ICCJ. Decizia nr. 1998/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1998/2014
Dosar nr. 1305/224/2013
Şedinţa de Ia 29 aprilie 2014 Camera de Consiliu
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Dragomireşti, petenta SC L.G.I. SRL a formulat, în contradictoriu cu intimatul I.T.M. Constanţa, plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie nr. PV1. din 7 noiembrie 2013 emis de intimat.
Prin sentinţa nr. 1452 din 19 decembrie 2013, Judecătoria Dragomireşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, reţinând că locul săvârşirii faptei sancţionate prin procesul-verbal de contravenţie contestat este localitatea Constanţa.
Judecătoria Constanţa, prin sentinţa nr. 1934 din 25 februarie 2014, reţinând că fapta contravenţională sancţionată constă în neîndeplinirea de către petent a obligaţiei legale prevăzute în sarcina sa de dispoziţiile art. 13 lit. m) din Legea nr. 319/2006 şi că, prin urmare, fapta este una omisivă, săvârşită de petentă la locul de domiciliu, care este comuna B.V., jud. Maramureş, a declinat competenţa de judecată în favoarea Judecătoriei Dragomireşti.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 135 din C. proc. civ.
Verificând cauza, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speţă, în raport cu dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, care prevăd drept criteriu pentru stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a plângerii contravenţionale locul săvârşirii faptei, competenţa revine Judecătoriei Dragomireşti.
Astfel, obiectul acţiunii în cauză îl constituie plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie nr. PV1. din 7 noiembrie 2013 emis de autoritatea intimată, prin care petenta a fost sancţionată pentru neîndeplinirea obligaţiilor legale prevăzute în sarcina sa de dispoziţiile art. 13 lit. m) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006.
Conform acestor dispoziţii legale, „În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligaţii: (...) să prezinte documentele şi să dea relaţiile solicitate de inspectorii de muncă în timpul controlului sau al efectuării cercetării evenimentelor".
Aşa cum rezultă din textul legal citat, contravenţia sancţionată în cazul în discuţie constă în omisiunea de a prezenta documentele şi a da relaţiile solicitate de inspectorii de muncă, locul săvârşirii acesteia, în raport cu specificul materiei reglementate, fiind cel al sediului angajatorului.
Legea nr. 319/2006 nu conţine o normă derogativă de competenţă a judecării plângerilor contravenţionale ci, dimpotrivă, prin art. 43 alin. (1), face trimitere în mod expres la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001.
Prin urmare, având în vedere că locul săvârşirii faptei omisive este sediul societăţii comerciale petente, subiect al obligaţiei de a prezenta documentele şi a da relaţiile solicitate de inspectorii de muncă, prevăzută de art. 13 lit. m) din Legea nr. 319/2006, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dragomireşti, în a cărei rază teritorială se află sediul petentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta SC L.G.I. SRL, în contradictoriu cu intimatul I.T.M. Constanţa, în favoarea Judecătoriei Dragomireşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1944/2014. Contencios. Alte cereri. Fond | ICCJ. Decizia nr. 1999/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
