ICCJ. Decizia nr. 2544/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2544/2014
Dosar nr. 1840/54/2012
Şedinţa publică de la 30 mai 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta P.V., în contradictoriu cu pârâta A.N.I.F., a solicitat anularea Deciziei nr. 591 din 26 iulie 2012 şi a Deciziei nr. 651 din 17 august 2012 emise de pârâtă, în ce priveşte organizarea concursului pentru ocuparea postului de director la F.I.F. Dolj.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la art. 1 din Decizia nr. 591 din 26 iulie 2012 se menţionează că la data de 10 septembrie 2012 A.N.I.F. „organizează concurs pentru ocuparea posturilor de conducere de director la filialele de îmbunătăţiri funciare Arad .. Dolj .. Vaslui ale A.N.I.F.”.
Ulterior, prin Decizia nr. 673 din 06 august 2012, intimata a decis amânarea concursului la o dată ulterioară, dată care a fost stabilită prin Decizia nr. 651 din 17 august 2012, ca fiind 01 octombrie 2012.
Reclamanta a susţinut că procedura organizării concursului în ceea ce o priveşte este nelegală, întrucât ocupă postul scos la concurs pe durată nedeterminată în baza unui contract individual de muncă încheiat cu pârâta, fiind îndeplinite exigenţele impuse de O.U.G. nr. 82/2011, în sensul că face parte din personalul preluat în temeiul acestui act normativ.
A mai susţinut reclamanta că un concurs se organizează pentru ocuparea unor posturi vacante, ceea ce nu este cazul în speţă. Este adevărat că, în paralel, pârâta a emis diferite decizii (de exemplu 542 din 27 iunie 2012) prin care menţiona că se prelungeşte pe diverse perioade de timp „numirea temporară în funcţia de director al F.I.F. Dolj a A.N.I.F.” a reclamantei, însă astfel de decizii sunt neavenite şi nu pot produce efecte în prezenţa contractului de muncă 212/2011 asumat de pârâtă şi în baza căruia îşi desfăşoară activitatea.
Pârâta A.N.I.F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca netemeinică şi nelegală, arătând că organizarea concursului este în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, potrivit căreia exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii de conducere se realizează prin numirea temporară a unei persoane angajate care îndeplineşte condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiei de conducere şi care nu a fost sancţionată disciplinar, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic, dacă în statut sau în legea specială nu se prevede altfel.
2. Hotărârea Curţii de apel
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1083 din 23 noiembrie 2012, a respins acţiunea formulată de reclamanta P.V., în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R. – A.N.I.F.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a avut în vedere faptul că potrivit Deciziei nr. 252 din 23 decembrie 2011 emisă de Directorul General al A.N.I.F., reclamanta P.V., începând cu data de 27 decembrie 2011, a fost angajată cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată, la F.I.F. Dolj a A.N.I.F., în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 82/2011 şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 53/ 2003 - Codul muncii şi s-a numit temporar în funcţia de director la F.I.F. Dolj, până la ocuparea postului prin concurs potrivit procedurii stabilite de lege.
Instanţa de fond a reţinut că Decizia nr. 252 din 23 decembrie 2011 nu a fost contestată de reclamantă în ceea ce priveşte numirea sa temporară în funcţia de director la F.I.F. Dolj până la ocuparea postului prin concurs potrivit procedurii stabilitele lege.
Prin Decizia nr. 590 din 26 iulie 2012 emisă de Directorul general al A.N.I.F., s-a aprobat „Procedura de organizare a concursului pentru ocuparea posturilor de conducere de director din unitatea centrală şi a posturilor de director pentru filialele de îmbunătăţiri funciare judeţene ale A.N.I.F.”, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 286/2011 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcţiilor contractuale şi a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice şi ale art. 15 alin. (2) din H.G. nr. 1223/2011 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a A.N.I.F.
Prin urmare, legea întemeiază regula ocupării funcţiilor de conducere prin concurs, situaţia de excepţie a numirii reclamantei având caracter temporar şi condiţionată de momentul organizării concursului pentru ocuparea respectivului post.
