ICCJ. Decizia nr. 2614/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2614/2014
Dosar nr. 9531/2/2012
Şedinţa publică de la 4 iunie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 9531/2/2012 la data de 19 decembrie 2012, reclamanta C.A.G. a formulat în contradictoriu cu pârâta U.N.E.J. contestaţie faţă de modul de examinare şi faţă de rezultatele stabilite la examenul de admitere în profesia de executor judecătoresc, pentru persoanele care au exercitat timp de 3 ani funcţii de specialitate juridică, susţinut în data de 21 noiembrie 2012.
În motivarea cererii de chemare în judecată, s-au arătat următoarele:
În fapt, la data de 21 noiembrie 2012, a susţinut examenul de admitere în profesia de executor judecătoresc, iar în data de 22 noiembrie 2012 au fost stabilite şi afişate rezultatele, în urma cărora a obţinut media finală 5.75.
Împotriva rezultatelor stabilite la examen, a formulat contestaţie în data de 23 noiembrie 2012, care a fost respinsă la 3 decembrie 2012.
Reclamanta arată că a fost nedreptăţită la aprecierea şi notarea lucrării de examen, precum şi cu prilejul soluţionării contestaţiei.
Sub aspect procedural, arată că, din datele pe care le-a putut obţine, comisiile de examinare nu au fost legal constituite şi nici procedura prevăzută de Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, nu a fost respectată.
Al doilea considerent de procedură invocat este acela că nu a fost afişat baremul de notare, în condiţiile art. 29 din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, cu consecinţa că, în calitate de candidat, reclamanta nu a avut posibilitatea de a verifica sau de a contesta baremul de notare.
Faţă de cele expuse, solicită în principal analizarea lucrării de examen, constatarea că răspunsurile din lucrare îndeplinesc fie în mod obiectiv, fie conform baremului de notare, condiţiile necesare pentru notarea cu minim 7; în subsidiar, constatarea faptului că procedural examenul nu a întrunit în totalitate condiţiile de legalitate.
La data de 23 ianuarie 2013, reclamanta a formulat precizări la cererea introductivă, prin care a arătat următoarele:
Reclamanta contestă şi modul de verificare a îndeplinirii de către candidaţi a condiţiilor de înscriere la examen, în sensul că s-a admis de către comisie înscrierea unor candidaţi care şi-au depus dosarele în alte circumscripţii decât cele pentru care s-au scos la concurs locuri libere, sau candidaţi care au optat iniţial pentru posturi din anumite circumscripţii, pentru care nu au fost scoase posturi vacante la concurs.
Astfel, pe lângă faptul că nu s-a îndeplinit condiţia existenţei locului vacant de executor, pentru care candidatul urma să concureze, nu se putea îndeplini nici condiţia de ocupare a posturilor în ordinea mediilor candidaţilor, în funcţie de opţiunile exprimate în cererea de înscriere. Astfel, s-a ajuns la situaţia ca repartiţia posturilor să se facă numai în funcţie de ordinea mediilor candidaţilor, fără a se respecta şi criteriul opţiunilor exprimate în cererea de înscriere. Acest mod greşit de admitere a înscrierilor nu este supus vreunei căi de atac, ce ar putea fi exercitată de către persoanele nemulţumite sau vătămate, numai candidaţii ale căror cereri de înscriere au fost respinse putând formal contestate conform art. 28 lit. a) din Regulament.
Pârâta U.N.E.J. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
La termenul din 20 februarie 2013, curtea de apel a calificat cererea intitulată „precizări”, depusă la dosar la data de 23 ianuarie 2013 de către reclamantă, ca fiind o cerere completatoare faţă de cererea de chemare în judecată.
La acelaşi termen, interpelată fiind de către instanţa de judecată cu privire la actul administrativ pe care înţelege să-l conteste prin prezenta acţiune, reclamanta a precizat că înţelege să conteste notarea lucrării susţinută de aceasta, iar celelalte aspecte legate de modul de organizare al concursului sunt în probaţiune.
