ICCJ. Decizia nr. 1893/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1893/2014
Dosar nr. 1785/2/2011
Şedinţa publică de la 10 aprilie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC M.S. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, obligarea acestuia la modificarea şi completarea deciziei din 16 decembrie 2010, astfel:
- în ceea ce priveşte completarea deciziei: 1) obligarea Consiliului Concurenţei să răspundă la cererea de obligare a CN P.R. SA de a respecta contractele încheiate cu utilizatorii serviciilor de trimitere publicitate prin poştă;
- în ceea ce priveşte modificarea deciziei: 2) constatarea nulităţii clauzei contractuale prin care CN P.R. SA avea dreptul să majoreze unilateral preţurile serviciilor prestate; 3) obligarea CN P.R. SA de a adopta o politică tarifară rezonabilă cu dreptul de a modifica tarifele în funcţie de anumiţi indicatori economici (de exemplu: rata inflaţiei, cursul de schimb valutar) sau în funcţie de costurile reale; 4) obligarea CN P.R. SA de a returna reclamantei diferenţa de tarif dintre tariful plătit efectiv şi tariful aplicat de SC I.P. SA pe perioada 14 iulie 2005-28 ianuarie 2011; 5) restabilirea mediului concurenţial pe piaţa serviciilor de trimiteri poştale prin obligarea CN P.R. SA de a nu vinde SC I.P. SA mai mult decât cota de piaţă realizată la data de 14 iulie 2005.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 6 iulie 2005 a depus plângere, invocând un eventual abuz de poziţie dominantă săvârşit de CN P.R. SA, iar la data de 1 august 2005, prin Ordinul nr. 175/2005, s-a dispus deschiderea unei investigaţii.
Prin decizia din 16 decembrie 2010, CN P.R. SA a fost sancţionată pentru încălcarea art. 6 alin. (1) lit. c) Legea nr. 21/1996 şi art. 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, fiind obligată la plata unei amenzi în valoare de 103.373.320 RON.
Reclamanta a arătat însă, că prin această decizie, Consiliul Concurenţei nu s-a pronunţat pe cererea sa de obligare a CN P.R. SA de a respecta contractele încheiate cu utilizatorii serviciilor de publicitate prin poştă.
În ceea ce priveşte modificarea deciziei din 16 decembrie 2010 a Consiliului Concurenţei, reclamanta a arătat că este lovită de nulitate absolută clauza prin care una dintre părţile contractuale are dreptul de a majora tarifele oricând doreşte.
Reclamanta a mai arătat că abuzul de poziţie dominantă pe care l-a comis CN P.R. SA pe o piaţă din amonte a născut o nouă poziţie dominantă, aceea a SC I.P. SA, întrucât nicio altă societate comercială din domeniu nu poate să o concureze.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă cu privire la anumite capete de cerere şi ca neîntemeiată în privinţa altora.
Astfel, în urma investigaţiei, prin decizia din 16 decembrie 2010 s-a constatat comportamentul abuziv al CN P.R. SA, contrar dispoziţiilor art. 6 lit. c) din lege şi art. 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, constând în aplicarea unui tratament discriminatoriu, iar cu privire la celelalte fapte investigate decizia cuprinde o solidă motivare cu privire la concluzia că CN P.R. SA nu se face vinovată de practicarea unor preţuri excesive.
Cu privire la anumite aspecte sesizate, interesul particular al reclamantei a fost satisfăcut, fiind constatate două fapte de abuz de poziţie dominantă a CN P.R. SA, ceea ce poate contribui la succesul unor eventuale acţiuni în instanţa civilă sau comercială.
În privinţa celorlalte critici ale reclamantei pârâtul a arătat că prevederile naţionale şi europene sunt similare în privinţa abuzului de poziţie dominantă, analiza Consiliului având ca referinţă conceptul de preţ excesiv, aşa cum acesta s-a conturat în jurisprudenţa europeană în materia concurenţei.
A considerat astfel că solicitările reclamantei de la pct. 1, pct. II.1, pct. II.3 sunt inadmisibile, iar cele de la pct. II.2 şi pct. II.4 sunt neîntemeiate.
La data de 6 martie 2012, CN P.R. SA a formulat cerere de intervenţie principală şi în interesul Consiliului Concurenţei, arătând că dreptul şi interesul său de a interveni în prezentul litigiu, în nume propriu, sunt evidente, obiectul litigiului constând în modificarea unui act administrativ care o vizează în mod direct, în sensul producerii unor rezultate prejudiciabile în patrimoniul acestei companii naţionale, fără a avea posibilitatea de a se apăra în această cauză.
