ICCJ. Decizia nr. 1521/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1521/2014
Dosar nr. 3553/2/2012
Şedinţa publică de la 25 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. 3553/2/2012, reclamantul C.G. în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., a solicitat anularea ordonanţei din 27 septembrie 2011 emisă de pârâtă.
În motivarea în fapt a acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 16 septembrie 2011 la sediul SC A. SA a avut loc A.G.O.A.
S-a arătat că sistemul de acces în incinta pavilionului administrativ era nefuncţional, iar în aceeaşi dimineaţă persoane străine au încercat sa sustragă bunuri aparţinând societăţii din locaţia T., fiind prinsă o persoană în timp ce încerca să spargă şi să sustragă bunuri din maşinile ce se aflau staţionate în parcarea din curtea interioară, fiind sesizată în acest sens Poliţia municipiului Constanţa.
Reclamantul a susţinut că deşi reprezentanţilor SIF O. SA, d-nii V.D. şi R.C., li s-a transmis faptul că există probleme cu privire la intrarea în pavilionul administrativ, intrarea în societate urmând a se face prin poarta de acces auto, aceştia nu au dorit să se deplaseze spre respectiva locaţie pentru a putea intra în societate şi a participa la A.G.O.A.
S-a susţinut că o astfel de situaţie neprevăzută, constatată de către organele în drept, coroborată cu anunţarea reprezentanţilor SIF O. SA, d-nii V.D. şi R.C., sunt de natură să constituie o circumstanţă obiectivă şi reală care demonstrează cu certitudine imposibilitatea realizării accesului la SC A. SA.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta C.N.V.M. a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. Pârâta a arătat, în esenţă, că ordonanţa din 27 septembrie 2011 întruneşte toate condiţiile pentru încheierea valabilă a acesteia.
Prin sentinţa nr. 5679 din 10 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul C.G., în contradictoriu pârâta C.N.V.M., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că prin ordonanţa din 27 septembrie 2011 emisă de C.N.V.M. s-a dispus sancţionarea reclamantului cu amendă în cuantum de 5.000 RON, în calitate de director general al SC A. SA la data la care a avut loc şedinţa A.G.O.A. din 16 septembrie 2011.
S-a reţinut că reclamantul nu a asigurat accesul acţionarilor în data de 16 din 17 septembrie 2011 în sediul SC A. SA Constanţa, în vederea participării la lucrările A.G.O.A., faptă ce a fost încadrată la art. 271 coroborat cu art. 272 şi art. 273, art. 275 alin. (1), art. 276 lit. b) şi 277 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.
A reţinut instanţa de fond că în cuprinsul ordonanţei din 27 septembrie 2011 a fost descrisă fapta constatată de C.N.V.M. şi au fost indicate motivele de fapt şi de drept care au condus la emiterea acesteia, în conformitate cu art. 9 alin. (5) din Statutul C.N.V.M.
S-a reţinut că sancţiunea aplicată de C.N.V.M. prin ordonanţa din 27 septembrie 2011 reprezintă o sancţiune contravenţională, calificată ca atare de Legea nr. 297/2004.
În ceea ce priveşte susţinerile reclamantului conform cărora la data de 16 septembrie 2011 nu a funcţionat sistemul de acces în incinta pavilionului administrativ sau referitoare la tentativa de furt a bunurilor mobile ale societăţii constatată de organele de poliţie, s-a apreciat că nu constituie circumstanţe obiective şi reale pentru a proba imposibilitatea realizării accesului în sediul SC A. SA
De asemenea au fost avute în vedere procesele-verbale din 16 septembrie 2011 şi din 17 septembrie 2011 întocmite de organele de poliţie la 16 septembrie 2011 şi 17 septembrie 2011, din care rezultă că la ora indicată în convocator, sediul societăţii SC A. SA Constanţa, locul de desfăşurare a A.G.O.A. a fost închis.
Astfel, s-a constatat că de către agenţii de poliţie şi de către reprezentanţii SIF O. SA că uşa de acces de la intrarea principală în societate era încuiată, fără a exista posibilitatea să se intre în sediu pentru a participa la lucrările adunării generale a acţionarilor.
S-a reţinut că nici la a doua convocare din data de 17 septembrie 2011, administratorii legali ai SC A. SA nu au putut asigura accesul acţionarilor în sediul social al societăţii, deşi s-a apelat din nou la sprijinul organelor de poliţie care au întocmit un nou proces-verbal.
S-a arătat în considerentele sentinţei atacate că, potrivit art. 119 din Legea nr. 31/1990, Consiliul de administraţie are obligaţia de a convoca de îndată A.G.O.A., la cererea acţionarilor reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social şi dacă cererea cuprinde dispoziţii ce intră în atribuţiile adunării, în speţă fiind convocată A.G.O.A. la data de 16 din 17 septembrie 2011, la sediul SC A. SA din Constanţa.