Pentru dovedirea cererii, reclamanta a solicitat depunerea la dosarul cauzei de către pârâtă, a lucrării sale, a procesului-verbal privind afişarea baremului de corectare, membrii comisiei de corectare a lucrărilor, membrii comisiei de corectare a contestaţiilor, precum şi temeiul legal în baza căruia au fost admise dosarele candidaţilor la alte camere ale executorilor judecătoreşti de pe lângă curţile de apel unde nu au fost scoase locuri la concurs.
Prin încheierea de şedinţă de la data de 20 februarie 2013 şi pentru considerentele reţinute în aceasta, instanţa de fond a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisuri constând în lucrarea susţinută de aceasta în cadrul examenului contestat, procesul-verbal de afişare a baremului de corectare a lucrării, componenţa comisiei de corectare a lucrărilor şi componenţa comisiei de corectare a contestaţiilor.
La termenul din 3 aprilie 2013, reclamanta a solicitat suplimentarea probatoriului cu o expertiză de specialitate, considerând necesară părerea unor specialişti din cadrul Facultăţii de Drept pentru corectarea şi notarea lucrării de examen; prin încheierea de şedinţă de la acea dată şi pentru considerentele cuprinse în aceasta, curtea de apel a respins această cerere.
La termenul din 5 iunie 2013, reclamanta a solicitat ca U.N.E.J. să indice temeiul legal în baza căruia s-a schimbat executorul judecătoresc din comisia de centralizare şi să depună procesele-verbale de soluţionare a contestaţiilor, să comunice înscrisurile de la dosar cu semnăturile membrilor comisiei, să indice temeiul legal pentru schimbarea unui membru al comisiei, să depună procesele-verbale de centralizare a contestaţiilor a candidaţilor; Curtea a respins aceste solicitări, pentru considerentele cuprinse în încheierea de şedinţă de la acea dată.
Prin sentinţa civilă nr. 2075 din 19 iunie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta C.A.G., în contradictoriu cu pârâta U.N.E.J., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- Un prim motiv de nelegalitate invocat de reclamantă este acela că a fost nedreptăţită la aprecierea şi notarea lucrării de examen, precum şi cu prilejul soluţionării contestaţiei.
Sub acest aspect, Curtea de apel a constatat că reclamanta a solicitat administrarea de probe cu depăşirea termenului procesual (după discutarea probelor la prima zi de înfăţişare), astfel că această susţinere este nedovedită din culpa procesuală a reclamantei.
Pe de altă parte, instanţa de fond a apreciat că aspectul notării unei lucrări în cadrul concursului nu poate face obiectul unei contestaţii administrative; singura cale de atac prevăzută de lege este contestaţia împotriva rezultatelor care se soluţionează conform art. 33 din Regulament. Actul de notare a lucrării şi de soluţionare a contestaţiei nu este un act administrativ în sensul avut în vedere de Legea contenciosului administrativ, iar modalitatea de notare nu reprezintă un aspect care ţine de legalitatea actului.
Astfel, nu se poate ataca pe calea contenciosului administrativ modalitatea de notare a lucrării, ca aspect de drept material, ci numai în coroborare cu încălcarea unei norme de drept procesual care determină nelegalitatea emiterii actului de notare sau de soluţionare a contestaţiei.
Trecând la analiza aspectelor de ordin procedural, apte în caz de dovedire să ducă la constatarea nelegalităţii actului atacat, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a invocat faptul că, din datele pe care le-a putut obţine, comisiile de examinare nu au fost legal constituite şi nici procedura prevăzută de Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, nu a fost respectată.
Ca urmare a acestei susţineri şi la cererea reclamantei, instanţa de fond a dispus emiterea unei adrese către pârâtă pentru a comunica, în concret, care a fost componenţa comisiei de corectare a lucrărilor şi a contestaţiilor, ataşându-se la răspuns dovezile privind calitatea acestor membri, conform dispoziţiilor art. 28 lit. c) şi art. 28 lit. a) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000.
