ICCJ. Decizia nr. 2573/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2573/2014
Dosar nr. 552/32/2012
Şedinţa publică de la 3 iunie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr. 552/32/2012 din 13 iulie 2012, reclamanta R.N.P. R. – D.S. Bacău a chemat în judecată G.R. în contradictoriu cu care a solicitat anularea parţială a H.G. nr. 812 (M. Of., nr. 597/24.08.2011), respectiv anularea poziţiilor nr. 204 şi 205 din anexa 1 la H.G. nr. 812/2011.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că poziţiile nr. 204 şi 205 din anexa nr. 1 „Completări la inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei D.”, includ (segmente) din drumurile forestiere A.D. şi P., drumuri care, potrivit art. 1 alin. (2) lit. g) şi alin. (3) C. silvic, aparţin domeniului public al statului şi se află în administrarea R.N.P. R. prin D.S. Bacău, O.S. Târgu Ocna, drumul A.D. făcând şi obiectul unor lucrări de investiţii, respectiv lucrări de reabilitare a infrastructurii forestiere cu finanţare de la bugetul de stat şi credit extern.
Guvernul a formulat întâmpinare prin care, ca o chestiune prealabilă, a solicitat, în temeiul art. 57 C. proc. civ., introducerea în cauză a unităţii administrativ-teritoriale Comunei D. Totodată, a invocat excepţia tardivităţii acţiunii în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi de data publicării în M. Of. a H.G. nr. 812/2011, respectiv 24 august 2011.
Pe fondul cauzei, a susţinut netemeinicia apărărilor reclamantei.
Prin întâmpinare, unitatea administrativ-teritorială Comuna D. a invocat tardivitatea acţiunii în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; totodată, pârâta a susţinut că a fost depăşit şi termenul de 30 de zile pentru formularea plângerii prealabile, excepţie recalificată de instanţă, la termenul din 25 octombrie 2012, în inadmisibilitate.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 264 din 29 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia inadmisibilităţii; a fost respinsă acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta R.N.P. R. – D.S. Bacău în contradictoriu cu pârâţii Comuna D., reprezentată prin primar şi G.R., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că H.G. nr. 812/2011 nu conţine norme cu aplicabilitate impersonală, repetată şi obligatorie pentru un număr nedeterminat de subiecte. H.G. nr. 812/2011 a modificat şi completat (sub aspectul contestat în cauză) H.G. nr. 1347/2001 în privinţa sferei bunurilor care fac parte din domeniul public al comunei D., ca subiect de drept determinat, astfel că nu este un act administrativ normativ.
În aceste condiţii s-a constatat că plângerea prealabilă trebuia făcută, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, respectiv de la data publicării H.G. nr. 812/2011 în M. Of. al României.
În condiţiile in care plângerea prealabilă a fost făcută la data de 5 decembrie 2011, s-a apreciat că aceasta este tardiv formulată, ceea ce atrage inadmisibilitatea acţiunii.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta R.N.P. R. – D.S. Bacău, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, a arătat că hotărârea de guvern este un act administrativ normativ, motivarea instanţei de fond apreciind-o greşită pe acest considerent.
În subsidiar, in condiţiile in care se va reţine că H.G. nr. 812/2011 este un act administrativ individual, solicită a se reţine că plângerea prealabilă a fost formulată in termenul de 6 luni prevăzut de dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 8 şi 9 şi 3041 C. proc. civ.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Înalta Curte, examinând sentinţa atacată sub aspectul criticilor formulate, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi raportat la prevederile Legii nr. 554/2004, republicată, reţine că este incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., vizând soluţionarea procesului fără a se intra în cercetarea fondului.
Drept urmare, pe temeiul legal arătat, se va casa sentinţa instanţei de fond şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în considerarea celor în continuare arătate.
În fapt;
La data de 13 iulie 2012, reclamanta R.N.P. R. – D.S. Bacău a investit instanţa de judecată cu cererea prin care a solicitat anularea parţială a H.G. nr. 812 (M. Of., nr. 597/24.08.2011), respectiv anularea poziţiilor nr. 204 şi 205 din anexa 1 la H.G. nr. 812/2011 „Completări la inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei D.”.
În drept;
Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (3) Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7);
Alin (7) prevede că: Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie.
În ceea ce priveşte caracterului H.G. nr. 812/2011 de act administrativ unilateral normativ sau individual, nu poate fi reţinută susţinerea recurentului in sensul că hotărârile de guvern sunt acte administrative normative, pe considerentul că emitentul acestora, G.R., reprezintă o autoritate publică centrală.
Actele administrative normative conţin reglementări cu caracter general, impersonale, care produc efecte erga omnes, în timp ce actele individuale produc efecte, de regulă, faţă de o persoană, sau uneori faţă de mai multe persoane, nominalizate expres în conţinutul acestor acte.
Cu alte cuvinte, un act administrativ este fie normativ, fie individual, în funcţie de întinderea efectelor juridice pe care le produce.
Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, hotărârea in speţă are caracteristicile unui act administrativ individual, pentru că urmăreşte stabilirea unei situaţii juridice precise în raport cu un număr relativ restrâns şi determinat de subiecţi de drept, „Completări la inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei D.”.
Totuşi, hotărârea este criticabilă întrucât instanţa de fond, deşi a stabilit in mod corect caracterul de act administrativ unilateral individual al hotărârii de guvern atacate, a omis a observa că recurenta – reclamantă are calitatea de terţ în raport cu actul administrativ individual în discuţie, iar in raport de dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, era îndreptăţită să introducă această plângere, din momentul în care a luat cunoştinţă, in limitele termenului de 6 luni.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că in mod greşit prima instanţă a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, constatând tardivitatea formulării plângerii prealabile, in condiţiile in care H.G. nr. 812/2011 a fost publicată în M. Of. al României la data de 24 august 2011, iar plângerea prealabilă nr. 13586 poartă data de 5 decembrie 2011, fiind efectuată chiar intr-un termen de 6 luni chiar de la data publicării.
Or, nici în primă instanţă, nici în recurs nu s-a făcut dovada momentului la care reclamanta a cunoscut efectiv existenţa hotărârii de guvern, respectiv a anexei deduse judecăţii.
Astfel, instanţa de fond, prin admiterea excepţiei tardivităţii in raport de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a omis a observa incidenţa dispoziţiilor alin. (3) al aceluiaşi articol, pronunţând o hotărâre casabilă.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Având în vedere toate considerentele expuse şi ţinând seama de împrejurarea că prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554004, Înalta Curte va admite recursul şi va casa hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de R.N.P. R. – D.S. Bacău împotriva Sentinţei nr. 264 din 29 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare către aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2544/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2428/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
