ICCJ. Decizia nr. 1172/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1172/2014
Dosar nr. 6953/2/2011
Şedinţa publică de la 7 martie 2014
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 29 iunie 2011, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I.V., pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin cererea din 22 ianuarie 2010, adresată C.N.S.A.S. de către petentul P.I., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului la care petentul a avut acces în temeiul art. 1 alin. (7) şi alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
Astfel, în dosarul informativ solicitat în temeiul legii de către petent, pârâtul I.V. a întocmit documente ce se regăsesc în dosar.
Din cuprinsul notei de constatare din 17 mai 2011 și al înscrisurilor atașate acţiunii, rezultă că pârâtul, având gradul de locotenent colonel în cadrul I.J.S. Caraș-Severin, a participat activ la urmărirea unei persoane din Caraș-Severin, semnalată că „întreţinea relaţii cu cetăţeni străini prin corespondenţă sau au avut manifestări negative la adresa regimului”. În acest context, pârâtul a luat măsura reţinerii corespondenţei ce avea „conţinut necorespunzător, adresată unor organe locale şi centrale de către aceasta”, în vederea identificării autorului şi luarea de măsuri de prevenire.
Pârâtul a propus spre aprobare următoarele măsuri informativ, operative faţă de persoana urmărită şi a anturajului său:
- „să fie invitaţi la organele de Securitate a oraşului Caransebeş soţul şi fiica numitei C.M., arătându-le faptele săvârşite de aceasta şi cerându-le să se angajeze că o vor determina să renunţe la preocupările ei de a redacta anonime. În cazul când se angajează, să se încheie şi un act în acest sens”;
- „în cazul în care cei doi invitaţi din partea familiei nu se angajează ca să o determine să renunţe la aceste preocupări, să fie luate măsuri de internare a numitei C.M. într-un spital sau sanatoriu de specialitate pentru tratamentul adecvat”.
Reclamantul consideră că, prin activităţile desfăşurate, pârâtul a îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale garantate de legislaţia din acea vreme: dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 33 (secretul corespondenţei) din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice și dreptul la libera exprimare, prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
În concluzie, reclamantul a apreciat că sunt asigurate condiţiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 pentru a se putea constata calitatea de „lucrător al Securităţii”.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând, în esență, că înscrisurile depuse în probațiune de către reclamant nu dovedesc împrejurarea că acesta ar fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
2. Hotărârea instanței de fond
Prin sentința nr. 1412 din 28 februarie 2012, Curtea de Apel București, secţia a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul I.V. și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității. Totodată, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 24/2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că pârâtul a avut calitatea de angajat al fostei Securităţii, deținând gradele de maior (1983, 1986) şi, respectiv, locotenent colonel (1988, 1989) în cadrul I.J.S. Caraș-Severin.
În dosarul cu cota la C.N.S.A.S., având ca titular pe S.E. și alții, vizând persoane din Caraș-Severin cu rude în străinătate care întrețineau relații cu cetățeni străini prin corespondență sau au avut „manifestări negative la adresa regimului”, pârâtul a întocmit referatul din data de 4 martie 1983 privind pe numita W.D.M., identificată ca autoare a scrisorilor anonime cu conținut dușmănos, care fac obiectul cazului C.S.
De asemenea, în referatul din 8 octombrie 1986, dactilografiat şi semnat olograf, mr. I.V., din cadrul I.J.S. Caraș-Severin, a consemnat concluziile sale cu privire la conținutul scrisorii anonime adresate Institutului de Chimie din Bucureşti de către la numita W.D.M. profesoară de limba română la Liceul Industrial nr. 5 R., cu propunere de înaintare a materialului anonim la U.M. Bucureşti.
În raportul privind situaţia numitei C.M. din Caransebeş, autoare a mai multor înscrisuri anonime cu conţinut necorespunzător care au făcut obiectul cazului, din 29 august 1989, dactilografiat, semnat olograf de lt. col. I.V. din cadrul I.J.S. Caraş-Severin, pârâtul a propus spre aprobare o serie de măsuri informativ-operative față de persoana urmărită şi anturajul său.
În plus, în rezoluţia olografă din 30 august 1989 a ofiţerului superior, col. M.A., şeful I.J.S. Caraş-Severin, reprodusă de pârât pe raportul anterior indicat, se menţionează următoarele: „Să se acţioneze în continuare pentru determinarea, prin măsuri preventive a celui în cauză, de a nu îşi continua activitatea. Măsurile luate le sunt eficiente. Realizaţi măsuri cu organul de cercetare penală şi raportaţi în scris la caz”.
