorii sus arătate, astfel că nu se poate aprecia că în cauză a fost încălcat principiului neretroactivității legii civile, de natură a atrage nulitatea actului de constatare, ci, dimpotrivă, stabilirea unor posibile nereguli s-a realizat în mod just prin raportare la legislaţia în vigoare la momentul verificării, conform art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.
Deci, cu alte cuvinte, atâta vreme cât prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 se bucură de prezumţia de constituţionalitate, de care se bucură orice act legislativ, dispoziţiile acestei ordonanţe de urgenţă rămân pe deplin aplicabile în sensul art. 66, rezultat din interpretarea per a contrario a textului acestei norme juridice.
De altfel, în jurisprudenţa conturată, această secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat în mod constant în acelaşi sens (deciziile nr. 5322, nr. 5323, ş.a.).
Întrucât Înalta Curte reţine că instanţa de fond nu a procedat la analiza celorlalte elemente ale răspunderii administrative a autorităţii reclamante, urmează a dispune casarea cu trimiterea cauzei, pe temeiul arătat, spre rejudecare, în vederea asigurării unei soluţionări unitare, pornind de la dezlegarea dată în cauză şi pentru respectarea efectivă a dreptului părţilor la dublul grad de jurisdicţie.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa de fond urmează ca, reţinând aplicabilitatea O.U.G. nr. 66/2011, să examineze şi celelalte susţineri şi apărări ale părţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva sentinţei nr. 136 din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1574/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1607/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