Instanţa de fond a constatat că reclamanta nu poate invoca nelegalitatea deciziilor prin prisma faptului că avea contract individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată, atâta timp cât numirea sa pe funcţia de conducere a fost temporară, iar la data numirii temporare nu se aprobase încă procedura de organizare a concursului pentru ocuparea posturilor de conducere de director din unitatea centrală şi a posturilor de director pentru filialele de îmbunătăţiri funciare judeţene ale A.N.I.F.
În cauză, s-a decis scoaterea la concurs a postului în vederea ocupării sale, astfel că, independent de conţinutul contractului individual de muncă, se impune a se avea în vedere dispoziţiile din lege care reglementează expres ocuparea postului prin concurs în urma unei proceduri de organizare a concursului.
Instanţa de fond a apreciat că deciziile atacate nu sunt de natură să creeze prejudicii reclamantei, care a cunoscut modalitatea numirii sale, caracterul temporar al acesteia, regimul juridic al numirii şi posibilitatea încetării acesteia în condiţiile în care funcţia sa nu este deţinută prin concurs.
Pe calea contenciosului administrativ pot fi anulate actele administrative atacate doar dacă se dovedeşte cu certitudine încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare ce au servit ca temei al emiterii acestora, ceea ce în cauză nu s-a realizat.
3. Motivele de recurs înfăţişate de reclamantă
Împotriva sentinţei Curţii de apel a formulat recurs reclamanta, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta P.V. arată următoarele:
Este netemeinică reţinerea instanţei de fond în sensul că decizia nr. 590 din 26 iulie 2012 prin care a fost aprobată procedura de organizare a concursului pentru ocuparea posturilor de conducere de director din unitatea centrală şi a posturilor de director pentru filialele de îmbunătăţiri financiare judeţene nu a fost contestată, întrucât a contestat această decizie prin formularea unei proceduri prealabile la data de 23 august 2012, la care pârâta a emis răspunsul nr. 21579 din 31 august 2012.
În consecinţă, apreciază recurenta-reclamantă că la această dată se află în termenul legal pentru atacarea Deciziei nr. 590/2012.
Mai arată recurenta că urmare a preluării personalului de către A.N.I.F., în baza „Regulamentului privind procedura de selectare a personalului angajat în cadrul A.N.I.F. RA, care se desfiinţează, ce urmează a fi preluat în limita numărului maxim de 1.500 posturi”, a susţinut un interviu ce a întrunit condiţiile specifice unui concurs propriu-zis. Rezultă aşadar, că preluarea nu a fost cu titlu temporar, aşa cum eronat a reţinut instanţa de fond, când a statuat că cele două decizii atacate sunt legale cu motivarea că numirea în funcţia de director a fost dispusă pentru o perioadă temporară.
Recurenta critică soluţia şi sub aspectul reţinerii de către judecătorul fondului a faptului că deciziile atacate nu sunt de natură să-i creeze un prejudiciu, atâta timp cât exista posibilitatea încetării funcţiei sale, oricând în condiţiile în care nu e deţinută prin concurs.
Instanţa de fond practic „goleşte” de efecte contractul individual de muncă, reţinând că independent de existenţa acestuia se impune a se avea în vedere dispoziţiile legale ce reglementează ocuparea postului prin concurs în urma unei proceduri de organizare a concursului.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor invocate de recurenta-reclamantă şi sub toate aspectele conform dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Recurenta-reclamantă a suspus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ Deciziile nr. 591/2012 şi nr. 651/2012, decizii prin care s-a stabilit că iniţial, pe data de 10 septembrie 2012, A.N.I.F. organizează concurs pentru ocuparea posturilor de conducere de director la o parte din F.I.F., printre care şi Filiala Dolj, dată ce a fost modificată ulterior, stabilindu-se susţinerea concursului la data de 1 octombrie 2012.
