ICCJ. Decizia nr. 1665/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1665/2014
Dosar nr. 2888/2/2011
Şedinţa publică de la 1 aprilie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta C.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, anularea art. 6 alin. (1) din Ordinul nr. 617/2007, emis de pârât, publicat în M. Of. nr. 649/24.09.2007.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 6673 din 11 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta C.V.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului apreciat că ordinul respectă atât dispoziţiile legale în materie, cuprinse în Legea nr. 95/2006, cât şi în trimiterea implicită la C. fisc., precum şi normele de tehnică legislativă statuate în Legea nr. 24/2000.
A reţinut, în esenţă, că, în determinarea venitului vizat de art. 257 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006, se impune a se recurge la o interpretare logică şi sistematică a acestei norme coroborat cu acele norme juridice care definesc noţiunile în discuţie, respectiv venituri impozabile, realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit; or, din moment ce Legea nr. 95/2006 nu conţine o definiţie a acestor noţiuni, de „venituri impozabile, realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit” se impune a se recurge la dreptul comun prin care ele sunt definite, respectiv Legea nr. 571/2003, adică art. 7 alin. (1) şi art. 46, raportat la art. 9 din O.U.G. nr. 86/2006, fără ca aceasta să presupună recurgerea la vreo analogie, căci trimiterea este operată implicit de legiuitor prin utilizarea anumitor termeni juridici specializaţi şi care pot fi identificaţi ca fiind definiţi într-un anumit act juridic.
Cererea reclamantei privind suspendarea dispoziţiilor contestate a fost apreciată ca lipsită de interes, cât timp ceea ce produce efectul a cărui suspendare o urmăreşte reclamanta este actul de impunere individual, a cărui cenzură nu face obiectul prezentei cereri, iar suspendarea ordinului nu ar avea efectul scontat, de suspendare a executării silite, astfel cum reiese din fundamentarea cererii reclamantei. Astfel, efectul ordinului s-a produs deja, prin emiterea, inclusiv în temeiul acestuia, a titlului executoriu.
Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 6673 din 11 noiembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta C.V., solicitând modificarea acesteia, admiterea acţiunii sale şi anularea art. 6 alin. (1) din Ordinul nr. 617/2007, emis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
Recurenta a argumentat, în esenţă, că din analiza dispoziţiilor Legii nr. 95/2006 - în aplicarea căreia CNAS trebuia să emită Ordinul nr. 617/2007, respectiv dispoziţiile cuprinse în art. 257 alin. (2) lit. b) raportat la dispoziţiile art. 215 alin. (3) rezultă că din punctul de vedere al Legii nr. 95/2006 - lege specială în materia asigurărilor de sănătate şi ale contribuţiilor la aceste asigurări - persoanele care desfăşoară o profesie liberă sunt o categorie aparte faţă de „ persoanele care desfăşoară o activitate independentă”, însă art. 6 alin. (1) din Ordinul nr. 617/2007 include, în mod nelegal, profesiile liberale în categoria activităţilor independente.
A criticat raţionamentul instanţei de fond, potrivit căreia dispoziţiile Legii nr. 95/2006 s-ar completa cu dispoziţiile C. fisc. şi a susţinut că, întrucât în O.U.G. nr. 117/2010, prin modificarea adusă art. 215 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, nu se mai diferenţiază profesiile libere de activităţile independente, rezultă că de la 01 ianuarie 2011, profesiile libere sunt incluse în cadrul activităţilor independente - aşa cum sunt ele definite în C. fisc. - şi că li se aplică dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. b), nemaiexistând normă specială care să le diferenţieze de activităţile independente se va aplica norma generală din C. fisc. [art. 46 alin. (1) şi 3].
Recurenta a mai susţinut că ordinul contestat nu este conform legilor în temeiul şi executarea cărora a fost adoptat (Legea nr. 95/2006 şi Legea nr. 24/2000), fiind emis cu exces de putere.
Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând actele şi înscrisurile dosarului, prin prisma criticilor aduse în recurs şi raportat la dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte apreciază recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Recurenta-reclamantă a supus cenzurii instanţei de contencios administrativ dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Ordinul CNAS nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calităţii de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuţiei, precum şi pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, care arată că „veniturile realizate de persoanele care desfăşoară activităţi independente asupra cărora se calculează contribuţia sunt veniturile comerciale şi veniturile din profesii libere realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere fără personalitate juridică”.
Ordinul a fost emis, după cum rezultă din însuşi preambulul acestuia, în temeiul dispoziţiilor art. 211 alin. (3), art. 213 alin. (3) şi (4), art. 216, art. 256 - 260, art. 261 alin. (2) şi (4) şi ale art. 281 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 7, ale art. 17 alin. (5) şi ale art. 18 pct. 36 din Statutul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin H.G. nr. 972/2006”.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că intimata, prin formularea textului contestat, a subsumat veniturile din profesii libere celor din activităţi independente, în condiţiile în care, din anumite prevederi ale Legii nr. 95/2006 ar reieşi că persoanele care desfăşoară o profesie liberă sunt o categorie aparte faţă de persoanele care desfăşoară o activitate independentă.
Argumentele recurentei, având la bază interpretarea literală şi declarat sistematică a unor dispoziţii din Legea nr. 95/2006, nu reuşesc, însă, să susţină în mod convingător această ipoteză, în condiţiile în care din însuşi textul art. 215 alin. (3) din legea sănătăţii, invocat de către recurentă, reiese regimul juridic identic al obligaţiei virării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate, atât pentru persoanele care exercită profesii libere, cât şi pentru cele autorizate să desfăşoare activităţi independente.
Pe de altă parte, este logic şi firesc ca definirea acestor două categorii profesionale să se facă, aşa cum a procedat instanţa de fond, raportat la ansamblul normelor juridice care definesc noţiunile în discuţie, anume art. 7 alin. (1) şi art. 46 din Legea nr. 571/2003, neputându-se reţine că între dispoziţiile Legii nr. 95/2006 şi acest act normativ ar exista vreo incompatibilitate sau contradicţie, sub acest aspect.
Se mai constată că soluţia adoptată de judecătorul fondului reflectă aplicarea corectă a principiului ierarhiei forţei juridice a actelor normative, dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Ordinul contestat neadăugând la lege şi necontravenind sensului şi spiritului actelor normative cu forţă juridică superioară în aplicarea cărora a fost adoptat.
În fine, din examinarea cauzei sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., a rezultat că nu subzistă în cauză nici un alt motiv de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea hotărârii atacate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta C.V. împotriva sentinţei civile nr. 6673 din 11 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1622/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1678/2014. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