În subsidiar, a arătat că cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului este admisibilă în principiu, potrivit art. 49 alin. (3) C. proc. civ., întrucât CN P.R. SA şi Consiliul Concurenţei au un interes comun, respectiv respingerea acţiunii reclamantei.
A mai arătat, în principal, că acţiunea vizând completarea şi modificarea unei decizii emise de Consiliul Concurenţei cu privire la o altă persoană este inadmisibilă, invocând dispoziţiile Legii nr. 21/1996, iar, în subsidiar, acţiunea este inadmisibilă, întrucât reclamanta nu a formulat plângerea prealabilă, conform art. 7 Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, intervenienta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiate.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3403 din 22 mai 2012, a respins cererea de sancţionare în temeiul art. 1081 C. proc. civ., formulată de reclamantă; a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de intervenienta CN P.R. SA, sub un dublu aspect, al lipsei temeiului legal pentru introducerea acesteia şi pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 Legea nr. 554/2004.
Prin aceeaşi sentinţă a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul Consiliul Concurenţei cu privire la cererea de completare a deciziei Consiliului Concurenţei cu: 1) obligarea CN P.R. SA SA să respecte contractele încheiate cu utilizatorii serviciilor de trimitere de publicitate prin poştă; cererea de modificare a Deciziei Consiliului Concurenţei sub aspectele: 2) constatării nulităţii clauzei contractuale prin care CN P.R. SA avea dreptul să majoreze unilateral tarifele serviciilor poştale şi 4) obligarea CN P.R. SA la returnarea diferenţei de tarif dintre tariful plătit efectiv şi tariful aplicat de SC I.P. SA pe perioada 14 iulie 2005-28 ianuarie 2011, cereri pe care le respinge ca inadmisibile.
Totodată, a admis, în parte, cererea de intervenţie în interesul pârâtului Consiliul Concurenţei formulată de CN P.R. SA, respingând celelalte capete de cerere ale acţiunii formulate de reclamanta ca neîntemeiate.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cu privire la cererea reclamantei de sancţionare a intervenientei, în temeiul art. 1081 C. proc. civ. pentru introducerea unor cereri vădit netemeinice, prima instanţă, în raport cu precizarea reclamantei, în sensul că nu înţelege să se judece în contradictoriu cu CN P.R. SA, singurul pârât indicat în cererea de chemare în judecată fiind Consiliul Concurenţei, la data de 21 noiembrie 2011 a dispus scoaterea din cauză a acesteia.
Ulterior, la data de 6 martie 2012, CN P.R. SA a înţeles să formuleze cerere de intervenţie în cauză pentru a avea posibilitatea de a se apăra, întrucât actul administrativ a cărui modificare şi completare se solicită o vizează în mod direct, or, împrejurarea că intervenienta apelează la mijloacele şi căile prevăzute de lege pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime nu poate fi calificată drept abuz de drept procesual.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii sub aspectul lipsei temeiului legal pentru introducerea acesteia, invocată prin întâmpinare de intervenientă, prima instanţă a avut în vedere prevederile art. 47 din Legea nr. 21/1996. Nu poate fi acceptată susţinerea potrivit căreia singura ipoteză în care reclamanta are deschisă calea acţiunii în justiţie este cea prevăzută de art. 40 alin. (3) Legea nr. 21/1996, de respingere a plângerii/sesizării formulate de o petentă.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile, invocată de intervenientă, prima instanţă a apreciat că nu poate fi primită faţă de prevederile art. 471alin. (3) Legea nr. 21/1996 care au caracter special, în raport cu dispoziţiile de drept comun, în materia contenciosului administrativ reprezentate de Legea nr. 554/2004.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere, invocată de pârât, constând în „obligarea CN P.R. SA de a respecta contractele încheiate cu utilizatorii serviciilor de trimitere publicitate prin poştă”, prima instanţă a reţinut că mai multe firme de marketing direct, printre care şi reclamanta, au formulat o plângere la Consiliul Concurenţei prin care au solicitat investigarea unor fapte ale CN P.R. SA săvârşite pe piaţa serviciilor de trimitere internă de publicitate prin poştă, I., fapte ce constituiau, în opinia petenţilor, încălcări ale dispoziţiilor art. 6 din Legea concurenţei, dispunându-se, prin Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 175/2005 declanşarea unei investigaţii în acest sens.