Conchizând, prima instanță apreciat că activitatea pârâtului se înscrie în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece a vizat dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor și dreptul la viaţă privată.
Îngrădirea acestor drepturi s-a realizat prin instrumentarea de către pârât a dosarelor de investigaţii deschise în privinţa persoanelor pentru stabilirea activităţii şi atitudinii faţă de regim, a concepţiilor lor politice, a naturii relațiilor acestora cu diverse persoane din țară și din străinătate, acesta luând măsuri de reţinere a corespondenței și de prevenire.
Prima instanţă a apreciat că nu pot fi primite apărările pârâtului în sensul că măsurile dispuse în dosarele de urmărire informativă erau justificate de apărarea securității naționale, permise de Constituția și legile în vigoare la acel moment, deoarece orice critici aduse ideologiei oficiale, legăturile cu cetățenii străini, intenția de a părăsi teritoriul României erau considerate ca ostile regimului total comunist, iar măsurile luate de către pârât urmăreau anihilarea acestor demersuri ale persoanelor vizate, nu în scopul apărării țării, astfel cum a susținut acesta ci în mod evident pentru susținerea sistemului totalitar comunist.
Sub acest aspect, prima instanță a apreciat ca edificatoare mențiunile înscrisurilor analizate, din conţinutul cărora nu reiese că urmărirea persoanelor ar fi fost determinată de vreo suspiciune a organelor cu privire la securitatea națională, astfel cum a pretins pârâtul.
În realitate, măsurile dispuse de către pârât dau expresie politicii de control a întregii populații, impusă regimul comunist de la acea vreme în vederea consolidării și menţinerii sistemului totalitar.
A mai reţinut prima instanţă că nu prezintă relevanţă în soluţionarea cauzei, susținerea pârâtului în sensul că activităţile desfăşurate de către acesta au avut la bază legislaţia în vigoare la acel moment, în condiţiile în care dispoziţiile legale ce definesc noţiunea de lucrător al Securităţii nu fac nicio distincţie în acest sens.
Cât priveşte apărarea pârâtului legată de neîndeplinirea în cauză a ipotezei reglementate la art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2007, cu motivarea că petentul P.I. nu ar fi solicitat stabilirea calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii, acesta neregăsindu-se în enumerarea numelor ofiţerilor din cuprinsul cererii, prima instanţă a apreciat că este nefondată.
Din analiza cererii formulate de către petentul P.I., s-a reţinut că acesta a solicitat identificarea persoanelor care au instrumentat dosarul său, iar în final acesta face vorbire şi de „deconspirarea binevoitorilor care m-au urmărit” redând numele unor ofiţeri,între care nu se regăseşte şi pârâtul.
Sub aspectul modalităţii de redactare a cererii în discuţie, prima instanţă a constatat că solicitările concrete ale reclamantului nu rezultă cu uşurinţă, câtă vreme acesta practic a explicat pe larg contextul în care a fost urmărit şi activitatea concretă a unuia dintre ofiţerii de Securitate (căruia nici nu îi dă numele) care a instrumentat dosarul său, evocând, totodată, consecinţe pe care le-ar fi suferit ca urmare a desfăşurării activităţii lucrătorilor de Securitate.
Cu toate acestea, împrejurarea că numele pârâtului nu se regăseşte în mod expres printre cele menţionate de către petent „cu privire la deconspirarea binevoitorilor care m-au urmărit” nu permite concluzia inexistenţei solicitării privind verificarea calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii, în contextul în care autorul cererii vizează practic toate cele 20 de persoane care au instrumentat dosarul său, astfel cum rezultă din parte introductivă a acesteia,iar nu doar cele 12 persoane identificate cu nume şi prenume în finalul cererii. De altfel, identificarea acestor persoane a fost făcută de către petent în contextul afirmaţiei că aceştia l-au urmărit „până şi în afara graniţelor, precum şi în zonele turistice din ţară”.
În condiţiile în care pârâtul a instrumentat dosarului petentului, întocmind în acest sens raportul de investigaţii din data de 11 decembrie 1986 privind pe numitul P.I., în mod corect C.N.S.A.S. a constatat că cererea petentului este formulată în conformitate cu art. 1 alin. (7) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008.
