ICCJ. Decizia nr. 1590/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1590/2014
Dosar nr. 11894/2/2009*
Şedinţa publică de la 27 martie 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea introductivă reclamanta SC C.G. SA Râmnicu Vâlcea a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice anularea adresei din 26 iunie 2009 prin care s-a respins cererea de plată a sumei de 7.705.968,27 RON reprezentând dobânzi pentru plata cu întârziere a sumei de 33.359.167,32 RON conform Ordinului comun nr. 3793 din 24 mai 2004 a Consiliului Judeţean Vâlcea şi nr. 854 din 1 iunie 2004 al MFP şi nr. 5 din 1 iunie 2004 al AVAS.
Reclamanta a susţinut că în baza Ordinului comun pârâtul avea obligaţia să achite reclamantei suma de 33.359.167,32 RON până la data de 27 decembrie 2006, fiind decontată cu întârziere de 231 de zile, astfel încât s-au solicitat dobânzi pentru întârziere potrivit art. 117 alin. (1) lit. f) şi art. 124 raportat la art. 120 alin. (7) C. proc. fisc. şi art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti.
Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a formulat întâmpinare, invocând în principal excepţia inadmisibilităţii acţiunii raportat la dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, iar în subsidiar a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, solicitând respingerea acesteia ca fiind tardiv formulată, conform art. 19 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ.
Prin sentinţa civilă nr. 2982 din 21 iunie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii, a admis excepţia tardivităţii şi a respins acţiunea societăţii reclamante ca fiind tardiv formulată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că la data de 11 aprilie 2007, reclamanta a notificat Ministerul Finanţelor Publice, prin notificarea din aceeaşi dată, punându-i în vedere faptul că este în întârziere începând cu 27 decembrie 2006, pentru îndeplinirea obligaţiei de virare către societatea reclamantă a sumei de 33.359.167,32 RON la care se adaugă dobânzi de întârziere conform legii.
La data de 15 august 2007, Ministerul Finanţelor Publice a efectuat plata sumei către reclamantă conform O.P. din 15 august 2007, iar cu adresa din 17 octombrie 2007 reclamanta a solicitat plata de dobânzi pentru decontarea cu întârziere şi, neprimind răspuns, s-a adresat Curţii de Apel Bucureşti care, prin sentinţa nr. 2708 din 15 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 434/3/2008, a obligat pârâtul să soluţioneze cererea reclamantei.
Prin urmare prima instanţă a arătat că nu se poate reţine excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate.
În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, respectiv excepţia formulării tardive a acţiunii, Curtea de Apel a apreciat-o însă ca fiind întemeiată, raportat la prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cu care „când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi timp şi despăgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei”.
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol cererile se adresează instanţelor de contencios administrativ competente în termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2).
În speţă, prima instanţă a apreciat că termenul de 1 an curge de la data la care reclamanta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei, adică de la data de 15 august 2007, când reclamanta a încasat suma de 33.359.167,32 RON.
Cum acţiunea în cauza de faţă a fost formulată la 18 decembrie 2009, deci cu depăşirea termenului legal de 1 an stabilit de dispoziţiile legale menţionate, aceasta a fost respinsă în modalitatea arătată.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta SC C.G. SA a declarat recurs.
Prin decizia nr. 4642 din 11 octombrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 11894/2/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de SC C.G. SA Râmnicu Vâlcea împotriva sentinţei civile nr. 2982 din 21 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudeca la aceeaşi instanţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a apreciat că în cauză nu se impunea admiterea excepţiei de tardivitate privitoare la prezenta cerere a recurentei şi în considerarea prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) şi respectiv art. 17 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă (în vigoare la data formulării şi soluţionării cererii) în sensul că introducerea primei cereri de chemare în judecată ce a fost soluţionată irevocabil prin admiterea acţiunii societăţii reclamante în sensul mai sus arătate, a reprezentat o veritabilă cauză de întrerupere a prescripţiei extinctive.
S-a mai reţinut că potrivit art. 17 din acelaşi act normativ efectul întreruperii prescripţiei constă în ştergerea prescripţiei începută înainte de a se ivi împrejurarea care a întrerupt-o, începând să curgă o nouă prescripţie.
Stabilind aşadar că formularea acţiunii s-a realizat în termenul legal şi, reţinând că prin sentinţa recurată nu au fost examinate decât excepţiile de inadmisibilitate şi, respectiv de tardivitate ce au fost invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie casând hotărârea pe temeiul deja arătat, a trimis cauza spre rejudecarea aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea fondului cererii de chemare în judecată cu precizarea că excepţia de inadmisibilitate a fost corect soluţionată în primul ciclu procesual.