Pârâta a răspuns, indicând în dosar componenţa celor două comisii, fiind ataşat Ordinul nr. 3638/c/2012 al ministrului justiţiei şi hotărârile Consiliului U.N.E.J. din 29 iunie 2012, din 14 noiembrie 2012 şi din 29 noiembrie 2012.
În temeiul acestor înscrisuri, prima instanţă a constatat că pârâta a dovedit respectarea componenţei celor două comisii conform prevederilor art. 28 lit. c) din Regulament şi ale art. 28 lit. d) din Regulament, astfel încât acest motiv de nelegalitate procedurală a fost considerat nefondat.
În ceea ce priveşte al doilea motiv de nulitate procedurală invocat de reclamantă conform căruia nu a fost afişat baremul de notare, în condiţiile art. 29 din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, cu consecinţa că, în calitate de candidat, reclamanta nu a avut posibilitatea de a verifica sau de a contesta baremul de notare.
În apărare, pârâta a susţinut că baremul a fost afişat la uşa sălii de examen, în conformitate cu prevederile legale, fără a fi necesară întocmirea unui proces-verbal privind afişarea acestuia.
A reţinut instanţa de fond că din analiza dispoziţiilor art. 29 din Regulament, rezultă că legea nu a prevăzut o cale de atac împotriva baremului de notare, iar, pe de altă parte, reclamanta a avut posibilitatea de a formula contestaţie împotriva notei obţinute, ca urmare a aplicării acestui barem. Fiind vorba despre un examen de sinteză, iar nu grilă, prima instanţă a apreciat că o eventuală contestaţie împotriva baremului ar fi lipsită de efecte juridice, câtă vreme stabilirea modului de punctare a răspunsurilor este o chestiune de oportunitate lăsată la aprecierea membrilor comisiei, care au singura obligaţie de a aplica acest barem în mod corect tuturor candidaţilor.
Pe de altă parte, câtă vreme legea nu prevede obligaţia de întocmire a unui proces-verbal de afişare, nici reclamanta nu poate invoca ca motiv de nulitate lipsa unui asemenea proces-verbal.
Prin depunerea acestor bareme la dosar, Curtea consideră că pârâta a dovedit că aceste bareme au existat la momentul desfăşurării concursului, de la acest fapt pornind prezumţia simplă că au fost afişate conform legii, neputându-se porni de la prezumţia nerespectării legii de către pârâtă. Curtea consideră că reclamanta trebuia să dovedească faptul neafişării baremului pe uşa sălii de examen, putând solicita în termenul procedural administrarea eventual a probei cu martori, solicitare pe care însă reclamanta nu a înţeles să o facă. Astfel, şi acest motiv de nulitate este nefondat.
Reclamanta a mai contestat şi modul de verificare a îndeplinirii de către candidaţi a condiţiilor de înscriere la examen, în sensul că s-a admis de către comisie înscrierea unor candidaţi care şi-au depus dosarele în alte circumscripţii decât cele pentru care s-au scos la concurs locuri libere, sau candidaţi care au optat iniţial pentru posturi din anumite circumscripţii, pentru care nu au fost scoase posturi vacante la concurs.
Pe acest aspect, curtea de apel a constatat că, atâta vreme cât reclamanta nu a fost declarată admisă, pentru a putea intra în sfera de aplicare a dispoziţiilor legale referitoare la repartizare şi pentru a invoca nelegalitatea unei astfel de repartizări, aceasta nu are interesul procesual de a formula astfel de critici de nelegalitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta C.A.G., invocând generic dispoziţiile art. 299 şi ale art. 304 C. proc. civ.
Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă critică sentinţa atacată sub următoarele aspecte:
1. Instanţa de fond, în mod greşit, a respins proba constând în expertizarea lucrării reclamantei de către un specialist din cadrul Facultăţii de drept, încălcând astfel dispoziţiile art. 201 alin. (3) C. proc. civ. referitoare la expertiză, precum şi pe cele ale art. 129 alin. (5) din acelaşi cod.
