ICCJ. Decizia nr. 2475/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2475/2014
Dosar nr. 441 /32/2012
Şedinţa publică de la 28 mai 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, reclamantul Municipiul Bacău a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor solicitând anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 141012 din 13 ianuarie 2012 şi a deciziei nr. 135112 din 15 martie 2012.
2. Hotărârea instanţei de fond
A. Prin sentinţa nr. 218 din 30 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bacău a fost respinsă ca nefondată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Municipiul Bacău - prin Primarul Municipiului Bacău în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial de Mediu.
B. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formarii convingerii instanţei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că la data de 30 decembrie 2009, Primăria municipiului Bacău a încheiat cu Asociaţia SC B. SRL Bacău, SC M. SRL Bacău, SC S. SRL Bacău, SC T.I. SRL Paşcani şi SC G.E. SRL Bacău contractul de lucrări nr. CO1. din 30 decembrie 2009 „Reabilitarea reţelei termice secundare lot 3-PT 31 în cadrul proiectului „Retehnologizarea sistemului de termoficare din municipiul Bacău, în vederea conformării la normele de protecţie a mediului privind emisiile poluate în aer şi pentru creşterea eficienţei în alimentarea cu căldură urbană" COD SMIS 16948, pentru o valoare de 3.610.922,12 RON. În urma emiterii referatului de necesitate nr. 1985 din 15 martie 2011 autoritatea contractantă a iniţiat şi desfăşurat procedura de negociere, tară publicarea prealabilă a unui anunţ de participare pentru lucrări suplimentare şi a încheiat actul adiţional nr. 2 din 14 aprilie 2011 pentru lucrări suplimentare în valoare de 568.528,47 RON, fără T.V.A.
Lucrările suplimentare au constat în principal în lucrări de înlocuire integrală a materialului tubular, inclusiv sistemul de monitorizare; suplimentarea cantităţii de ţeava, elemente preizolate şi întregirea sistemului de transmisiuni de date.
Conform referatului înregistrat cu nr. 1985 din 15 martie 2011 a apărut necesitatea lucrărilor suplimentare pentru eliminarea situaţiilor în regim de avarie intervenite pe tronsoanele vechi, precum şi datorită unor devieri de trasee care nu au fost prevăzute în faza de elaborare a proiectului. Lucrările suplimentare erau necesare pentru asigurarea optimizării consumului de energie termică, a regimului hidraulic al sistemului de pompare, precum şi pentru finalizarea circuitului de recirculare şi reducerea pierderilor.
A reţinut instanţa că pârâtul, prin Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial de Mediu, a întocmit Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 141012 din 13 ianuarie 2012, reţinând că atribuirea serviciilor care fac obiectul actului adiţional nr. 2 prin procedura de negociere tară publicarea prealabilă a unui anunţ de participare a fost incorectă deoarece: - lucrările suplimentare nu au devenit necesare datorită unor circumstanţe imprevizibile, ci au fost solicitate pentru optimizarea consumului de energie termică; - nu au existat motive de extremă urgenţă, determinate de evenimente imprevizibile, pentru a nu aplica proceduri de atribuire obiective şi transparente care să fie în concordanţă cu legislaţia privind achiziţiile publice.
Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că actul adiţional la contractul de lucrări a fost încheiat la 14 aprilie 2011, dată la care era în vigoare O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător.
A reţinut instanţa de fond că O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente a intrat în vigoare la data de 20 iunie 2011. Proiectul „Retehnologizarea sistemului de termoficare din municipiul Bacău în vederea conformării la normele de protecţia mediului privind emisiile poluate în aer şi pentru creşterea eficienţei în alimentarea cu căldură urbană" se derulează pe o perioadă de 40 de luni, producând efecte sub ambele acte normative arătate mai sus.
A reţinut instanţa că legea este retroactivă atunci când reglementează fapte care, anterior intrării sale în vigoare, au dat naştere, au modificat sau au stins situaţii juridice precum şi atunci când efectele respectivelor situaţii juridice s-au produs tot înainte de intrarea ei în vigoare.
Specific cauzei de faţă este că fapta (încălcarea dispoziţiilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 care a produs situaţia juridică (neregula) s-a produs în timp ce era în vigoare O.G. nr. 79/2003, dar efectele sale juridice au continuat să se producă şi sub imperiul noii reglementări.
A constatat instanţa că ambele acte normative definesc neregula, că reglementarea este asemănătoare, singura diferenţă notabilă, care poate prezenta relevanţă din perspectiva cauzei de faţă, fiind referirea la prejudiciu: O.G. nr. 79/2013 vorbeşte de abateri care prejudiciază, în timp ce O.U.G. nr. 66/2011 se referă la abateri care au prejudiciat sau care pot prejudicia bugetul Uniunii Europene, ambele sintagme acoperind, fie prin folosirea unui prezent continuu (cazul O.G. nr. 79/2003) fie prin referirile la momentele anterioare sau posterioare neregulii (cazul O.U.G. nr. 66/2011), întreaga perioadă de derulare a unui program finanţat din fonduri europene.
Prin urmare, a stabilit instanţa de fond că neregulile fiind definite identic, singura chestiune care rămâne în discuţie este cea a posibilităţii aplicării corecţiei financiare dispuse de organul de control.
