ICCJ. Decizia nr. 2001/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2001/2014
Dosar nr. 1065/42/2013
Şedinţa de la 29 aprilie 2014 Camera de Consiliu
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3429 din 2 decembrie 2013, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a acţiunii prin care reclamantul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, în contradictoriu cu pârâtul Ş.N.M., solicita anularea certificatului L1. emis de reclamant pe numele pârâtului, precum şi suspendarea executării acestuia, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că, faţă de împrejurarea că actul contestat a fost emis de către o autoritate publică centrală, sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa nr. 24 din 6 februarie 2014, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că sunt aplicabile dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, conform cărora competenţa de judecată a litigiilor de acest fel aparţine, secţiilor de contencios administrativ şi fiscal, ale tribunalelor.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 135 din C. proc. civ.
Verificând cauza, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, obiectul acţiunii în cauza de faţă îl constituie anularea certificatului L1. emis de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, în temeiul Legii nr. 341/2004, pe numele pârâtului Ş.N.M., precum şi suspendarea executării acestuia, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Conform dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 341/2004, „Prin derogare de la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, litigiile legate de aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, în care acţiunea este formulată în contradictoriu cu secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945 -1989 sau Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989, se soluţionează, în fond, de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, iar în recurs, de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel".
Aceste dispoziţii legale, derogatorii de la Legea nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materie, au fost introduse prin Legea nr. 2/2013, având ca finalitate degrevarea instanţei supreme de soluţionarea recursurilor în cauzele având ca obiect litigii legate de aplicarea Legii nr. 341/2004.
Cum prevederile art. 26 din Legea nr. 341/2004, citate mai sus, sunt în vigoare de la data de 15 februarie 2013 iar acţiunea în cauza de faţă a fost introdusă ulterior, la data de 5 august 2013, competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită, potrivit dispoziţiilor legale susmenţionate, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, instanţa de la domiciliul pârâtului, pentru care reclamantul a optat din punct de vedere teritorial, prin introducerea acţiunii, conform dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, în contradictoriu cu pârâtul Ş.N.M., în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a Il-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1697/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 814/2014. Contencios → |
|---|