În ceea ce priveşte sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a mai multor dispoziţii ale O.U.G. nr. 24/2008, invocată de pârât, instanţa a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată.
3. Recursul pârâtului
Pârâtul I.V. a atacat cu recurs sentinţa menţionată, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acţiunii C.N.S.A.S.
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat, pe de o parte, că instanţa de fond a reţinut greşit îndeplinirea cerinţelor prevăzute în art. 1 alin. (7) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, în condiţiile în care numele său nu figurează printre ofiţerii de Securitate indicaţi de petentul P.I., singurul document înlocuit de el în dosar fiind un raport de investigaţii care nu conţine nimic negativ la adresa petentului.
Pe de altă parte, recurentul-pârât a arătat că sentinţa nu este fundamentată pe probe temeinice care să dovedească încadrarea sa în ipoteza art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
La dosarul de recurs a fost ataşată decizia nr. 67 din 21 februarie 2013, prin care Curtea Constituţională a respins, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, în privinţa sintagmelor „indiferent sub ce formă” şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii”, excepţie ridicată de M.T. în Dosarul nr. 4343/2/2011, I.V. în Dosarul nr. 6953/2/2011 şi M.C. în Dosarul nr. 3.729/2/2011, dosare ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte prevederi ale O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul-reclamant şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Recurentul-reclamant C.N.S.A.S. a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de lucrător a intimatului-pârât.
Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este lucrător al Securităţii „orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului”.
Aşa cum rezultă din cele expuse anterior, verificarea calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii s-a realizat la cerere, în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, acesta nefăcând parte dintre categoriile de persoane supuse verificărilor din oficiu , conform art. 3 din aceeaşi ordonanţă.
Potrivit art. 1 alin. (7) „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor securităţii şi a colaboratorilor acestora, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeaşi şi pentru lucrătorii Securităţii identificaţi în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă”.
Prin urmare, legiuitorul a reglementat procedura verificării, la cerere, a calităţii de lucrător al securităţii, doar pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului ce formează obiectul cererii persoanei îndreptăţite, astfel că, în optica instanţei de control judiciar, nu se poate constata calitatea de lucrător, în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în lipsa unor probe concludente în ceea ce priveşte implicarea recurentului-pârât în desfăşurarea unor activităţi prin care să fi fost afectate drepturile şi libertăţile fundamentale ale petentului.
Interpretarea pe care C.N.S.A.S. o dă dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008 nu poate fi reţinută, pentru că, în acest caz, ar fi golite de conţinut şi de eficienţă practică regulile cuprinse în art. 1 din ordonanţă şi ar fi înlăturate, fără o justificare rezonabilă, distincţiile între regimul juridic aplicabil verificărilor la cerere şi cel aplicabil categoriilor de persoane supuse verificărilor din oficiu, în virtutea unor demnităţi ori funcţii publice pe care le ocupă sau pentru care candidează.
În acelaşi timp, interpretarea extensivă a art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 ar rupe echilibrul rezonabil care trebuie asigurat între drepturile subiective ori interesele legitime private ale persoanelor verificate şi interesul public pentru protejarea căruia acţionează C.N.S.A.S.
Din această perspectivă, Curtea reţine că nota de constatare în baza căreia C.N.S.A.S. a formulat acţiunea, în considerarea prevederilor art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, expune implicarea recurentului-pârât în dosar, dar probele administrate în dosarul primei instanţe, cu toate că demonstrează activitatea desfăşurată de recurentul-pârât în calitatea sa de ofiţer al fostei Securităţi, nu privesc fapte ori demersuri concludente, îndreptate împotriva petentului P.I.
Singurul document în care a apare numele petentului P.I. este raportul de investigaţii din 11 decembrie 1986, semnat de recurentul-pârât, care nu conţine nici un fel de informaţie aptă să suprime sau să îngrădească drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, dimpotrivă, raportul conţine doar câteva elemente privind traseul profesional al petentului şi menţionează că acesta nu este cunoscut cu „antecedente politice şi penale” şi „nu a fost semnalat cu date ce prezintă interes pentru organele se securitate”.
5. Soluţia adoptată în recurs şi temeiul legal al acesteia
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de I.V. împotriva sentinţei nr. 1412 din 28 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1062/2014. Contencios. Anulare hotarare emisa... | ICCJ. Decizia nr. 1261/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