Ca urmare, prin decizia din 16 decembrie 2010, Plenul Consiliului Concurenţei a constatat încălcarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) lit. c) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene de către întreprinderea CN P.R. SA prin următoarele fapte de tratament discriminatoriu:
- tratamentul preferenţial acordat întreprinderii SC I.P. SA în raport cu concurenţii acestei întreprinderi, în intervalul de timp 14 iulie 2005-1 august 2009, pe piaţa relevantă a serviciului poştal standard de trimitere internă de publicitate prin poştă adresată, extins în intervalul de timp 1 mai 2009-1 august 2009 pe piaţa relevantă a serviciului poştal standard de trimitere internă de corespondenţă neprioritară, prezentată la punctele de acces ale reţelei poştale de către întreprinderi (intermediari şi de către expeditori - persoane juridice);
- acordarea reducerilor tarifare în mod discriminatoriu în intervalul de timp 1 martie 2008-1 august 2009, ca urmare a aplicării politicii din perioada 1 martie 2008-1 august 2009 privitoare la acordarea reducerilor tarifare pentru CN P.R. SA furnizarea serviciului poştal standard de trimitere internă de publicitate prin poştă adresată şi a serviciului poştal standard de trimitere internă de corespondenţă neprioritară, prezentată Ia punctele de acces ale reţelei poştale de către întreprinderi (intermediari şi de către expeditori, persoane juridice).
În baza prevederilor art. 45 alin. (1) lit. a) din Legea concurenţei republicată, Consiliul Concurenţei a dispus sancţionarea CN P.R. SA pentru încălcarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege şi ale art. 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Cuantumul amenzii ce se aplică întreprinderii a fost stabilit la 103.373.320 RON, reprezentând 7,2% din cifra de afaceri totală a acestei întreprinderi pe anul 2009.
Consiliul Concurenţei a recomandat CN P.R. SA realizarea, pe plan intern, a unor programe de respectare a regulilor de concurenţă, în principal programe de formare prin care să se aducă la cunoştinţa personalului implicat în activităţile de decizie la nivelul acestei întreprinderi a prevederilor legislaţiei naţionale şi comunitare din domeniul concurenţei, precum şi a consecinţelor nerespectării acestora.
Prima instanţă a apreciat, în raport cu cele dispuse prin decizia contestată, că solicitarea reclamantului în sensul impunerii Consiliului Concurenţei să-i răspundă la cerere şi să oblige CN P.R. SA să respecte contractele încheiate cu achizitorii serviciilor de trimitere publicitară prin poştă apare ca inadmisibilă.
Obligarea acesteia de a-şi respecta obligaţiile la care a înţeles să se angajeze în virtutea relaţiilor sale comerciale nu este de competenţa unei autorităţi publice administrative, care se limitează la investigarea, constatarea şi sancţionarea faptelor întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi ce afectează mediul concurenţial normal.
În ceea ce priveşte cererea de la pct. II.1 din acţiune, prin care se solicită modificarea deciziei Consiliului Concurenţei în sensul constatării nulităţii clauzei contractuale prin care CN P.R. SA are dreptul să majoreze unilateral preţurile serviciilor prestate, prima instanţă a apreciat că este inadmisibilă, având în vedere aceleaşi argumente ca şi în cazul cererii anterior analizate.
Clauza contractuală contestată a fost analizată din perspectiva obligaţiilor de nediscriminare şi de neangajare în practici anticoncurenţiale de preţuri excesive, obligaţii care incumbă CN P.R. SA, întreprindere dominantă prin efectul legii.
Măsurile dispuse de autoritatea de concurenţă pârâtă au tocmai acest scop de uniformizare a condiţiilor contractuale oferite prin diminuarea rezonabilă a puterii de negociere de care se bucură CN P.R. SA în raport cu concurenţii săi. Existenţa în sine a clauzei contractuale despre care face vorbire reclamanta nu este suficientă pentru a se constata şi un comportament anticoncurenţial.
În plus, constatarea nulităţii unei clauze contractuale revine în competenţa exclusivă instanţei judecătoreşti, autoritatea de concurenţă neputând dispune o astfel de soluţie.
