ICCJ. Decizia nr. 2417/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2417/2014
Dosar nr. 5257/110/2012*
Şedinţa publică de la 23 mai 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta M.M. a contestat decizia nr. 633 din 16 august 2012 emisă de pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii, reintegrarea sa în funcţia avută anterior şi plata drepturilor salariale. Prin aceeaşi cerere, reclamanta a solicitat anularea concursului/examenului din 5 decembrie 2011 şi a actelor întocmite cu ocazia organizării şi desfăşurării acestuia.
Ulterior, reclamanta a formulat cerere completatoare prin care a solicitat şi anularea proceselor-verbale nr. PV1. din 8 decembrie 2011 şi nr. PV2. din 9 decembrie 2011 ce conţineau rezultatul obţinut de aceasta la examenul din 5 decembrie 2011 şi respectiv, rezultatul soluţionării contestaţiei acesteia.
Prin încheierea din 23 ianuarie 2014 s-a respins excepţia necompetenţei materiale, excepţia inadmisibilităţii şi tardivităţii cererii de anulare a procesului-verbal nr. PV1./8 decembrie 2011 şi nr. PV2./9 decembrie 2011, invocate de pârât.
De asemenea, s-a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a acestor acte.
Prin sentinţa civilă nr. 15 din 30 ianuarie 2014, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, aşa cum a fost completată şi formulată de reclamanta M.M., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii, a anulat, în privinţa reclamantei M.M., examenul organizat de pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C. şi desfăşurat la data de 5 decembrie 2011 şi, în consecinţă, a anulat, în privinţa reclamantei, procesele-verbale nr. PV1./8 decembrie 2011 şi nr. PV2./9 decembrie 2011 conţinând rezultatul obţinut de aceasta la examenul din 5 decembrie 2011 şi, respectiv, rezultatul soluţionării contestaţiei acesteia.
Împotriva acestor hotărâri, pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii a declarat recurs.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată, din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (6) va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bacău, secţia litigii de muncă.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
În cauza de faţă se contestă examenul organizat pentru ocuparea postului pe care recurenta-reclamantă era încadrată de 10 ani.
Înalta Curte constată că examenul nu a fost organizat în baza H.G. nr. 286/2011, pentru ocuparea unui post vacant, ci s-a organizat un examen pentru postul pe care reclamanta era încadrată de 10 ani, fiind singura candidată pe acel post, urmare a reorganizării ISC, conform O.U.G. nr. 93/2011 şi H.G. nr. 1157/2011, în baza unui regulament propriu de concurs/examen aprobat prin decizia secretarului general al I.S.C. nr. 897/2011 care este un act intern al I.S.C. Nefiind un post vacant nu sunt aplicabile dispoziţiile H.G. nr. 286/2011, întrucât rezultatul examenului a determinat încetarea contractului de muncă, conform art. 2 alin. (3) din decizia contestată, generând un conflict de muncă, în cauză fiind incidente dispoziţiile privind Jurisdicţia muncii, respectiv art. 266, 267, 268 alin. (1) lit. a) C. muncii, competenţa de soluţionare aparţinând tribunalului, secţia litigii de muncă, potrivit art. 269 C. muncii şi art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Numai în cazul concursului/examenului organizat pentru ocuparea unor posturi vacante sunt aplicabile dispoziţiile HG nr. 286/2011, iar competenţa de soluţionare a contestaţiilor revine instanţei de contencios administrativ.
Potrivit art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede prin lege organică, o altă procedură judiciară, iar potrivit art. 8 din această lege, instanţa de contencios ad-tiv este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea, modificarea, executarea şi încetarea contractului administrativ.
Prezenta cauză are ca obiect soluţionarea unui conflict de muncă cu privire la încetarea unui contract individual de muncă, iar nu a unui contract administrativ astfel că în speţă sunt incidente dispoziţiile C. muncii şi nu dispoziţiile H.G. nr. 286/2011 şi Legii nr. 554/2004.
Înalta Curte are în vedere şi faptul că la momentul organizării concursului, personalul I.S.C. nu făcea parte din categoria funcţionarilor publici fiind personal contractual, încadrat cu contract individual de muncă în condiţiile C. muncii, conform O.G. nr. 63/2001 şi Regulamentul de organizare şi funcţionare al I.S.C.
Prim urmare, instanţa de control judiciar constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza de faţă, în primă instanţă, este tribunalul, secţia litigii de muncă.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi pe cale de consecinţă va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bacău, secţia litigii de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii împotriva încheierii din 23 ianuarie 2014 şi sentinţei civile nr. 15 din 30 ianuarie 2014 ale Curţii de Apel Bacău, secţia a VIII-a, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bacău, secţia litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2418/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 2413/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
