ICCJ. Decizia nr. 2402/2014. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2402/2014

Dosar nr. 10063/40/2011

Şedinţa publică de la 23 mai 2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul excepției de nelegalitate

Tribunalul Botoșani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea de ședință din data de 12 decembrie 2012, a investit Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate a Ordinului M.A.I. nr. I/654 din 10 iunie 2011 și a Dispoziției I.G.J.R. nr. 0130052 din 10 iunie 2011, excepție invocată de reclamantul V.C.C. în contradictoriu cu pârâții M.A.I., I.G.J.R. și I.J. Botoșani.

În motivarea excepției de nelegalitate, reclamantul arată următoarele:

a) Nu există concordanță între ordinele contestate și actele normative cu forță juridică superioară, în temeiul și executarea cărora au fost emise, ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţia României şi art. 4 alin. (3) din Legea 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative publicate.

b) Ordinele analizate sunt acte administrative unilaterale cu caracter normativ ce nu au fost publicate în M. Of. al României, motiv pentru care acestea nu au intrat în vigoare.

c) Prin cele două ordine nu a fost prevăzută procedura de ocupare a posturilor din noul ștat de organizare al Inspectoratului de Jandarmi Botoșani.

d) Actele administrative ce fac obiectul excepției de nelegalitate au fost emise cu nerespectarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, în condițiile în care noul ștat de organizare al I.J. Botoșani nu a avut la bază o hotărâre de guvern.

În întâmpinările formulate în cauză, pârâții M.A.I., I.G.J.R. au invocat:

- excepția inadmisibilității acțiunii, cu motivarea că cele două ordine aflate în litigiu sunt acte administrative unilaterale cu caracter normativ ce nu pot fi atacate în procedura reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată;

- excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I., întrucât Ordinul nr. 0130052 din 10 iunie 2011 a fost emis de I.G.J.R.

Pe fond, pârâții au solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată.

2. Hotărârea Curţii de Apel

Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 131 din 10 aprilie 2013, a respins, ca neîntemeiate, excepțiile invocate de pârâți, precum și excepția de nelegalitate a Ordinului M.A.I. nr. l/654 din 10 iunie 2011 și a Dispoziției I.G.J.R. nr. 0130052 din 10 iunie 2011 invocată de reclamant.

Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

2.1. Excepția inadmisibilității este neîntemeiată deoarece, din coroborarea prevederilor art. 4 cu cele ale art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată, rezultă că pot fi cenzurate pe calea excepției de nelegalitate actele administrative unilaterale, fără a distinge după cum acestea au caracter normativ sau individual.

2.2. Excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I. este neîntemeiată, întrucât partea a fost introdusă în cauză în calitate de emitent al Ordinului nr. I din 654 din 10 iunie 2011.

2.3. Principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative este respectat: Ordinul M.A.I. nr. I/654 din 10 iunie 2011 a fost emis în baza Anexei nr. 3/19/2006 din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011, iar Dispoziția I.G.J.R. nr. 0130052 din 10 iunie 2011 a pus în aplicare primul ordin arătat, aprobând ștatul de organizare al I.J. Botoșani.

2.4. Ordinul M.A.I. nr. I/654 din 10 iunie 2011 și Dispoziția I.G.J.R. nr. 0130052 din 10 iunie 2011 sunt acte administrative unilaterale cu caracter individual și, prin urmare, nu sunt supuse regimului publicării în M. Of. al României.

2.5. Ordinele contestate nu reglementează procedura de ocupare a noilor posturi, emitentul acestora neavând o astfel de obligație legală.

2.6. Neconformitatea actelor administrative aflate în discuție cu C.E.D.O. nu poate fi analizată în acest cadru procesual, procedura prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, fiind aplicabilă doar în măsura în care se invocă încălcarea unor acte normative de drept intern.

3. Recursul declarat de reclamantul V.C.C.

În recursul său, reclamantul a solicitat modificarea sentinţei, în sensul admiterii excepției de nelegalitate.