Cu ocazia rejudecării cauzei instanţa de fond urmează să analizeze şi celelalte susţineri ale recurentei–reclamante cuprinse în cererea de recurs, vizând corecta calificare şi stabilire a obiectului cauzei de faţă.
În rejudecarea cauzei, M.F.P a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamantă ca nefondată.
Prin sentinţa nr. 4258 din 25 iunie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamanta SC C.G. SA Râmnicu Vâlcea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele.
Conform H.G. nr. 1284/2003 privind unele măsuri pentru reglementarea efectelor conversiei în acţiuni a datoriilor unor societăţi comerciale, între care a fost cuprinsă şi SC U.S.G. SA, datoriile acestei societăţi către reclamanta din prezenta cauză au fost convertite în acţiuni.
În baza art. 2 din Hotărârea de guvern menţionată a fost emis Ordinul comun AVAS – MFP – Consiliul Judeţean Vâlcea nr. 5/854/3739/2004 prin care s-a reglementat procedura de decontare a sumelor necesare acoperirii valorii nominale a acţiunilor rezultate din conversia datoriilor SC U.S.G. SA către reclamanta SC C.G. SA Râmnicu Vâlcea.
S-a reţinut că ordinul comun nu a fost atacat de reclamantă, acesta fiind emis în baza actului normativ menţionat.
Din actele dosarului s-a constatat că AVAS a notificat M.F.P. la data de 03 ianuarie 2007, iar potrivit art. 3 din Ordinul comun în termen de 5 zile de la notificarea AVAS, Direcţia de specialitate din MFP urma să întocmească nota de fundamentare care trebuia aprobată de ordonatorul principal de credite.
Ca urmare a dispoziţiilor din Ordinul comun, la 21 ianuarie 2007 Direcţia Generală de Reglementare în Domeniul Activelor Statului potrivit termenului indicat în Ordinul comun, a emis adresa din 12 ianuarie 2007 către Consiliul Judeţean Vâlcea.
Prin urmare, s-a reţinut că documentele de plată au fost aprobate de MFP la 14 august 2007.
Din adresa din anul 2008 s-a reţinut că, în urma corespondenţei purtată între direcţiile de specialitate ale MFP şi celelalte instituţii implicate în această operaţiune documentele de plată au fost aprobate de MFP la 14 august 2007.
În urma unor proceduri administrative au fost achitate reclamantei suma de 33.359.167,32 RON.
Potrivit art. 3 din Ordinul comun MFP avea 2 obligaţii, şi anume să întocmească nota de fundamentare în 5 zile de la notificarea AVAS şi să efectueze plata în 2 zile de la aprobarea notei de fundamentare.
Nu au putut fi reţinute susţinerile reclamantei referitoare la efectuarea plăţii în baza Ordinului comun cu întârziere de 231 zile, deoarece rezultă din înscrisurile ce însoţesc întâmpinare, că plata s-a efectuat în aceeaşi zi în care a fost aprobată nota, adică la 14 august 2007.
Debitul către reclamantă a fost achitat de MFP cu Ordinul de plată nr. 805 din 15 august 2007.
Prin urmare, s-a constatat că, atât Ministerul pârât cât şi celelalte instituţii implicate au respectat dispoziţiile Ordinului comun cât şi actele normative care au stat la baza acestuia.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamanta SC C.G. SA, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate în sensul admiterii cererii formulate şi anularea actului administrativ emis de MFP şi comunicat recurentei prin adresa din 26 iunie 2009, privind respingerea cererii acesteia de plată a sumei de 7.705.968,27 RON, cu titlu de dobânzi pentru decontarea cu întârziere a sumei de 33.359.167,32 RON conform Ordinului comun nr. 3793 din 24 mai 2004 al Consiliului Judeţean Vâlcea, nr. 854 din 01 iunie 2004 al Ministerului Finanţelor Publice şi nr. 5 din 01 iunie 2004 al A.V.A.S şi reparării pagubei cauzate, în sensul plăţii către recurentă a sumei de 7.705.968,27 RON, cu titlu de dobânzi calculate la suma de 33.359.167,32 RON pentru executarea necorespunzătoare, cu întârziere, a Ordinului comun nr. 3793 din 24 mai 2004 al Consiliului Judeţean Vâlcea, nr. 854 din 01 iunie 2004 al Ministerului Finanţelor Publice şi nr. 5 din 01 iunie 2004 al A.V.A.S.
În motivarea căii de atac recurenta arată următoarele:
- sentinţa recurată cuprinde motive contradictorii în condiţiile în care nu reţine întârzierea în efectuarea plăţii către societate - întârziere ce reprezintă cauza daunelor pretinse de societate - deşi reţine că potrivit art. 3 din Ordinul comun MFP avea obligaţia sa întocmească nota de fundamentare în 5 zile de la notificarea AVAS şi să efectueze plata în 2 zile de la aprobarea notei de fundamentare precum şi faptul că AVAS a notificat MFP la 03 ianuarie 2007, la 21 ianuarie 2007 Direcţia Generală de Reglementare în domeniul Activelor Statului a emis adresa din 12 ianuarie 2007 către Consiliul Judeţean Vâlcea, iar plata către recurentă s-a efectuat la 15 august 2007.
