ICCJ. Decizia nr. 2413/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2413/2014
Dosar nr. 14/2/2013
Şedinţa publică de la 23 mai 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acţiunea formulată, reclamanta SC C.A. SA, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor - Direcţia Generală AM POS Mediu, anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 136148 din 03 iulie 2012 emisă de Ministerul Mediului şi Pădurilor - Direcţia Generală AM POS Mediu, anularea titlului de creanţă denumit: „Notă de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare" emis la data de 27 aprilie 2012 de către Direcţia Generală AM POS Mediu şi înregistrat la autoritatea emitentă sub nr. 135515 din 27 aprilie 2012 şi radierea din Registrul debitorilor a titlului de creanţă contestat.
Prin sentinţa civilă nr. 480 din 4 februarie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia netimbrării acţiuni, invocată din oficiu, şi a anulat acţiunea reclamantei, ca netimbrată.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamanta SC C.A. SA, a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului recurenta arată că din motive independente de voinţa sa, deşi a fost transmis încă din data de 31 ianuarie 2013, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, plicul care conţinea dovada achitării taxei de timbru şi timbrul judiciar, nu a ajuns la dosarul cauzei până la primul termen de judecată stabilit pentru data de 4 februarie 2013.
Plicul a ajuns şi a fost înregistrat la instanţa de fond abia la data de 7 februarie 2013 după cum rezultă din stampila poştei aplicată pe plic, precum şi din formularul de confirmare de primire.
La data de 4 februarie 2013, când a avut loc primul termen de judecată, instanţa de fond a ridicat din oficiu excepţia netimbrării acţiunii şi a rămas în pronunţare cu privire la acest aspect.
În aceeaşi zi, 4 februarie 2013, observând că plicul transmis nu a ajuns la dosar, recurenta a depus la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, dovada plăţii taxei de timbru în original, împreună cu timbrul judiciar.
Reclamanta mai arată că nu a solicitat judecarea în lipsă a cauzei.
De asemenea, nici pârâtul, Ministerul Mediului şi Pădurilor -Direcţia Generală AM POS Mediu nu a depus niciun act la dosar şi nu a solicitat judecarea în lipsă a cauzei.
Examinând cauza, în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
În conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, cererea formulată de reclamant se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru şi prin depunerea timbrului judiciar.
Aceste taxe se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar „neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii".
Susţinerile recurentei sunt întemeiate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă, fără putinţă de tăgadă, că reclamanta a depus dovada achitării taxei de timbru şi timbrul judiciar, în cuantumul datorat, în data de 31 ianuarie 2013, prin poştă, însă aceasta a ajuns la dosarul cauzei după pronunţare, respectiv la 7 februarie 2013.
Faţă de această împrejurare, recurenta a mai depus, în ziua pronunţării o altă taxă de timbru şi timbrul judiciar în cuantumul datorat.
Prin urmare, Înalta Curte constată că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia legală privind achitarea taxelor de timbru pentru cererea formulată.
Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală pe care o va casa cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.
În rejudecare, instanţa fondului va judeca cauza ţinând seama de toate motivele invocate de reclamantă în cererea sa.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi admis, hotărârea atacată va fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC C.A. SA împotriva sentinţei civile nr. 480 din 4 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2417/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2085/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
