ICCJ. Decizia nr. 2422/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2422/2014
Dosar nr. 42909/3/2012
Şedinţa de la 23 mai 2014 Camera de Consiliu
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă cu nr. 541 din 28 ianuarie 2014 Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Ministerul Administraţiei şi Internelor, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Investită prin declinare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1069 din 1 aprilie 2014, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX- a contencios administrativ şi fiscal şi constatând ivit conflict negativ de competenţă a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
În cauza de faţă obiectul acţiunii este reprezentat de anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 5031 din 31 iulie 2012 încheiat de Ministerul Finanţelor Publice prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului, ca urmare a aplicării O.U.G. nr. 66/2011, o creanţă bugetară rezultată din nereguli în sumă de 17.190,76 RON, precum şi a deciziei nr. 19 din 1 octombrie 2012, prin care a fost soluţionată contestaţia formulată împotriva acestui proces-verbal.
Având în vedere cuantumul creanţei bugetare (17.190,76 RON) şi dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, se constată că Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, era competent să soluţioneze cauza.
Conform art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, avut în vedere de Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la pronunţarea soluţiei de declinare a competenţei: „Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de Apel".
Aceste prevederi au fost introduse în Legea nr. 554/2004 de Legea nr. 76/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege care a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, ulterior sesizării Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a, cu prezenta acţiune, fiind aplicabile, în opinia Curţii, litigiilor înregistrate pe rolul instanţei ulterior datei de 15 februarie 2013 la care a intrat în vigoare Legea nr. 76/2012 care a introdus art. 10 alin. (11) în Legea nr. 554/2004.
Conform art. 725 alin. (2) din vechiul C. proc. civ., în vigoare la data la care reclamantul a sesizat Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal cu litigiul de faţă, procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe.
Având în vedere că, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a, era competent să soluţioneze cauza, se constată că ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 76/2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a, Contencios Administrativ şi Fiscal rămâne competent, fiind legal învestit la data schimbării competenţei, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 725 alin. (2) din vechiul C. proc. civ.
Fată de cele arătate, Înalta Curte constată că soluţionarea în fond a cauzei privind pe contestatorul Ministerul Administraţiei şi Internelor şi pe intimatul Ministerul Finanţelor Publice este de competenţa Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul Ministerul Administraţiei şi Internelor şi pe intimatul Ministerul Finanţelor Publice în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 208/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2475/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