Referitor la cererea de modificare a deciziei Consiliului Concurenţei, în sensul obligării CN P.R. SA să adopte o politică tarifară rezonabilă, cu dreptul de a modifica tarifele în funcţie de anumiţi indicatori economici sau în funcţie de costurile reale, prima instanţă a reţinut că în mod corect Consiliul Concurenţei a concluzionat că majorarea de tarife operată de CN P.R. SA la 15 august 2005 pentru furnizarea serviciului ramburs standard şi a serviciului de mandat poştal intern nu constituie o practică de preţuri excesive, în sensul legii concurenţei.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind modificarea deciziei Consiliului Concurenţei din 16 decembrie 2010 în sensul obligării CN P.R. SA la returnarea diferenţei de tarif, între tariful plătit efectiv de SC M.S. SRL şi tariful aplicat de SC I.P. SA pentru perioada 14 iulie 2005-28 ianuarie 211, invocată de pârât, prima instanţă a reţinut că este întemeiată.
Astfel, competenţa autorităţii pârâte se limitează la investigarea, constatarea şi sancţionarea faptelor întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi ce afectează mediul concurenţial normal. Solicitarea reclamantei de a-i fi restituită diferenţa de tarif plătită în plus faţă de tariful practicat de CN P.R. SA în relaţiile comerciale cu SC I.P. SA are natura unei cereri în despăgubire, ce poate fi soluţionată în cadrul unei acţiuni în justiţie.
Autoritatea pârâtă şi-a îndeplinit atribuţiile ce-i revin potrivit competenţei sale, în vederea restabilirii condiţiilor concurenţiale pe piaţă, revenind întreprinderilor prejudiciate, printre care şi reclamanta, dreptul şi posibilitatea de a-şi valorifica drepturile pe calea unei acţiuni în despăgubire, acţiune pe care reclamanta a precizat că a formulat-o fiind pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia civilă.
Totodată, prima instanţă a apreciat ca fiind neîntemeiată şi cererea reclamantei de modificare a deciziei Consiliului Concurenţei în sensul restabilirii mediului concurenţial pe piaţa serviciilor de trimitere poştală prin obligarea CN P.R. SA de a nu vinde SC I.P. SA mai mult decât cota de piaţă realizată, în 14 iulie 2005.
Prin decizia contestată, Consiliul Concurenţei a identificat problema de concurenţă şi tratamentul discriminatoriu, preferenţial acordat de CN P.R. SA întreprinderii SC I.P. SA în raport cu concurenţii săi.
Astfel, s-a concluzionat că în contextul în care piaţa serviciului de pregătire a trimiterilor poştale este sensibilă la criteriul preţ şi având în vedere că motivaţia prezenţei intermediarilor pe această piaţă este obţinerea de reduceri tarifare din partea CN P.R. SA pentru furnizarea serviciilor poştale.
Consiliul Concurenţei a considerat că poziţia pe o asemenea piaţă este uşor contestabilă de concurenţi, efectul de distorsionare a concurenţei de pe piaţa de amonte fiind rezultatul direct şi nemijlocit al tratamentului preferenţial de care a beneficiat SC I.P. SA manifestat prin modul şi scopul acţiunii CN P.R. SA de pe piaţa relevantă a serviciului poştal standard de trimitere internă de publicitate prin poşta adresată.
Aşa cum s-a reţinut în decizia atacată, tratamentul preferenţial a fost acordat de CN P.R. SA întreprinderii SC I.P. SA în vederea fidelizării acestui mare client în ceea ce priveşte serviciul poştal I.
Astfel, Consiliul Concurenţei a considerat că impunerea în sarcina CN P.R. SA a obligaţiei de acordare în mod nediscriminatoriu a reducerilor tarifare pentru furnizarea serviciului de trimitere internă de publicitate prin poştă adresată conduce la eliminarea posibilităţii SC I.P. SA de menţinere artificială a poziţiei sale de piaţă şi asigurarea unei concurenţe efective pe această piaţă.
Măsura dispusă de pârât este complementară obligaţiei impuse în sarcina CN P.R. SA de autoritatea de reglementare din domeniul serviciilor poştale, A., cu privire la cuantumul tarifelor şi reducerilor tarifare pentru furnizarea serviciului I.
În măsura în care sursa ofertelor SC I.P. SA, reducerile tarifare disproporţionate acordate acestei întreprinderi de CN P.R. SA este înlăturată, mediul concurenţial este restabilit, fără a fi necesară o măsură în sensul celei solicitate de reclamantă, respectiv ca CN P.R. SA să nu vândă SC I.P. SA mai mult decât cota de piaţă realizată în 14 iulie 2005, care ar fi excesivă şi ar putea conduce la distorsionarea mediului concurenţial.
