ICCJ. Decizia nr. 1831/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1831/2014
Dosar nr. 77/1/2014
Şedinţa de la 8 aprilie 2014
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul contestaţiei
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatorul B.R.M. a formulat contestaţie împotriva Raportului de Evaluare nr. 56018/G/II din 29 noiembrie 2013 emis de A.N.I., solicitând anularea acestuia şi suspendarea efectelor raportului până la soluţionarea definitivă a contestaţiei.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite şi, în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa are în vedere considerentele expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007, „persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilităţii în termen d 15 zile de la primirea acestuia, la instanţa de contencios administrativ.”
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
În cauză se contestă un act administrativ al unei autorităţi administrative centrale - A.N.I., prin urmare competenţa de soluţionare revine curţii de apel.
Totodată, competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se referă, conform art. 97 pct. 1 C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanţa supremă neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată.
Având în vedere normele cuprinse în Cartea I – Dispoziţii generale, Titlul III – Competenţa după materie, C. proc. civ., mai exact art. 97, şi din care rezultă clar că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu judecă în primă instanţă decât materiile date prin lege în competenţa sa, date fiind şi prevederile Legii contenciosului administrativ [(art. 10 alin. 2)], excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi, va fi admisă.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 129 coroborat cu art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Trimite contestaţia formulată de B.R.M. împotriva Raportului de Evaluare nr. 56018/G/II din 29 noiembrie 2013 emis de A.N.I. – I.I. spre competentă soluţionare Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1818/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 1835/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