- greşit a apreciat instanţa de fond că nota de fundamentare de care se face vorbire în Ordinul comun s-a întocmit în termenul de 5 zile prevăzut la art. 3 din Ordin, termen ce curge de la data Notificării AVAS, deşi din actele de la dosar rezultă că Nota de fundamentare este datată august 2007, deci a fost întocmită peste termenul stabilit în ordin.
- greşit a apreciat instanţa de fond că data de la care începe să curgă termenul de 5 zile prevăzut la art. 3 din Ordin este 09 ianuarie 2007, data la care se pretinde că notificarea AVAS a fost înregistrată la o anumită direcţie din cadrul MFP, relevanţă în cauza având data de la care instituţia în sine a fost notificată.
- deşi instanţa reţine că din actele dosarului se constată că AVAS a notificat MFP la data de 03 ianuarie 2007, fiind înregistrată din 12 ianuarie 2007 în dosar nu se regăsesc asemenea acte.
- greşit a reţinut instanţa de fond că urmare a dispoziţiilor din Ordinul comun, la 21 ianuarie 2007 Direcţia Generală de Reglementare în Domeniul Activelor Statului, potrivit termenului indicat în Ordinul comun s-a emis adresa din 12 ianuarie 2007 către Cosiliul Judeten Vâlcea, în condiţiile în care în Ordinul comun nu se regăseşte nici o dispoziţie care sa impună emiterea de către intimata, după primirea notificării AVAS a vreunei adrese către Consiliul Judetenat Vâlcea.
- instanţa nu a analizat relevanţa adreselor între instituţiile abilitate, corespondenţa care a dus la întârzierea în efectuarea plăţii, în condiţiile în care prin adresa din 06 martie 2006, deci anterior corespondenţei de care se face vorbire, intimata pârâtă MFP confirmase recurentei că „poate efectua plata diferenţelor dintre valoarea nominală a acţiunilor rezultate în urma conversiei şi valoarea rezultată din valorificarea acestora pentru U.S.G. SA Govora, în urma notificării transmise de către AVAS şi se angajase în acest sens prin Ordinul comun încă din 2004.
- refuzând a analiza relevanţa şi temeinicia corespondenţei purtate între compartimente din cadrul intimatei pârâte şi celelalte instituţii implicate în operaţiune, instanţa de fond a apreciat în mod greşit asupra finalităţii prevederilor art. 3 din Ordinul Comun şi nu a ţinut cont de prejudiciul evident produs societăţii prin întârzierea în eliberarea sumelor ce i se cuveneau societăţii.
- greşit a reţinut instanţa de judecată că în speţă nu sunt aplicabile prevederile C. proc. fisc. în ceea ce priveşte cuantumul dobânzii solicitate.
Recursul formulat este neîntemeiat potrivit considerentelor care vor fi prezentate în continuare.
Instanţa de judecată a fost învestită cu controlul legalităţii adresei emisă de Ministerul Finanţelor Publice din 26 iunie 2009 prin care a fost respinsă cererea recurentei-reclamante de plată a sumei de 7.705.968,27 RON cu titlu de dobânzi pentru decontarea cu întârziere a sumei de 33.359.167,32 RON conform Ordinului comun nr. 3793 din 24 mai 2004 al Consiliului Judeţean Vâlcea, nr. 854 din 01 iunie 2004 al Ministerului Finanţelor Publice şi nr. 5 din 01 iunie 2004 al AVAS şi repararea pagubei cauzate, în sensul plătii aceleiaşi sume, cu titlu a obligaţiei principale, executabilă în conformitate cu Ordinul comun menţionat.
Prin actul contestat în speţă, respectiv adresa din 26 iunie 2009, MFP a respins solicitarea recurentei-reclamante de a achita dobânda pentru executarea necorespunzătoare a obligaţie de plată a diferenţei valorice a acţiunilor pe care recurenta-reclamantă le-a primit prin conversia unei obligaţii pecuniare la SC U.S.G. SA şi preţul la care acestea au fost vândute în cadrul procedurii de privatizare a acestei societăţi comerciale.