Cele două decizii prevedeau faptul că procedura de concurs este cea aprobată prin Decizia A.N.I.F. nr. 590 din 26 iulie 2012.
Recurenta-reclamantă are un contract individual de muncă pe durată nedeterminată înregistrat sub nr. 212 din 23 decembrie 2011 în registrul de evidenţă al salariaţilor, ca urmare a preluării personalului de la A.N.I.F., în urma susţinerii unui interviu organizat pentru ocuparea posturilor vacante, potrivit Regulamentului privind procedura de selectare a personalului angajat în cadrul A.N.I.F. care se desfiinţează.
Potrivit Deciziei nr. 252 din 23 decembrie 2011 emisă de Directorul general al A.N.I.F., reclamanta a fost angajată, începând cu data de 27 decembrie 2011 cu contract individual de muncă, pe durată nedeterminată la F.I.F. Dolj a A.N.I.F. şi a fost numită temporar în funcţia de director, până la ocuparea postului prin concurs, potrivit procedurii stabilită de lege.
Prima instanţă, analizând toate motivele de fapt şi de drept din cererea de chemare în judecată a ajuns la concluzia că cele două acte administrative sunt legale.
Această concluzie este corectă, ea fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar.
Răspunzând criticilor formulate de recurenta-reclamantă după reevaluarea întregului material probator administrat în cauză, Înalta Curte reţine că împrejurarea că reclamantă ocupa postul de director al Filialei Dolj nu atrage nelegalitatea deciziilor prin care s-a dispus organizarea concursului, întrucât prin Decizia nr. 252 din 23 noiembrie 2011 emisă de directorul A.N.I.F. aceasta a fost numită temporar în funcţia de director la Filiala Dolj – A.N.I.F., până la ocuparea postului prin concurs, potrivit procedurii stabilită de lege.
Aşadar, numirea reclamantei are un caracter temporar, de excepţie, fiind condiţionată şi dispusă până la ocuparea postului de conducere prin concurs, acesta constituind regula în materia ocupării posturilor de conducere.
În acest context, recurenta nu poate invoca faptul că a fost preluată prin contract de muncă, cu caracter nedeterminat şi în urma susţinerii unui interviu ce a întrunit condiţiile specifice unui concurs propriu-zis pentru a justifica caracterul definitiv al numirii sale pe funcţia de conducere.
De altfel, cuprinsul Deciziei nr. 252 din 23 decembrie 2011 emisă de Directorul general al A.N.I.F. este neechivoc, în sensul numirii temporare în funcţia de director al F.I.F. Dolj până la ocuparea postului prin concurs, potrivit procedurii stabilite de lege.
Procedura de organizare a concursului pentru ocuparea posturilor de conducere de director din unitatea centrală şi a posturilor de director pentru filialele de îmbunătăţiri funciare judeţene ale A.N.I.F. nu era încă aprobat la data numirii temporare a reclamantei, fiind aprobat ulterior prin Decizia A.N.I.F. nr. 590 din 26 iulie 2012.
Astfel, contrar opiniei recurentei, scoaterea la concurs a postului de conducere în vederea ocupării sale în temeiul unei proceduri de organizare a concursului are un caracter independent de conţinutul contractului individual de muncă al reclamantei, care avea cunoştinţă încă de la data numirii despre caracterul temporar al numirii sale şi despre posibilitatea încetării numirii temporare, în condiţiile în care nu deţinea funcţia ca urmare a participării la un concurs.
Judecătorul fondului a demonstrat convingător faptul că deciziile atacate nu sunt de natură a crea prejudicii recurentei-reclamante care a cunoscut modalitatea numirii sale pe funcţia de conducere şi caracterul temporar al acestei numiri.
5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu există motive de modificare ori casare a sentinţei atacate, nici din perspectiva motivelor de recurs invocate, nici ca urmare a controlului realizat potrivit art. 3041 C. proc. civ.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.V. împotriva Sentinţei nr. 1083 din 23 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2523/2014. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2573/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
