ICCJ. Decizia nr. 2253/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M ÂN I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2253/2014
Dosar nr. 9364/2/2011
Şedinţa publică de la 15 mai 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 152 din 16 ianuarie 2013, Curtea de Apel București a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea pârâtului B.L.A. de colaborator al Securităţii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență următoarele:
Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a fost sesizat cu verificarea calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii a unui număr de 15434 de luptători ai revoluţiei române din decembrie 1989, printre care şi pârâtul B.L., prin cererea din 05 mai 2010 a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, la data înregistrării acestei cereri fiind în vigoare dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008, care la art. 3 lit. z) prevedeau că mai multe categorii de subiecte, printre care şi autorităţile şi instituţiile publice, au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, a persoanelor care deţin titlul de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989.
Prin urmare, s-a constatat că excepția inadmisibilității este neîntemeiată, întrucât reclamantul a fost sesizat şi a declanşat procedura de verificare a calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul B.L.A., în mod legal.
De asemenea, s-a apreciat că nu au relevanţă dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 341/2004 invocate de pârât, întrucât obiectul cauzei nu îl reprezintă drepturile de care beneficiază pârâtul în baza acestei legi, ci verificarea calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii, fiind aplicabile dispoziţiile speciale ale O.U.G. nr. 24/2008, care enumeră persoanele care deţin titlul de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, printre cele care pot fi verificate în legătură cu existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia.
Susţinerile pârâtului potrivit cărora prin cererea SSPR s-a cerut să se i se răspundă dacă pârâtul a făcut sau nu poliţie politică,au fost respinse ca nefondate, întrucât din cererea aflată la dosar, rezultă că SSPR a cerut expres „verificarea în conformitate cu O.U.G. nr. 24/2008”, verificările prevăzute de această ordonanţă de urgenţă referindu-se la calitatea de lucrător/colaborator al Securităţii, ci nu la calitatea de persoană care a făcut poliţie politică.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că în urma verificării, reclamantul CNSAS a întocmit nota de constatare din 18 ianuarie 2011 , prin care s-a apreciat că pârâtul B.L.A., prin informaţiile furnizate organelor de securitate ale Inspectoratului Judeţean Mehedinţi – Serviciul 2, sub numele conspirativ „C.”, ar îndeplini condiţiile prev. de art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008 de colaborator al Securităţii.
Totodată, din înscrisurile depuse la dosar s-a constatat că pârâtul B.L.A. a fost recrutat ca informator al Securităţii, având numele conspirativ „C.”, aspect ce rezultă din angajamentul din 14 octombrie 1975, semnat personal de pârât şi din raportul întocmit la aceeaşi dată de maiorul Z.D. din cadrul Inspectoratului Judeţean Mehedinţi – Serviciul II.
Prin angajamentul semnat pârâtul s-a angajat să sprijine „în mod secret şi organizat organele de securitate în activitatea pe care o desfăşoară în combaterea oricăror manifestări care afectează interesele orânduirii noastre socialiste”, neexistând nici un element care să conducă la concluzia că angajamentul a fost smuls prin constrângere.
S-a reţinut că în urma angajamentului, pârâtul B.L.A. a furnizat organelor de securitate trei note informative semnate cu numele conspirativ „C.”, printre care şi nota din 14 octombrie 1975 în cuprinsul căreia pârâtul aduce la cunoştinţa organelor de securitate că într-o discuţie pe care a avut-o cu elevul R.T., „acesta i-a relatat următoarele: ar avea o rudă în Austria care ar avea o stare mai bună materială fiind un patron de fabrică de tăbăcărie sau aşa ceva şi acesta ar avea de gând, dacă s-ar putea îmbarca pe un vas ar fugi în Austria”.
S-a constatat că aspectele semnalate organelor de securitate de către pârât în nota informativă de mai sus referitoare la deconspirarea intenţiei unui coleg de şcoală de a părăsi ţara şi de a emigra în Austria, reprezintă o informaţie prin care se denunţa o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist, fiind astfel îndeplinită prima dintre cele două condiţii prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Prin urmare, s-a apreciat că nu are relevanţă dacă reclamantul avea obligaţia prin legile în vigoare la momentul respectiv să aducă la cunoştinţa organelor de securitate astfel de informaţii, întrucât scopul O.U.G. nr. 24/2008 este acela de deconspirare a Securităţii, adică a tuturor lucrătorilor şi colaboratorilor Securităţii, nu numai a acelora care au încălcat dispoziţiile legale în vigoare în perioada comunistă.
De asemenea, s-a constatat că este îndeplinită şi cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât furnizarea informaţiilor respective a vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, şi anume îngrădirea dreptului la viaţă privată prev. de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului precum şi îngrădirea dreptului la liberă circulaţie prev. de art. 13 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
În fine, judecătorul fondului a apreciat că îndeplinirea condiţiei de mai sus, rezultă din faptul că informaţiile furnizate de pârât urmau să fie exploatate de organele de Securitate, prin deschiderea unui dosar de urmărire faţă de colegul de şcoală al pârâtului şi rudele acestuia, neavând relevanţă dacă în urma verificărilor efectuate de organele de Securitate s-a constat că informaţia furnizată de pârât este reală sau nu, esenţial fiind faptul că o astfel de informaţie putea determina pătrunderea informatorilor Securităţii în viaţa privată a respectivei persoane, fie şi numai pentru verificarea informaţiei.
Împotriva sentinţei a formulat recurs B.L.A., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:
- în mod greşit a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, având în vedere că prezenta acţiune a fost formulată în baza O.U.G. nr. 24/2008, iar sesizarea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor s-a făcut în baza legii anterioare – Legea nr. 187/1999, care a fost declarată neconstituţională;
- angajamentul pe care l-a semnat privea doar furnizarea informaţiilor referitoare la siguranţa naţională, iar nu informaţii privind fapte sau atitudini potrivnice regimului;
- notele informative avute în vedere de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii au fost date sub constrângere, fiind lovit şi ameninţat de ofiţerul de securitate;
- în mod neîntemeiat instanţa de fond i-a respins proba cu martori pentru dovedirea unor situaţii de fapt contrare celor reţinute de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Alăturat cererii de recurs au fost depuse declaraţiile notariale ale martorilor R.T. şi Z.P.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs ce se încadrează în prevederile art. 3041 C. proc. civ., instanţa de control judiciar constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele motive:
Astfel, referitor la inadmisibilitatea acţiunii susţinerile recurentului sunt nefondate, deoarece din cererea aflată la dosar rezultă că Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor a cerut expres „verificarea în conformitate cu O.U.G. nr. 24/2008”, verificările prevăzute de această ordonanţă referindu-se la calitatea de lucrător/colaborator al securităţii, iar nu la calitatea de persoană care a făcut poliţie politică.
Este, însă, întemeiat motivul de recurs referitor la greşita respingere a probei cu martorii R.T. şi Z.P., propuşi pentru a dovedi semnarea unor înscrisuri în stare de constrângere şi, respectiv, reînregistrarea sa ca colaborator al securităţii în perioada stagiului militar fără a desfăşura o astfel de activitate.
Faţă de acest considerent, instanţa de control judiciar apreciază că se impune admiterea recursului şi, în baza art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probei cu cei doi martori, în vederea stabilirii complete a situaţie de fapt, inclusiv în ceea ce priveşte furnizarea unor note informative sub ameninţare sau constrângere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de B.L.A. împotriva sentinţei civile nr. 153 din 16 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2179/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 2439/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
