ICCJ. Decizia nr. 1522/2014. Contencios. Anulare hotarare emisa Comisia de Supraveghere a Asigurărilor(L32/2000). Recurs



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1522/2014

Dosar nr. 10910/2/2011

Şedinţa publică de la 25 martie 2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 22 decembrie 2011, reclamanta SC A.Ţ.A. SA a chemat în judecată pârâta C.S.A. - D.F.G., solicitând anularea Deciziei nr. 60621 din 30 noiembrie 2011 emise de C.S.A. - D.F.G. și obligarea paratei de a achita suma de 2.212 lei, reprezentând despăgubire achitata asiguratului casco al reclamantei în Dosarul de daune nr. 02/121/20333/AAF/F1220.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că după rămânerea definitiva si irevocabila a hotărârii prin care Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a falimente, a consfinţit creanţa de 1.494.481,28 lei pe care SC A.T.A. SA o avea fata de debitoarea SC G.A.R.G.A. SA s-a formulat cerere de despăgubire la parata prin care s-a solicitat suma de 1.559.200,27 lei, solicitare respinsă prin decizia atacată.

S-a arătat că s-a nesocotit puterea de titlu executoriu a hotărârii judecătoreşti de validare si publicare a tabelului definitiv si consolidat al creanţelor fiind încălcate şi prevederile art. 18 din Normele privind D.F.G. aprobate prin ordinul preşedintelui C.S.A. nr. 3115 din 20 iunie 2005 potrivit cărora actele şi/sau după caz masurile adoptate in cadrul procedurii de faliment, înainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 503/2004, ramau legal Îndeplinite si sunt câştigate cauzei.

S-a precizat că in speţa nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 503/2004 privind obligaţia de completare a dosarului, întrucât acest text de lege a fost prevăzut expres pentru creditorii aflaţi intr-una dintre situaţiile reglementate de art. 24 și 25.

De asemenea, s-a arătat că parata nu are nici un drept de reverificare a documentaţiei din dosarul de dauna atâta timp cat creanţele au fost verificate prealabil înscrierii pe tabelul definitiv si consolidat de creanţe

Prin întâmpinarea depusă, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa nr. 3827 din data de 6 iuie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A.Ţ.A. SA în contradictoriu cu pârâta C.S.A. - D.F.G., ca neîntemeiată.

Curtea de apel a apreciat că decizia atacată este legală şi temeinică, raportat la dispoziţiile art. 48 alin. (1) din Legea nr. 503/2004, din interpretarea gramaticală şi logică a textului rezultând obligaţia pârâtei de a plăti sumele solicitate de reclamantă, independent de orice verificare, ci dreptul de a plăti aceste despăgubiri, potrivit legii.

De asemenea, s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Ordinul C.S.A. nr. 3104/2005 (în vigoare la data formulării cererii de despăgubiri), aplicabile în cadrul procedurilor de faliment declanşate şi aflate în desfăşurare înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004, „administratorul Fondului verifică, prin departamentul specializat prevăzut la art. 9 alin. (1), dosarele de daună şi înscrisurile/documentaţiile aferente acestora, în vederea întocmirii listelor creditorilor de asigurări ale căror creanţe certe, lichide şi exigibile sunt acceptate la plată din disponibilităţile Fondului.”, nefiind exceptate de la verificare creanţele trecute pe Tabloul definitiv al creditorilor (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen, motivat, reclamanta SC A.Ţ.A. SA pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Motivele de recurs invocate se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor Legii nr. 503/2004 în ceea ce priveşte soluţia de respingere pronunţată de prima instanţă.

Recurenta arată că în mod nelegal s-a respins acţiunea formulată de recurentă având ca obiect Decizia nr. 60621 din 30 noiembrie 2011, act nelegal prin care autoritatea pârâtă a respins nejustificat cererea de despăgubiri formulate de recurentă în calitatea sa de creditor al SC G.A.R.G.A. SA solicitate aflată în faliment.

Recurenta arată că, în calitate de creditor a solicitat în baza art. 72 din Legea nr. 503/2004 autorităţii pârâte plata sumei de 1.494.481,28 lei, reprezentând suma stabilită prin Tabelul definitiv al creditorilor, trecut în autoritate de lucru judecat, prin încheierea din data de 19 octombrie 2004 pronunţată în Dosarul nr. 26/2003 de Tribunalul Bucureşti.

