ICCJ. Decizia nr. 2000/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2000/2014
Dosar nr. 576/319/2013
Şedinţa de Ia 29 aprilie 2014 Camera de Consiliu
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Lăpuş, la data de 24 septembrie 2013, reclamanta SC C.T. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA, anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. PV1. din 13 august 2013 încheiat de autoritatea pârâtă.
Prin sentinţa nr. 61 din 30 ianuarie 2014, Judecătoria Târgu Lăpuş a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, reţinând că sunt aplicabile dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, conform cărora competenţa de judecată aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Prin sentinţa nr. 1047 din 3 martie 2014, Judecătoria Satu Mare a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Lăpuş, reţinând că sunt aplicabile dispoziţiile art. 101 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, conform cărora competenţa de judecată aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are sediul sau domiciliază contravenientul.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 135 din C. proc. civ.
Verificând cauza, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Târgu Lăpuş, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, obiectul acţiunii în cauza de faţă îl constituie anularea procesului-verbal de contravenţie nr. PV1. din 13 august 2013 încheiat de autoritatea pârâtă, prin care reclamanta a fost sancţionată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de dispoziţiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, conform cărora „Fapta de a circula fără a deţine rovinieta valabilă constituie contravenţie continuă şi se sancţionează cu amendă".
Conform dispoziţiilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002, ce constituie temeiul juridic al emiterii actului contestat, „Prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul".
Aceste dispoziţii legale, derogatorii de la O.G. nr. 2/2001, care reprezintă dreptul comun în materie contravenţională, au fost introduse prin Legea nr. 2/2013, fiind în vigoare de la data de 15 februarie 2013 şi, deci, aplicabile în cauza de faţă, în care acţiunea a fost introdusă la data de 24 septembrie 2013.
Cum din actele depuse la dosar rezultă că societatea reclamantă îşi are sediul în localitatea Târgu Lăpuş, judeţul Maramureş, competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale va fi stabilită, potrivit dispoziţiilor legale susmenţionate, în favoarea Judecătoriei Târgu Lăpuş, în a cărei circumscripţie se află sediul contravenientei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta SC C.T. SRL, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA, în favoarea Judecătoriei Târgu Lăpuş.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1999/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1808/2014. Contencios → |
|---|