În raport de soluţia cererea de chemare în judecată, prima instanţă a admis cererea de intervenţie formulată de CN P.R. SA în interesul pârâtului Consiliul Concurenţei, reţinând că aceasta justifică un interes prezent, legitim şi actual, fiind interesată în a face apărări corespunzătoare, având în vedere că decizia a cărei modificare/completare se solicită prin acţiune o vizează în mod direct.
3. Calea de atac exercitată
Reclamanta SC M.S. SRL a formulat recurs împotriva sentinţei nr. 3403 din 22 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
3.1. Instanţa de fond a respins în mod greşit proba cu expertiză economică.
În absenţa expertizei economice, prima instanţă nu a analizat nicio probă în afara deciziei emise de autoritatea pârâtă, pentru a vedea dacă mediul concurenţial a fost sau nu restabilit.
3.2. Instanţa de fond a admis în mod greşit excepţia inadmisibilităţii capetelor de cerere 1, 2 şi 4.
Cu privire la capătul 1 de cerere se arată că recurenta, alături de alte şase societăţi, a sesizat Consiliul Concurenţei invocând faptul că nu au fost respectate contractele încheiate. Deşi investigaţia s-a declanşat, intimatul nu s-a pronunţat pe aspectul solicitat.
Instanţa de fond a confundat obligaţia pârâtului de a răspunde la o cerere cu obligaţia de a o rezolva.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere, în mod greşit judecătorul fondului a apreciat că o constatare a nulităţii clauzei este de competenţa instanţei judecătoreşti, deoarece dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 21/1996 contrazic această susţinere.
Cu privire la capătul de cerere constând în obligarea CN P.R. SA să restituie reclamantei diferenţa de tarif între tariful plătit efectiv şi tariful aplicat de SC I.P. SA pe perioada 14 iulie 2005-28 noiembrie 2011, instanţa de fond a considerat eronat, cu încălcarea dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 21/1996, că întreprinderile prejudiciate au posibilitatea să se adreseze instanţei de judecată prin formularea acţiunii în despăgubire.
3.3. Instanţa de fond a respins în mod greşit ca neîntemeiate capetele de cerere 3 şi 5.
Dispoziţiile art. 27 pct. 5 din Legea nr. 21/1996 impun Consiliului Concurenţei să dispună măsurile necesare restabilirii mediului concurenţial.
Deşi autoritatea de concurenţă afirmă că monitorizează piaţa, în practică nu o face.
Înainte de anul 2005, cota de piaţă a SC I.P. SA nu a depăşit 50%. Instanţa de fond a respins în mod greşit proba cu expertiză contabilă, având ca obiectiv calcularea cotei de piaţă a SC I.P. SA în perioada 2005-2011.
Prima instanţă avea obligaţia să aplice jurisprudenţa europeană, respectiv deciziile pronunţate în cazurile conexate S.A.C.M. şi să argumenteze dacă o consideră nerelevantă în speţă.
4. Apărările formulate de intimatul-pârât Consiliul Concurenţei
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerând că instanţa de fond a făcut o justă apreciere a probelor administrate în cauză şi a situaţiei de fapt prin raportare la temeiurile de drept invocate.
4.1. Motivul prin care se susţine necesitatea administrării probei cu expertiză economică este neîntemeiat, deoarece obiectivele acesteia vizează aspectele ulterioare emiterii deciziei atacate şi nu au aptitudinea de a afecta legalitatea sa.
4.2. Instanţa de fond a reţinut în mod corect că acţiunea reclamantei, în privinţa unora dintre capetele de cerere este inadmisibilă, iar în privinţa altora, neîntemeiată.
Solicitarea reclamantei ca instanţa de judecată să oblige autoritatea de concurenţă să răspundă cererii de obligare a CN P.R. SA de a respecta contractele încheiate cu utilizatorii serviciilor de trimitere de publicitate prin poştă este inadmisibilă, fiind de competenţa instanţei judecătoreşti.
Intimata-pârâtă a constatat practicarea unui tratament discriminatoriu săvârşit de CN P.R. SA faţă de beneficiarii săi, obligând întreprinderea la nediscriminare în ceea ce priveşte condiţiile contractuale stabilite cu beneficiarii săi.