Se arată că în mod greşit a fost respinsă cererea de despăgubire motivat de lipsa unor documente justificative din dosarele de daună, în condiţiile în care intimata nu mai avea dreptul de a verifica dosarele de daună deoarece creanţele au fost verificate în cadrul procedurii de faliment.

În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se arată că prima instanţă prin soluţia pronunţată a încetat dispoziţiile Legii nr. 503/2004 şi şi-a întemeiat hotărârea pe un text de lege care nu mai era în vigoare la data emiterii deciziei contestate deoarece Ordinul C.S.A. nr. 3104/2004 a fost abrogat de Ordinul nr. 3115/2005, fiind aplicabile dispoziţiile art. 18 alin. (2) din acest ultim ordin, în sensul că actele adoptate în cadrul procedurii de faliment înaintate de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004 rămân legal îndeplinite şi sunt câştigate cauzei conform prevederilor Legii nr. 64/195 republicat.

În consecinţă la data intrării în vigoare a legii speciale privind falimentul societăţilor de asigurare era aprobat şi publicat Tabelul definitiv consolidat al creanţelor în care recurenta figura cu întreaga creanţă solicitată, singura procedură de urmat fiind cea prevăzută de art. 48 din Legea nr. 503/2004.

Se arată că dispoziţiilor art. 21 şi 22 din Ordinul C.S.A. nr. 3115/2005 nu sunt aplicabile situaţiei recurente, deoarece D.F.G. nu mai poate face verificări suplimentare în cazul creanţelor înscrise în tabelul definitiv consolidat, consfințit prin încheierea judecătorului sindic din data de 19 octombrie 2004, iar dispoziţiile art. 22 din Ordinul nr. 3115/2004 nu sunt aplicabile deoarece în cauză titlul executoriu invocat de reclamantă îl reprezintă încheierea din 19 octombrie 2004, iar intimata nu era în situaţia de a cere completarea dosarului de daună depus, acesta fiind complet, iar recurenta nefiind în situaţia prevăzută de art. 26 din Legea nr. 503/2004, autoritatea pârâtă neavând un drept de reverificare a documentaţiei din dosarul de daună atât timp cât creanţele au fost verificate de lichidator prealabil înscrierii pe tabelul definitiv şi consolidat de creanţe.

Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Soluţia de respingere a acţiunii este dată cu aplicarea corectă a legii respectiv a Legii nr. 503/2004 şi a Normelor privind D.F.G. aprobate prin Ordinul preşedintelui C.S.A. nr. 3115/2005.

Decizia administrativă contestată nr. 6061 din 30 noiembrie 2011 prin care s-a respins cererea de despăgubiri solicitată de reclamantă în mod corect a fost menţinută ca legal emisă, în cauză fiind corect aplicate de autoritatea pârâtă dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 503/2004, respectiv solicitarea de completare a dosarului de daună cu documente suplimentare privind creanţa invocată de recurentă în calitate de creditor şi de asigurat în acelaşi timp.

Curtea nu va reţine aspectul de nelegalitate invocat în recurs privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 503/2004. Acestea au fost aplicate corect, autoritatea intimată apreciind că dosarul de daună este incomplet în sensul că nu există actul din care să rezulte suma achitată de reclamantă asiguratului său pentru dosarul de daună înregistrat la autoritatea pârâtă.

În cauză autoritatea a verificat corect dosarul de daună depus, conform art. 13 din Ordinul nr. 3115/2005 în condiţiile în care a apreciat corect ca fiind insuficient în condiţiile în care la dosarul cererii de daune nu există un titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească de validare a tabelului definitiv al creditorilor.

Titlul invocat de recurentă, respectiv Tabelul definitiv al creditorilor nu reprezintă un titlu executoriu pentru recurenta-reclamantă, care nu şi-a probat calitatea de creditor la SC G.A.R.G.A. SA printr-o hotărâre judecătorească de închidere a procedurii de faliment.

Mai mult, fapt necontestat, prin Decizia civilă nr. 2072 din 14 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, acţiunea reclamantei-recurente având ca obiect obligarea intimatei la plata sumei de 1.544.461.585 lei a fost respinsă ca inadmisibilă, reţinându-se că există o procedură administrativă specială reglementată de Legea nr. 503/2004 în cazurile în care se solicită efectuarea de plăţi din disponibilităţile Fondului de garantare.

Fondul de garantare are drept scop protejarea creditorilor de asigurări, pentru ca aceştia sa beneficieze de plata cu celeritate a despăgubirilor cuvenite, protecţia fiind una flexibila si mult mai rapida decât cea oferita de lege, daca aceştia se înscriu la masa credală a societăţii falite.