Relativ la dispoziţiile Ordinului comun nr. 3793 din 24 mai 2004 al Consiliului Judeţean Vâlcea, nr. 854 din 01 iunie 2004 al Ministerului Finanţelor Publice şi nr. 5 din 01 iunie 2004 al AVAS, judecătorul fondului corect a reţinut că, teza remiterii sumei de bani cu depăşirea termenului asumat nu este susţinută, plata fiind efectuată la data aprobării operaţiunii de către Ministrul Finanţelor Publice, aşadar în interiorul termenului de 2 zile prevăzut pentru îndeplinire obligaţiei.
Concret, în cauză, obligaţia privind remiterea sumei de 33.359.167,32 RON s-a născut în sarcina Ministerului Finanţelor Publice la data de 15 august 2007, data aprobării de către Ministrul Finanţelor Publice a operaţiunii, fiind stinsă prin ordinul de plată din aceiaşi zi.
Ca atare, exigibilitatea penalităţilor, daune moratorii pentru executarea plăţii debitului principal cu întârziere, sunt lipsite de suport legal.
În sensul celor anterior menţionate, este şi răspunsul Ministerului Finanţelor Publice concretizat prin actul din 26 iunie 2009, astfel încât niciuna din criticile recurentei-reclamante cu privire la legalitatea acestui refuz nu este de natură a elimina justificările susţinute în contextul dispoziţiilor legale incidente raportului juridic dedus judecăţii.
Recurenta-reclamantă susţine că în ceea ce priveşte evaluarea penalităţilor sunt incidente dispoziţiile C. proc. fisc., motivate de textul O.G. nr. 9/2000 care la art. 10 făcea trimiteri, pentru obligaţiile pecuniare accesorii ale statului, la dispoziţii speciale.
Or, din dispoziţiile art. 1 alin. (1) C. proc. fisc. reiese cu evidenţă că scopul reglementării este intrisec colectării resurselor financiare a căror destinaţie este bugetul de stat.
În speţă, recurenta-reclamantă nu a virat niciodată bugetului de stat suma de 33.359.167,32 RON, astfel încât să pretindă dobânzi sau penalităţi pentru restituire sau rambursare cu întârziere.
Recurenta-reclamantă critică totodată operaţiunile administrative premergătoare momentului aprobării de către Ministrul Finanţelor Publice a notei de fundamentare a plăţii.
În ceea ce priveşte momentul de la care se apreciază învestit Ministerul Finanţelor Publice cu soluţionarea operaţiunii administrative plăţii debitului principal, trebuie subliniat faptul că potrivit art. 3 din Ordinul comun nr. 3793 din 24 mai 2004 al Consiliului Judeţean Vâlcea, nr. 854 din 01 iunie 2004 al Ministerului Finanţelor Publice şi nr. 5 din 01 iunie 2004 al AVAS, termenul de 5 zile în care urma a fi iniţiată procedura administrativă, care urma a fi finalizată prin elaborarea proiectului notei de fundamentare a aprobării plăţii de către Ministrul Finanţelor Publice, se adresa Direcţiei Generale de Reglementare în Domeniul Activelor Statului.
Ca urmare a dispoziţiilor din Ordinul comun anterior menţionat, la 21 ianuarie 2007, Direcţia Generală de Reglementare în Domeniul Activelor Statului a emis adresa din 12 ianuarie 2007 către Consiliul Judeţean Vâlcea.
Documentele de plată au fost aprobate de MFP la 14 august 2007.
Din adresa din anul 2008 se reţine că în urma corespondenţei purtată între direcţiile de specialitate ale MFP şi celelalte instituţii implicate în această operaţiune, documentele de plată au fost aprobate de MFP la 14 august 2007.
În urma unor proceduri administrative a fost achitată recurentei-reclamante suma de 33.359.167,32 RON.
Potrivit art. 3 din Ordinul comun, MFP avea 2 obligaţii, şi anume să întocmească nota de fundamentare în 5 zile de la notificarea AVAS şi să efectueze plata în 2 zile de la aprobarea notei de fundamentare.
Nu pot fi reţinute susţinerile recurentei-reclamantei referitoare la efectuarea plăţii în baza Ordinului comun cu întârziere de 231 zile, deoarece rezultă din înscrisurile de la dosar că plata s-a efectuat în aceeaşi zi în care a fost aprobată nota, adică la 14 august 2007.
Debitul către recurenta-reclamantă a fost achitat de MFP cu ordinul de plată din 15 august 2007.
În concluzie, faţă de aspectele se constată că, în primul rând, plata sumei de 33.359.167,32 RON s-a făcut cu respectarea condiţiilor în raport de care, potrivit dispoziţiilor legale incidente, se aprecia asupra exigibilităţii obligaţiei în speţă, iar în al doilea rând că operaţiunile administrative premergătoare demersului au fost efectuate cu respectarea prevederilor în aplicarea cărora au fost realizate.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, instanţa urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC C.G. SA Râmnicu Vâlcea împotriva sentinţei nr. 4258 din 25 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1017/2014. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1751/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