A constatat instanţa că efectele unei nereguli se produc la momentul aprobării cererii de rambursare a sumelor constatate ca neeligibile, din această clipă prejudiciul eventual, vizat prin sintagma „care poate prejudicia bugetul", devenind efectiv. În cauză sumele neeligibile au fost introduse de reclamant în cererea de rambursare nr. 3 din 9 iulie 2011, după intrarea în vigoare a O.U.G.nr. 66/2011, motiv pentru care efectele juridice ale neregulii constatate producându-se sub imperiul O.U.G. nr. 66/2011, este justificată aplicarea de către organul de control a dispoziţiilor acestui act normativ, nepunându-se problema retroactivităţii acestuia.
Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că legiuitorul nu defineşte, în O.U.G. nr. 34/2006, sintagma circumstanţe imprevizibile, ceea ce presupune că ea nu poate avea alt sens decât cel din vorbirea curentă, respectiv cel de circumstanţe care nu puteau fi prevăzute la un moment dat.
Din acest punct de vedere instanţa constată că toate circumstanţele invocate de reclamant sunt anterioare încheierii contractului iniţial de lucrări şi chiar proiectului „Retehnologizarea sistemului de termoficare din municipiul Bacău în vederea conformării la normele de protecţia mediului privind emisiile poluate în aer şi pentru creşterea eficienţei în alimentarea cu căldură urbană" în ansamblul său.
Toate circumstanţele invocate pentru încheierea actului adiţional erau anterioare proiectului şi puteau fi prevăzute de către autoritatea contractantă prin vizitarea amplasamentului lucrărilor şi cunoaşterea tuturor circumstanţelor relevante pentru proiect. Totodată proiectantul era obligat să găsească soluţiile tehnice necesare executării contractului de lucrări în bune condiţii.
A constatat instanţa că, prin apărările formulate, reclamantul invocă propria sa culpă, constând în nedepunerea diligentelor necesare cunoaşterii tuturor circumstanţelor existente la data încheierii contractului iniţial de lucrări, aspect ce nu-1 poate exonera de răspundere câtă vremea avea obligaţia de a pune la dispoziţia partenerului contractual întreaga documentaţie pentru execuţia lucrărilor contractate.
Reclamantul a formulat apărări legate şi de celelalte condiţii prevăzute de art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, însă nu au fost analizate de instanţă întrucât nu au fost reţinute în nota de constatare contestată.
3. Recursul formulat de Municipiul Bacău prin Primar
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamantul a formulat recurs, criticând soluţia pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
A fost criticată hotărârea instanţei de fond, în primul rând pentru reţinerea faptului că este justificată aplicarea de către organul de control a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011, fără a se pune problema retroactivităţii acestuia. Se apreciază că este total nejustificată reţinerea instanţei cu privire la justificarea aplicării dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011. în susţinerea acestui punct de vedere, recurentul a arătat că Actul adiţional nr. 2 pentru lucrări suplimentare a fost încheiat la data de 14 aprilie 2011, dată la care era în vigoare O.G. nr. 79/2003, arătându-se că în acest act normativ nu erau prevăzute corecţiile financiare şi nici faptele care sunt sancţionate cu aceste corecţii.
Recurentul a susţinut că O.U.G. nr. 66/2011 a intrat în vigoare la data de 20 iunie 2011, anterior încheierii actului adiţional pentru lucrări suplimentare, astfel încât nu se putea reţine aplicabilitatea dispoziţiilor din O.U.G. nr. 66/2011 unor fapte juridice săvârşite anterior intrării sale în vigoare, rezultând că atât corecţia financiară, cât şi creanţa bugetară rezultată din aplicarea unor prevederi legale care nu erau în vigoare, nu pot fi reţinute şi datorate.
Au fost formulate critici şi cu privire la reţinerea de către instanţă a faptului că prin încheierea actului adiţional pentru lucrări suplimentare, prin procedura de negociere tară publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, au fost încălcate dispoziţiile art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006.
Recurentul apreciază că este pe deplin justificată existenţa unor condiţii imprevizibile, având în vedere că, în faza iniţială de proiectare, elementele strict necesare sunt cunoscute incomplet sau eronat, arătând că acest aspect constituie un factor de imprevizibilitate care justifică corecţiile aduse pe parcursul execuţiei.
Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 304 din C. proc. civ., analizând cu prioritate motivul de recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) din C. proc. civ., constatând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct. 3 din C. proc. civ. va admite recursul, pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) din C. proc. civ., motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, iar potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 3 din C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere cănd hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 141012 din 13 ianuarie 2012 şi a deciziei nr. 135112 din 15 martie 2012 emise de pârâtă, cu privire la debitul în cuantum de 142.132,12 RON.
Prin nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 141012 din 13 ianuarie 2012, pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor a aplicat o corecţie financiară de 25% din valoarea contractului de lucrări suplimentare, respectiv 142.132,12 RON, stabilind o creanţă bugetară de 131.565,87 RON fără T.V.A., considerând că au fost încălcate dispoziţiile art. 122 din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. l din Ordinul nr. 863/2008, întrucât lucrările suplimentare au fost încredinţate prin procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, în lipsa unor împrejurări imprevizibile.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în concordanţă cu dispoziţiile C. proc. fisc., în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte o creanţă bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare şi de cofinanţare,
competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 de RON, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate centrală.
Pentru aceste considerente, văzând că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material în temeiul art. 312 -313 teza finală din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, ca casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de Municipiul Bacău prin Primar împotriva sentinţei nr. 218 din 30 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2422/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 2497/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