A avut în vedere instanţa de fond că la A.G.O.A. sunt îndreptăţiţi să participe şi să voteze acţionarii înregistraţi în registrul acţionarilor la data de referinţă, dreptul de vot în A.G.O.A. fiind un drept esenţial, de natură socială, în absenţa căruia acţionarul nu îşi poate apăra interesele proprii şi nu îşi poate exercita dreptul de supraveghere şi de control al administraţiei societăţii.
Având în vedere că acţionarii SIF O. SA nu au avut posibilitatea să participe la A.G.O.A., fapt ce a condus la încălcarea dreptului de vot al acestora, iar prin neparticiparea la A.G.O.A. a acţionarilor a căror deţineri reprezintă aproximativ 40% din drepturile de vot şi prin imposibilitatea exprimării dreptului de vot a acţionarilor neparticipanţi, s-a constatat că hotărârile adoptate de acţionarii SC A. SA întruniţi în data de 16 septembrie 2011 sunt viciate.
A mai arătat judecătorul fondului că, în calitate de director general al SC A. SA, funcţie exercitată în baza contractului de mandat încheiat la data de 25 august 2011 şi a deciziei din 25 august 2011 a Consiliului de administrare al societăţii, reclamantul trebuia să întreprindă toate demersurile necesare, prin orice mijloace posibile, în vederea asigurării informării asupra evenimentului neprevăzut, precum şi asigurării accesului în incinta sediului societăţii, fiind incidente în cauză prevederile art. 277 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul C.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi art. 3041C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut în esenţă că instanţa de fond a interpretat greşit probele administrate în cauză, reţinând o situaţie de fapt ireală în sensul că la data de 16 septembrie 2011 când a avut loc A.G.O.A. la sediul SC A. SA Constanţa sistemul de acces în incinta pavilionului administrativ nu era funcţională cât şi faptul că în aceeaşi dimineaţă persoane străine au încercat să sustragă bunuri aparţinând societăţii, fiind sesizată Poliţia Municipiului Constanţa, iar reprezentanţilor SIF O. SA li s-au adus la cunoştinţă problemele intervenite, comunicându-li se posibilitatea de intrare în incintă prin poarte de acces auto.
Totodată recurentul-reclamant a criticat soluţia instanţei de fond ca fiind nemotivată întrucât nu au fost arătate motivele pentru care au fost înlăturate susţinerile reclamantului.
Intimata A.S.F. succesoare în drepturi şi obligaţii a C.N.V.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţate de instanţa de fond susţinând în esenţă că ordonanţa C.N.V.M. din 27 septembrie 2011 a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale iar sancţiunea aplicată reclamantului este temeinică şi legală.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, având în vedere considerentele expuse în continuare.
Astfel, în ceea ce priveşte criticile formulate de recurent în sensul că instanţa de fond ar fi interpretat greşit probele administrate în cauză, reţinând o situaţie nereală, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate.
Prin ordonanţa C.N.V.M. din 27 septembrie 2011 a fost sancţionat cu amendă recurentul-reclamant în calitate de director general al SC A. SA Constanţa întrucât la data de 19 septembrie 2011 când a avut loc A.G.O.A. nu a asigurat accesul tuturor acţionarilor în vederea participării la lucrările A.G.O.A.
Sancţiunea a fost dispusă având în vedere procesele-verbale din 16 septembrie 2011 şi din 17 septembrie 2011 întocmite de organele de poliţie din care rezultă că la ora indicată în convocator, sediul societăţii SC A. SA Constanţa, locul de desfăşurare a adunării generale a acţionarilor a fost închis, ceea ce a avut drept consecinţă neasigurarea accesului la A.G.O.A. a unor acţionari cu deţineri importante din totalul drepturilor de vot.
Instanţa de control judiciar constată că în mod corect s-a reţinut prin sentinţa criticată că în raport de prevederile art. 119 din Legea nr. 31/1990 care stabilesc obligaţia consiliului de administraţie de a convoca A.G.O.A. la cererea acţionarilor reprezentând cel puţin 5% din capitalul social având în vedere că în speţă acţionarii îndreptăţiţi să participe la A.G.O.A. SC A. SA nu şi-au putut exprima dreptul de vot, sancţionarea recurentului-reclamant cu amendă în cuantum de 5.000 RON a fost legală, avându-se în vedere protejarea intereselor investiturilor SC A. SA care au fost împiedicate să intre în sediu şi să-şi exercite dreptul de vot.
Nu pot fi primite nici criticile formulate de recurent cu privire la nemotivarea hotărârii, instanţa de fond analizând legalitatea actului administrativ atacat din perspectiva dispoziţiilor legale incidente şi înlăturând motivat toate susţinerile şi argumentele invocate de către reclamant cu respectarea dispoziţiilor procedurale prevăzute de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Astfel fiind, Înalta Curte reţinând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în cauză nefiind incident niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de dispoziţiile art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.G. împotriva sentinţei nr. 5679 din 10 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1517/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1531/2014. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