În motivarea căii extraordinare de atac, recurentul a prezentat aceleași motive de nelegalitate ale actelor administrative deduse judecății, respectiv:

- încălcarea principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative;

- nepublicarea în M. Of. al României a actelor contestate;

- nereglementarea procedurii de ocupare a noilor posturi aflate în organigrama instituției publice;

- încălcarea principiului egalității în drepturi, statuat de art. 14 din C.E.D.O.

4. Apărările formulate de intimați

Intimații au formulat întâmpinări în cauză în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent şi a apărărilor cuprinse în întâmpinări, dar şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Curtea de apel a fost investită, în temeiul art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, cu excepția de nelegalitate a Ordinului M.A.I. nr. I/654 din 10 iunie 2011 și a Ordinului I.G.J.R. nr. 0130052 din 10 iunie 2011

Prima instanţă a respins excepția de nelegalitate pentru argumentele prezentate rezumativ la pct. I.2 din decizia de față.

Detaliind problemele de drept deduse judecăţii şi răspunzând la criticile formulate în memoriul de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

1.1. În procedura reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, instanţa de contencios administrativ investită cu soluţionarea unei excepţii de nelegalitate este abilitată să verifice doar concordanţa actului administrativ supus analizei cu actele normative care au forţă juridică superioară, în temeiul şi în executarea cărora a fost emis, ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Cu alte cuvinte, verificarea legalităţii actului administrativ contestat, pe calea excepţiei de nelegalitate, presupune cenzurarea acestuia prin raportare la dispoziţiile legii, iar nu prin raportare la o situaţie de fapt.

Ordinul M.A.I. nr. I/654 din 10 iunie 2011 a fost emis în baza Anexei nr. 3/19/2006 din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe 2011, anexă care, în ceea ce priveşte M.A.I., prevedea o scădere cu 10.000 de posturi la capitolul 610: „Ordine publică şi siguranţa naţională”. Ca atare, reorganizarea unităţilor din Jandarmeria Română era obligatorie şi s-a concretizat prin emiterea ordinului contestat care a pus în aplicare actul normativ cu forţă juridică superioară, aprobând:

a) - organigramele unităţilor din J.R.;

b) - ștatul de organizare al I.G.J.R.;

c) - lista cu posturile, pe tipuri şi categorii de funcţii, grade militare, clase de salarizare şi coeficienţi de ierarhizare, repartizate J.R.;

d) - situaţia numerică a posturilor propuse în statele de organizare ale J.R.

Ordinului I.G.J.R. nr. 0130052/2011, pune în aplicare prevederile Ordinului M.A.I. nr. I/654/2011, prin aprobarea ștatul de organizare al I.J.J. Botoşani.

Așadar, în raport de cele anterior prezentate, se poate aprecia că ordinele analizate respectă principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative.

1.2. Publicarea și comunicarea reprezintă condiții procedurale posterioare ale actelor administrative. Ele prezintă un interes deosebit pentru stabilirea momentului de la care actele administrative urmează să intre în vigoare și să producă efecte juridice.

Ca regulă generală, actele administrative normative se publică, iar actele administrative individuale se comunică persoanelor interesate.

Ceea ce susține recurentul, respectiv nepublicarea celor două ordine în M. Of. al României, excede sensului și scopului excepției de nelegalitate, fiind vorba despre o condiție procedurală posterioară emiterii acestora.

Cu alte cuvinte, critica referitoare la încălcarea principiului publicității actelor administrative nu poate fi analizată în acest cadru procesual.

1.3. În mod corect, prima instanță a reținut că ordinele contestate nu reglementează procedura de ocupare a noilor posturi din cadrul I.J. Botoșani, emitentul acestora neavând o astfel de obligație legală.

1.4. Principiul egalității în drepturi, consacrat constituțional prin art. 16 din Legea fundamentată nu a fost încălcat, deoarece cele două acte administrative deduse controlului de legalitate se aplică în privința tuturor persoanelor vizate de efectele lor.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de împrejurarea că instanţa de fond a interpretat în mod legal şi corect dispoziţiile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, coroborat cu art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul V.C.C. împotriva sentinţei civile nr. 131 din 10 aprilie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2014.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2402/2014. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs