ICCJ. Decizia nr. 2151/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2151/2014
Dosar nr. 1269/46/2013
Şedinţa publică de la 9 mai 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanţii B.V. şi B.E. au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal din 04 mai 2005, de predare primire a spaţiului de la subsolul blocului XX din str. T., Piteşti, precum şi a actelor subsecvente acestuia şi să se dispună repunerea în dreptul de proprietate şi posesie a tuturor proprietarilor apartamentelor de la blocul XX privind subsolul blocului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt proprietarii apartamentului cu nr. 4, situat în Piteşti, str. T., bloc XX, sc. C, jud. Argeş, precum şi proprietari ai cotei-părţi din subsolul tehnic al blocului; că la data de 04 mai 2005 s-a încheiat, sub nr. 10804, un proces-verbal de predare-primire a unor aşa-zise camere situate la subsolul blocului, camere care în realitate nu existau, deoarece spaţiul respectiv face parte din structura blocului, având destinaţia de subsol tehnic şi se află în proprietatea comună a proprietarilor apartamentelor; că, prin semnarea acestui proces-verbal de către persoane străine asociaţiei de proprietari şi care nu au fost mandatate de proprietari pentru a înstrăina fără drept bunuri imobile ce sunt stăpânite în indiviziune de toţi proprietarii apartamentelor din bloc, s-au încălcat prevederile legale în materie, respectiv consimţământul proprietarilor, fiind nesocotite dispoziţiile imperative şi prohibitive ale regulilor de convieţuire socială.
În drept, reclamanţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 948, 949, 950, 956 C. civ. şi art. 1247 şi urm. C. civ.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Consiliul Judeţean Argeş a invocat excepţia necompetenţei materiale, excepţia tardivităţii, excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia inadmisibilităţii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii pentru motivele expuse în cuprinsul întâmpinării.
Prin sentinţa civilă nr. 4069 din 27 aprilie 2012 pronunţată de Judecătoria Piteşti s-a admis excepţia de necompetenţă materială şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, având în vedere că în cauză s-a solicitat constatarea nulităţii unui act administrativ încheiat de o autoritate publică judeţeană, instanţa apreciind că, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cauză competenţa de soluţionare aparţine tribunalului administrativ fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 2356 din 03 octombrie 2012, Tribunalul Argeş şi-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti şi a înaintat cauza la Curtea de Apel Piteşti în vedea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Prin sentinţa nr. 17/F-CC din 24 aprilie 2013, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Piteşti şi Tribunalul Argeş, secţia civilă, complet specializat de contencios administrativ şi fiscal, privind acţiunea formulată de reclamanţii B.V. şi B.E., în contradictoriu cu pârâţii Prefectura Argeş şi Consiliul Judeţean Argeş, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că, în cauză, procesul-verbal de predare-primire a spaţiului de la subsolul blocului, din 04 mai 2005, supus anulării, nu este act administrativ în sensul celor stipulate în art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci este un act încheiat de persoane juridice care se pretind proprietari, astfel încât litigiul de faţă este unul de drept comun, precum şi faptul că emitenta procesului-verbal nu este autoritate publică, care prestează un serviciu public în regim de putere publică, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 lit. c) din legea menţionată
Ca urmare, în baza art. 1 pct. 1 şi art. 158 alin. (3) C. proc. civ., curtea a stabilit competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Consiliul Judeţean Argeş, prin Preşedinte, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului declarat se arată că, în fapt, Curtea de Apel Piteşti a fost învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă prevăzut de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., coroborat cu art. 22 alin. (2) C. proc. civ. şi că, în motivare, curtea a reţinut în mod eronat că procesul verbal din 04 mai 2005 nu este un act administrativ în înţelesul Legii nr. 554/2004, întrucât, raportat la art. 2 lit. b), pârâtul avea la momentul încheierii procesului verbal de predare primire calitatea de autoritate publică, iar reclamanţii au acţionat în numele colocatarilor, astfel fiind vorba de un bun aparţinând mai multor proprietari.
Recurentul-pârât arată că prin acelaşi subsol tehnic trec conductele de la termoficare, de la gaze, de apă curentă şi menajeră, cabluri electrice, toate acestea având caracter de utilitate publică, ele deservind atât reclamanţilor, colocatarilor, dar mai ales zonei adiacente.
Se mai arată în motivele de recurs că, potrivit art. 12 alin. (3) din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice şi a gazelor, aceste elemente componente ale subsolului tehnic sunt apreciate ca fiind de utilitate publică, astfel că instanţa de fond, în mod eronat, a reţinut că pârâtul nu ar fi avut calitatea de autoritate publică şi că înscrisul nu este unul administrativ în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Arată recurentul că, întrucât prin destinaţia, prin componenţa lor, acestea sunt de utilitate publică, ele privesc interesul, pe de o parte, al tuturor colocatarilor blocului, iar, pe de altă parte, datorită conductelor de utilităţi publice ce traversează subsolul, au acest caracter de utilitate public, ele deservind această zonă şi nu doar pe reclamanţi.
Subliniază recurentul că în anul 2003 bunul ce face obiectul procesului verbal de predare primire a fost trecut din domeniul privat al statului în domeniul public al statului prin H.G. nr. 574 din 21 mai 2003; că, mai mult decât atât, potrivit art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 213/1998, s-a constituit în favoarea Consiliului Judeţean Argeş dreptul de administrare asupra imobilului din domeniul public al statului, astfel cum reiese şi din dispoziţiile art. 1 "Se aproba trecerea unei părţi dintr-un imobil situat în municipiul Piteşti, judeţul Argeş, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din proprietatea privată a statului şi din administrarea Prefecturii Judeţului Argeş în proprietatea publică a statului şi în administrarea comună a Prefecturii Judeţului Argeş şi a Consiliului Judeţean Argeş". Apreciază recurentul că, în acest sens, motivaţia instanţei de fond potrivit căreia pârâtul pretinde a fi proprietar este nefondată, raportat la hotărârea menţionată, care este constitutivă de drepturi şi care îşi produce pe deplin efectele, fiind, potrivit legii, opozabilă erga omnes.
Subliniază recurentul că, în permanenţă, în legătură cu acest bun imobil, toate actele s-au făcut de către autorităţi ale administraţiei publice centrale sau locale, astfel că ne aflăm în faţa unui act administrativ, iar soluţionarea cauzei este de competenţa Tribunalului Argeş.
Recurentul solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi stabilirea competenţei în favoarea Tribunalului Argeş.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: Curtea de Apel a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Înalta Curte are în vedere faptul că Înalta Curte are în vedere faptul că, prin acţiunea formulată în contradictoriu cu Prefectura Argeş şi Consiliul Judeţean Argeş, reclamanţii au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate nulitatea absolută a procesului-verbal din 04 mai 2005 de predare primire a spaţiului de la subsolul blocului XX din str. T., Piteşti, precum şi a actelor subsecvente acestuia şi să dispună repunerea în dreptul de proprietate şi posesie a tuturor proprietarilor apartamentelor de la blocul XX privind subsolul blocului, cu cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.
Potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înţelege „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice (…)”, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol sunt asimilate actelor administrative unilaterale „şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal”.
De asemenea, potrivit art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004, prin contencios administrativ se înţelege „ activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”.
Raportat la aceste dispoziţii legale şi la situaţia de fapt, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut Curtea de Apel Piteşti că procesul verbal de predare primire în cauză nu are caracterul unui act administrativ, aşa cum este definit în art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci este un act încheiat de persoane juridice care se pretind proprietari, astfel încât litigiul de faţă este unul de drept comun, precum şi faptul că emitenta procesului-verbal nu este autoritate publică care prestează un serviciu public în regim de putere publică, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 lit. c) din legea menţionată.
Înalta Curte, în acord cu considerentele reţinute de Curtea de Apel Piteşti, constată că raportul juridic dedus judecăţii are natură civilă, astfel încât în cauză competenţa de soluţionare a litigiului aparţine instanţei de drept comun, iar, având în vedere valoarea pretenţiilor, aceasta este judecătoria, care judecă, potrivit prevederilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ., toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că în mod corect a stabilit instanţa de fond că în pricina de faţă competenţa judecării cauzei în primă instanţă aparţine Judecătoriei Piteşti.
Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Argeş, prin Preşedinte, împotriva sentinţei nr. 17/F-CC din 24 aprilie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1993/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2179/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
