ICCJ. Decizia nr. 1424/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1424/2014
Dosar nr. 2256/87/2013
Şedinţa Camerei de Consiliu de la 19 martie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 17 mai 2013, reclamanta SC T.D. SA în contradictoriu cu pârâta Direcţia pentru Agricultură a judeţului Teleorman a solicitat obligarea autorităţii pârâte la plata sumei de 1.637.960,226 RON, reprezentând contravaloarea subvenţiei alocată în baza Legii creditului agricol pentru producţie nr. 150/2003, pentru cheltuielile eligibile efectuate din creditul agricol, aferente anului 2010.
La data de 20 iunie 2013, pârâta Direcţia pentru Agricultură Teleorman a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale solicitând ca, în situaţia în care se va admite acţiunea reclamantei, chematul în garanţie să fie obligat să vireze suma solicitată prin acţiunea introductivă, în contul Direcţiei pentru Agricultură Teleorman.
Prin întâmpinarea formulată la data de 12 iulie 2013, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Teleorman, secţia contencios administrativ şi fiscal, întrucât suma solicitată de reclamantă depăşeşte pragul de 1.000.000 ROL prevăzut de articolul 10 din Legea nr. 554/2004, şi în subsidiar, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
2. Hotărârea Tribunalului Teleorman
Prin sentinţa nr. 1292 din 3 octombrie 2013 a Tribunalului Teleorman a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin acţiunea ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta a solicitat obligarea Direcţiei pentru Agricultură a Judeţului Teleorman la plata sumei de 1.637.960,226 RON reprezentând subvenţie cuvenită pentru cheltuielile eligibile efectuate din creditul agricol aferent anului 2010, susţinând că refuzul pârâtei a fost materializat în adresa din 15 februarie 2013 şi este unul nejustificat.
Instanţa a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar din interpretarea acestei dispoziţii legale rezultă că în cazul litigiilor având ca obiect acte administrative care privesc creanţe, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în funcţie de valoare, neavând relevanţă dacă actul administrativ este emis de o autoritate publică centrală sau locală.
Având în vedere suma de 1.637.960,226 RON, Tribunalul a constatat că este competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
3. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti
Prin sentinţa nr. 4107 din 18 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti a fost declinată competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Teleorman. Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că obiectul litigiului îl reprezintă refuzul nejustificat de acordare a subvenţiei către reclamantă, iar subvenţia nu este enumerată în dispoziţia legală ce enumeră limitativ aria de aplicare a competenţei ce priveşte criteriul valoric, astfel încât a avut în vedere autoritatea publică de nivel local care este titulară a refuzului nejustificat de soluţionare a cererii reclamantei în stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din noul C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte a constatat că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea autorităţii pârâte la plata sumei de 1.637.960,226 RON, reprezentând contravaloarea subvenţiei alocată în baza Legii creditului agricol pentru producţie nr. 150/2003, pentru cheltuielile eligibile efectuate din creditul agricol, aferente anului 2010.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte o subvenţie pentru cheltuieli eligibile, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei ce reprezintă obiect al litigiului, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate publică locală.
La stabilirea acestui criteriu, Înalta Curte are în vedere faptul că este vorba de o subvenţie, ce reprezintă prin definiţie, un ajutor bănesc nerambursabil acordat de stat, măsură de ajutor acordată de stat prin Legea creditului agricol pentru producţie, iar această subvenţie reprezintă o contribuţie în sensul Legii contenciosului administrativ, motiv pentru care competenţa materială a cauzei este stabilită întotdeauna în raport de criteriul valoric.
Văzând dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, precum şi alegerea de instanţă făcută de reclamantă, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
2.Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 din noul C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC T.D. SA Alexandria, pârâta Direcţia pentru Agricultură a judeţului Teleorman şi chematul în garanţie Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 140/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1425/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