Dacă CN P.R. SA nu va respecta această obligaţie, Consiliul Concurenţei o poate sancţiona conform art. 51 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1996.
Cel de-al doilea capăt de cerere privind constatarea nulităţii clauzei contractuale prin care intimata-pârâtă are dreptul să majoreze unilateral preţurile serviciilor prestate, a fost, în mod corect, respins ca inadmisibil de prima instanţă.
În opinia intimatului, această clauză contractuală a fost analizată din perspectiva obligaţiilor de nediscriminare şi de neangajare în practici anticoncurenţiale de preţuri excesive şi, prin urmare, clauza nu reprezintă prin ea însăşi o faptă anticoncurenţială abuzivă.
Mai mult, constatarea nulităţii unei clauze contractuale este de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti.
Cel de-al treilea capăt de cerere prin care s-a solicitat modificarea deciziei contestate în sensul obligării CN P.R. SA să adopte o politică tarifară rezonabilă, cu dreptul de a modifica tarifele în funcţie de anumiţi indicatori economici sau în funcţie de costurile reale este neîntemeiată, deoarece intimata a realizat testul analizei costului de producţie-preţ şi a măsurii în care preţul este fie inechitabil în sine, fie prin comparaţie cu preţul altor produse, rezultatul a evidenţiat că majorarea de tarife nu constituie o practică de preţuri excesive, în sensul Legii concurenţei.
În mod corect a fost respinsă ca inadmisibilă şi solicitarea privind modificarea deciziei atacate în sensul obligării CN P.R. SA de a returna recurentei-reclamante diferenţa de tarif între tariful plătit efectiv şi tariful aplicat de SC I.P. SA pe perioada 14 iulie 2005-28 ianuarie 2011, deoarece este de competenţa instanţei de judecată, reprezentând o cerere în despăgubire.
În fine, intimatul consideră că instanţa de fond a respins justificat şi capătul de cerere prin care se solicită modificarea deciziei atacate în sensul restabilirii mediului concurenţial pe piaţa serviciilor de trimitere poştală prin obligarea companiei intimate de a nu vinde SC I.P. SA mai mult decât cota de piaţă realizată în 14 iulie 2005.
5. Apărările formulate de intimata-intervenientă CN P.R. SA
Prin întâmpinare, intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că proba constând în efectuarea unei expertize economice nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de C. proc. civ., astfel că în mod corect instanţa de fond a respins-o.
Cu privire la fondul cauzei, intimata apreciază că prima instanţă a interpretat şi aplicat prevederile legale în litera şi spiritul acestora.
Pentru respingerea ca inadmisibile a unor capete de cerere, judecătorul fondului a făcut aplicarea prevederilor art. 3 alin. (1), art. 5, art. 6, art. 9, art. 15, art. 26 alin. (1) lit. b) şi art. 40 din Legea nr. 21/1991.
Cererea vizând obligarea intimatei la adoptarea unei politici tarifare rezonabile a fost respinsă în mod corect ca neîntemeiată, deoarece în speţă nu se pune problema unor preţuri inechitabile sau excesive.
De asemenea, cererea privind restabilirea mediului concurenţial pe piaţa serviciilor poştale prin obligarea intimatei de a nu vinde SC I.P. SA SA mai mult decât cota de piaţă realizată la 14 iulie 2005 a fost respinsă ca neîntemeiată deoarece solicitarea vizează limitarea accesului a SC I.P. SA pe o perioadă nedeterminată, ceea ce ar conduce la distorsionarea concurenţei.
II. Considerentele Înaltei Curţi, instanţa competentă să soluţioneze calea de atac extraordinară exercitată
Recursul este nefondat.
Cu privire la respingerea probei cu expertiză economică
În mod corect a reţinut prima instanţă că proba solicitată nu este concludentă, pertinentă şi utilă cauzei.
Stabilirea cotei de piaţă deţinută de SC I.P. SA anterior anului 2005 şi ulterior anului 2011 nu are relevanţă asupra obiectului actului administrativ atacat care a constatat aplicarea unui tratament discriminatoriu, favorizant faţă de întreprinderea SC I.P. SA în perioada iulie 2005-august 2009 şi aplicarea unei politici discriminatorii în perioada 1 martie 2008-1 august 2009.
Cel de-al doilea obiectiv propus, şi anume, stabilirea dacă măsurile dispuse de Consiliul Concurenţei au fost sau nu suficiente pentru restabilirea mediului concurenţial pe piaţa relevantă nu poate fi primit raportat la capetele de cerere formulate de reclamantă.
