ICCJ. Decizia nr. 1691/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1691/2014
Dosar nr. 559/57/2013
Şedinţa publică de la 1 aprilie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, reclamantul Municipiul Alba-Iulia a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anularea deciziei din 16 mai 2013 emisă de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Comisia de soluţionare a contestaţiei; anularea titlului de creanţă, respectiv a notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 12 martie 2013 privind proiectul cu titlul „Reparaţii capitale străzi cu dotare tehnico-edilitară în municipiul Alba-Iulia”, beneficiar U.A.T. Municipiul Alba-Iulia, emisă de către Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene; exonerarea pe cale de consecinţă a Municipiului Alba-Iulia de la plata tuturor sumelor stabilite conform notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 12 martie 2013; obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Curţii de Apel Alba-Iulia, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 256 din data de 9 octombrie 2013, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de către pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului şi, în consecinţă a trimis cauza spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că litigiul a survenit între părţi în timpul executării contractului de finanţare din 1 mai 2010, şi priveşte nerespectarea, de către reclamantă, a clauzei contractuale referitoare la obligaţia de a respecta legislaţia în domeniul achiziţiilor publice, fiind, astfel, incidente dispoziţiile art. 23 alin. (1) din contractul de finanţare, de atribuire a competenţei teritoriale instanţelor competente material din Bucureşti.
La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 4065 din data de 17 decembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de către această instanţă din oficiu, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că obiectul litigiului îl constituie un act emis de o autoritate publică în exercitarea puterii publice, nu în executarea unui contract, în cadrul procedurii reglementate de O.U.G. nr. 66/2011, litigiul nefiind legat de executarea contractului, ci de emiterea unui act administrativ considerat vătămător de către reclamantă, aspect în raport de care competenţa urmează să se stabilească prin prisma dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, norme cu caracter imperativ.
A mai constatat că, în materia contenciosului administrativ, competenţa teritorială este una alternativă, alegerea făcându-se de către reclamant la momentul sesizării uneia dintre cele două instanţe prevăzute de lege.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti a decis, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (2) C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va constata că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 12 martie 2013 privind proiectul cu titlul „Reparaţii capitale străzi cu dotare tehnico-edilitară în municipiul Alba-Iulia”, beneficiar U.A.T. Municipiul Alba-Iulia, emisă de către Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene, prin care s-a aplicat reclamantului o corecţie financiară de 25% din valoarea unui contract de lucrări, reprezentând un debit în valoare de 14.247,57 RON.
Actul contestat a fost emis în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.
Potrivit dispoziţiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanţă.
De altfel, din interpretarea respectivului capitol al legii, rezultă faptul că sumele astfel imputate reprezintă creanţe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat şi sunt supuse executării silite conform procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003.
Însuşi actul de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare, constituie titlu de creanţă şi înştiinţare de plată şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc.
Creanţele bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor.
În perspectiva acestor dispoziţii legale, obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esenţă, cererii de anulare a unui act administrativ de stabilire a unei creanţe fiscale.
De altfel, în acest sens este şi practica constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie.
Din această perspectivă, este evident faptul că actele astfel emise sunt acte administrative unilaterale guvernate de dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 şi ale O.G. nr. 92/2003, justificate de existenţa unor raporturi juridice anterioare intervenite între părţi ca urmare a unui contract de finanţare, dar emise în îndeplinirea, de către autoritatea publică, parte în contract, a unui mandat şi a unor obligaţii fixate de lege, iar nu în executarea unor obligaţii contractuale.
În consecinţă, contestarea actelor astfel emise este supusă regimului juridic atras de către O.U.G. nr. 66/2011, şi anume dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, în materia competenţei fiind incidente prevederile art. 10 din acest act normativ, iar reclamantul şi-a manifestat deja opţiunea de a sesiza instanţa de la sediul său, prin introducerea acţiunii pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia.
Pentru aceste considerente şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Alba-Iulia în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Comisia de soluţionare a contestaţiei în favoarea Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1690/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 173/2014. Contencios → |
|---|