Urmând procedura legii speciale, recurenta trebuia să-şi dovedească pretenţiile si sa depună acte in completare, pentru a putea fi despăgubită din disponibilităţile fondului.

Art. 18 din Norme, pe care Recurenta îşi întemeiază pretenţiile, este desprins din context. Dispoziţiile art. 18 alin. (2) coroborate cu art. 21 alin. (1) cap. IV (Dispoziţii speciale privind utilizarea disponibilităţilor Fondului în cadrul procedurii de faliment declanşate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004) din Normele privind D.F.G. aprobate prin Ordinul preşedintelui C.S.A. nr. 3115/2005 prevăd în mod imperativ ca D.F.G. verifica dosarele de dauna și înscrisurile/documentaţiile aferente.

Mai mult art. 22 alin. (1) din Norme stipulează ca, inclusiv titlul executoriu care constata creanţe de asigurări, obţinut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004 si nevalorificat în cadrul procedurii de faliment sau în cadrul altor proceduri de executare silita se transmite administratorului Fondului, în vederea verificării lui si. după caz, a valorificării acestuia.

Totodată, art. 18 din Norme stipulează, în teza sa finala, ca plata creanţelor se efectuează cu respectarea Legii nr. 503/2004, sub sancţiunea anulării lor.

Prin urmare, procedura de efectuare a plaţilor din disponibilităţile D.F.G. este una speciala, derogatorie de la dreptul comun, fiind reglementata în Legea nr. 503/2004 (art. 23 și urm.) și în Normele privind D.F.G. (cap. III și cap. IV).

Potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Norme "În vederea efectuării plaţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, departamentul specializat din cadrul C.S.A. procedează la verificarea dosarelor de dauna și a creanţelor de asigurări înregistrate în evidentele administratorului Fondului, ţinând seama de normele aplicabile în materie și de condiţiile de asigurare specifice categoriilor de asigurări pentru care urmează sa se plătească despăgubiri (...)".

Din cele menţionate, rezulta in mod clar ca procedura de efectuare a plaţilor din Fondul de garantare este una stabilita în mod imperativ de lege, prevăzuta sub sancţiunea anularii oricărui act care contravine Legii nr. 503/2004 (art. 18 alin. (2), teza a II-a din Norma).

Potrivit art. 21 alin. (1) și art. 22 din Norme, administratorul Fondului verifica dosarele de dauna si înscrisurile/documentaţiile aferente acestora, inclusiv titlurile executorii care sunt transmise Fondului în vederea valorificării acestora, legea nefăcând vreo distincţie cu privire la modalitatea in care se face aceasta verificare.

Trimiterea la art. 22 alin. (2) din Norme este eronata, în condiţiile în care textul reglementează situaţia titlului executoriu care constată creanţe de asigurări neînregistrate în cadrul procedurii de faliment al societăţii de asigurare, acest text nefiind aplicabil în prezenta pricina. In aceasta cauza este vorba, dimpotrivă, despre o creanţa care a fost înscrisă la masa credală a societăţii debitoare si nu de un titlu executoriu pronunţat într-un dosar separat în contradictoriu cu societatea debitoare, dar care nu a fost înregistrat la masa credală.

În mod corect au fost aplicate şi interpretate dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 503/2004 autoritatea pârâtă având dreptul, dar şi obligaţia de a solicita completarea documentaţiei depuse de recurentă, indiferent dacă este vorba de o creanţă judecătorească sau de o creanţă înscrisă sau nu la masa credală în condiţiile în care recurenta nu a uzat de procedura executării silite împotriva debitorului său ci a solicitat indirect obligarea autorităţii la plata sumei solicitate în calitate de creditor. Iar acest fapt presupune ca sumele să fie plătite din disponibilităţile fondului şi dosarul de daună inclusiv creanţa invocată să fie verificate conform art. 26 din Legea nr. 503/2004 şi conform art. 13 din Ordinul nr. 3115/2005.

Această verificare s-a realizat şi în lipsa completării dosarului cu documentele solicitate în mod corect a fost emisă Decizia nr. 60621/2011 menţionată legal prin soluţia de respingere a acţiunii, pronunţate de instanţa de fond.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de SC A.Ţ.A. SA împotriva sentinţei nr. 3827 din 6 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2014.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1522/2014. Contencios. Anulare hotarare emisa Comisia de Supraveghere a Asigurărilor(L32/2000). Recurs