ICCJ. Decizia nr. 1531/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1531/2014
Dosar nr. 2515/2/2012
Şedinţa publică de la 25 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 24 martie 2012 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat instanţei de contencios administrativ să constate calitatea pârâtului P.A. de colaborator al Securităţii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul este membru al Consiliului Local M., judeţul Dolj, ceea ce atrage incidenţa prevederilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
S-a arătat în acţiune că pârâtul a fost recrutat în decembrie 1975, sub numele conspirativ „A.”, pentru supravegherea informativă generală pe linie de miliţie de pe raza comunei M., semnând un angajament olograf.
S-a arătat că în opisul existent în dosar sunt înregistrate 176 note informative. Dintre acestea, doar 4 materiale şi o notă de relaţii s-au păstrat.
A mai arătat reclamantul că informările din notele olografe întocmite de pârât au avut ca obiect faptul că numiţii P.S., C.N., respectiv N.C. fac parte din secte religioase neagreate de regimul comunist.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia lipsei de interes, arătând că a ocupat funcţia de consilier local al comunei M. până la alegerile din 10 iunie 2012 şi că nu a înţeles să mai candideze pentru această funcţie.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, arătând în esenţă că nu a denunţat vreo opoziţie faţă de regimul totalitar.
Prin sentinţa nr. 5057 din 18 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia lipsei de interes şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul P.A., ca neîntemeiată.
În ceea ce priveşte excepţia invocată, Curtea de apel a constatat că esenţial pentru examinarea calităţii de colaborator al Securităţii este faptul că pârâtul să se fi aflat la un moment dat sub incidenţa art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind fără relevanţă că ulterior a pierdut calitatea de demnitar ori funcţionar.
Pe fondul cauzei Curtea s-a reţinut că, aşa cum reiese din înscrisul depus la dosar, pârâtul s-a angajat să ajute în muncă organele de miliţie, în condiţii de conspirativitate, iar în notele furnizate a relatat despre diverse persoane că fac parte din anumite secte religioase.
S-a apreciat de către instanţa de fond că din aceste note, care de altfel au conţinuturi vagi, nu reiese că informaţiile furnizate de reclamant se referă la atitudini potrivnice regimului totalitar, simpla apartenenţă la un cult religios nefiind percepută de regimul din epoca respectivă ca fiind o atitudine subversivă.
De asemenea au fost reţinute chiar actele oficiale întocmite de lucrătorii de Securitate, din care nu reiese care a fost contribuţia concretă a pârâtului la activitatea operativă.
În raport cu cele reţinute, s-a constatat că activitatea reclamantului nu se înscrie în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul C.N.S.A.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041C. proc. civ. recurentul-reclamant C.N.S.A.S. a susţinut în mod eronat că instanţa de fond a respins acţiunea aplicând în mod eronat definiţia legală a noţiunii de colaborator reţinând că „simpla apartenenţă la un cult religios” nu ar fi fost „percepută de regimul din epoca respectivă ca fiind o atitudine subversivă”.
Consideră recurentul că autorităţile vremii priveau astfel de atitudini ca fiind potrivnice regimului comunist, iar din probatoriul administrat în cauză a rezultat că informaţiile furnizate de către intimat au fost valorificate de către organele de securitate în dosarele prin care respectivele persoane erau urmărite informativ.
Intimatul P.A. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, susţinând în esenţă că angajamentul pe care l-a dat a fost determinat ca urmare a presiunilor exercitate asupra sa iar informaţiile furnizate au vizat în general aspecte cunoscute de către toată lumea din localitate şi că acestea nu vizau încălcarea unor drepturi fundamentale.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat, având în vedere considerentele expuse în continuare:
Instanţa de control judiciar constată că în speţă sunt întrunite cerinţele impuse de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa de fond apreciind în mod eronat în raport de probatoriul administrat în cauză că nu ar fi îndeplinite condiţiile legale prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, intimatul-pârât a fost supus verificărilor din oficiu sub aspectul posibilei calităţi de colaborator sau lucrător al Securităţii, persoanele care au candidat au fost alese sau numite în demnităţile sau funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b)-lit. h).
După finalizarea acestor verificări, recurentul-reclamant a întocmit nota de constatare din 7 septembrie 2011, în baza căreia a sesizat instanţa de contencios administrativ cu prezenta acţiune în constatarea calităţii intimatului-pârât de colaborator al Securităţii.
Contrar celor reţinute de către instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că în speţă sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea intimatului-pârât de colaborator al Securităţii:
1) Persoana să le fi furnizat organelor de Securitate „informaţii, indiferent sub ce formă, precum şi note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii”.
2) Informaţiile furnizate să denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În ceea ce priveşte prima condiţie, instanţa de control judiciar constată că aceasta a fost dovedită intimatul fiind recrutat la data de 12 decembrie 1975 pentru supravegherea informativă a unor foşti membrii de partid sub numele conspirativ „A.”.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă faptul că în perioada 1975-1989 acesta a furnizat un număr de 176 note informative conform opisului existent dintre care s-au păstrat doar patru materiale şi o notă de relaţii.
Prin nota furnizată la data de 24 decembrie 1985 intimatul a informat organele de securitate despre faptul că o persoană face parte din secta de adventişti de ziua a 7-a, iar soţia sa este evanghelistă, iar prin nota informativă furnizată la data de 15 decembrie 1982 a informat despre o altă persoană că era „ de sectă evanghelist” şi despre faptul că acesta încerca să atragă şi alţi adepţi.
În acelaşi sens, intimatul a furnizat informaţii şi despre alte persoane care îşi exprimaseră dorinţa de a participa la adunările bisericeşti ale cultului adventist sau evanghelic.
În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor legale, condiţie impusă de dispoziţiile legale ale art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 instanţa de control judiciar constată că în mod eronat s-a reţinut prin sentinţa atacată faptul că aceasta nu ar fi îndeplinită întrucât denunţarea apartenenţei la grupări religioase neagreate nu poate fi calificată decât ca denunţarea unei atitudini potrivnice regimului comunist, fiind de notorietate faptul că regimul comunist încerca să descurajeze şi să limiteze practicarea religiei, în special fiind vizate cultele minoritare.
În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale Înalta Curte apreciază că şi aceasta este îndeplinită, în sensul că intimatul-pârât putea şi trebuia să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiilor furnizate întrucât asupra persoanelor vizate urma să se desfăşoare o acţiune de investigare din partea Securităţii.
Ori această acţiune de investigare presupune atât încălcarea dreptului la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind drepturile civile şi politice, cât şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Încălcarea acestor drepturi este susţinută de materialul probator administrat în cauză, pe nota de informare furnizată de intimatul-pârât fiind menţionată rezoluţia ofiţerului de securitate prin care se dispune urmărirea în continuare a persoanelor vizate şi instruirea informatorului cu privire la sarcinile ordonate, pentru a se lua măsurile legale.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat şi urmează a fi admis în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1)-alin. (3) C. proc. civ. şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va admite acţiunea formulată şi va constata calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtului P.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva sentinţei nr. 5057 din 18 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea formulată şi constată calitatea de colaborator al securităţii a pârâtului P.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1521/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1577/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