Obiectul acţiunii îl reprezintă anularea unui act administrativ, scop în care instanţa de contencios administrativ analizează atât actul administrat, cât şi toate actele care au stat la baza emiterii acestuia.
Activitatea expertului nu poate interfera cu activitatea şi competenţa autorităţii publice emitente a actului a cărui anulare se cere.
Obiectivul ce constă în stabilirea efectelor pe piaţa relevantă a tarifelor majorate ale CN P.R. SA faţă de clienţii săi, efect cuantificat în cota de piaţă şi în sume plătite suplimentar nu este util cauzei, deoarece nu s-a stabilit că tarifele practicate de CN P.R. SA au avut un caracter excesiv.
1.2. Cu privire la greşita respingere ca inadmisibilă a capătului 1 de cerere
Recurenta-reclamantă a solicitat ca intimatul-pârât să oblige CN P.R. SA să respecte contractele încheiate cu utilizatorii de servicii de trimitere de publicitate prin poştă.
Cererea este inadmisibilă, astfel cum a concluzionat şi judecătorul fondului.
Intimatul Consiliul Concurenţei nu are printre atribuţiile conferite de Lege nr. 21/1996 şi pe aceea a constrângerii unei întreprinderi să-şi respecte obligaţiile contractuale.
Numai printr-o hotărâre judecătorească recurenta-reclamantă ar putea să obţină satisfacţie ca urmare a unei eventuale admiteri a acţiunii formulate în justiţie.
1.3. Capătul 2 de cerere a fost respins ca inadmisibil în mod corect
Raţionamentul juridic este identic cu cel de la pct. II.1.2., constatarea nulităţii clauzei contractuale prin care CN P.R. SA are dreptul să majoreze unilateral preţurile serviciilor prestate, este de competenţa instanţei judecătoreşti.
Dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 21/1996, prin care se stipulează că sunt nule de drept orice înţelegeri sau decizii interzise de lege, respectiv orice angajamente, convenţii ori clauze contractuale, raportându-se la o practică anticoncurenţială, se aplică în momentul în care aceste cauze se constată a fi anticoncurenţiale.
În speţă, clauza contractuală ce priveşte tariful aplicat nu a fost considerată ca producătoare de efecte anticoncurenţiale.
1.4. Cu privire la respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere constând în obligarea CN P.R. SA să restituie recurentei diferenţa de tarif între tariful plătit efectiv şi tariful aplicat de SC I.P. SA pe perioada 14 iulie 2005-28 ianuarie 2011.
Critica este nefondată, dispoziţiile art. 45 din Legea nr. 21/1996 invocate de recurentă se referă la deciziile ce pot fi luate de autoritatea naţională de concurenţă, în conformitate cu atribuţiile şi competenţa conferită de legiuitor.
Cele solicitate de recurentă exced competenţei autorităţii, care a demonstrat însă că politica tarifară discriminatorie a CN P.R. SA, pe o anumită perioadă de timp, a condus la creşterea artificială a costurilor intermediarilor, prin neacordarea reducerilor tarifare cuvenite. Decizia poate fi invocată ca temei al unei acţiuni ulterioare în despăgubiri, ce este de competenţa instanţelor judecătoreşti.
1.5. Capetele 3 şi 5 de cerere au fost respinse de judecătorul fondului ca neîntemeiate.
Raţionamentul primei instanţe este corect, fiind însuşit şi de instanţa de recurs.
Astfel, obligarea CN P.R. SA de a adopta o politică tarifară în sensul de a avea dreptul de a modifica tarifele în funcţie de anumiţi indicatori economici sau în funcţie de costurile reale, nu poate fi dispusă având în vedere că politica tarifară a companiei nu a reprezentat o practică de preţ excesiv.
Din acest motiv, jurisprudenţa europeană invocată de recurentă, cauza S.A.C.M. nu este incidentă speţei.
Obligarea companiei intimate de a nu vinde SC I.P. SA mai mult decât cota de piaţă realizată în 14 iulie 2005 a fost considerată în mod corect de prima instanţă ca fiind excesivă, mai ales că au fost înlăturate prin decizie administrativă reducerile tarifare disproporţionate acordate întreprinderii.
2. Faţă de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC M.S. SRL împotriva sentinţei nr. 3403 din 22 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1892/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 1926/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