Tot sub aspectul probatoriului, recurenta-reclamantă susţine că instanţa de fond a respins, în mod netemeinic, solicitarea de a se depune la dosar de către U.N.E.J. procesele-verbale de soluţionare a contestaţiilor, să se indice temeiul legal al schimbării executorului judecătoresc din Comisia de centralizare a contestaţiilor, să se depună în facsimil semnăturile lizibile ale persoanelor indicate ca fiind membrii ai comisiilor şi să fie certificate conform cu originalul. Susţine că aceste înscrisuri urmau să dovedească faptul că examenul a fost ţinut cu încălcarea unor norme procedurale legale.
Mai critică recurenta-reclamantă sentinţa atacată prin prisma faptului că în considerentele acesteia s-a reţinut că în speţă este vorba despre un examen de sinteză, nu tip grilă, iar stabilirea modului de punctare este o chestiune de oportunitate lăsată la aprecierea membrilor comisiei. Susţine recurenta că din acest motiv era necesară o expertiză de specialitate, cu atât mai mult cu cât nici baremul de corectare nu a putut fi contestat, încălcându-se regulile de desfăşurare, în mod corect, a unui examen.
Ultima chestiune de nelegalitate invocată de recurenta-reclamantă vizează faptul că la concurs au fost înscrişi candidaţi pe locuri vacante care nu au existat în fapt, unii dintre aceştia promovând examenul, iar instanţa de fond a respins solicitarea reclamantei de a se depune la dosar de către U.N.E.J. temeiul legal al situaţiei create.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele şi criticile invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Din conţinutul cererii de recurs, rezultă că recurenta a înţeles să critice sentinţa instanţei de fond prin prisma faptului că nu i-au fost admise toate probele pe care le-a solicitat, respectiv expertiza de specialitate efectuată de o comisie de profesori de la Facultatea de drept şi procesele-verbale de soluţionare a contestaţiilor cu semnăturile membrilor comisiei şi pe cele de centralizare a contestaţiilor.
Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a argumentat în cuprinsul cererii de recurs nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate prin prisma dispoziţiilor legale care reglementează modul şi procedura de organizare a examenului şi pe care instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia pronunţată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prima instanţă a respectat dispoziţiile procedurale privitoare la încuviinţarea şi administrarea probelor propuse de părţi, iar prin încheierea de şedinţă din 20 februarie 2013, i-a fost încuviinţată reclamantei proba cu înscrisurile pe care le-a menţionat în cererea de probatorii, fiind considerate utile soluţionării cauzei.
Totodată, instanţa de fond a dat dovadă de rol activ, în respectarea dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., dispunând în sarcina autorităţii pârâte, prin încheierea de şedinţă de la 3 aprilie 2013, să depună la dosar toate înscrisurile întocmite cu ocazia desfăşurării concursului, astfel cum acestea au fost indicate de reclamantă.
Situaţia, potrivit căreia, prima instanţă a apreciat că proba cu expertiză de specialitate, precum şi depunerea altor înscrisuri, nu sunt utile şi concludente cauzei, nu conduce la nelegalitatea hotărârii pronunţate, având în vedere că instanţa este suverană în aprecierea necesităţii administrării de noi probe.
În acest context, instanţa de recurs apreciază că, într-adevăr, o expertiză de specialitate efectuată de profesori de la Facultatea de drept, care să aibă ca obiectiv recorectarea lucrării, nu ar fi fost relevantă pentru soluţionarea cauzei, având în vedere că atât din comisia de corectare a lucrărilor, cât şi din comisia de soluţionare a contestaţiilor au făcut parte cadre universitare - doctori în drept, astfel cum rezultă din procesele-verbale depuse de autoritatea pârâtă la dosar.
Pe de altă parte, cererea reclamantei în sensul expertizării lucrării sale, tinde să eludeze procedura desfăşurării concursului, astfel cum aceasta este reglementată de art. 28 lit. c) şi art. 29 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 aprobat prin Ordinul nr. 210/2001 al ministrului justiţiei.
Prin urmare, judecătorul fondului, care a avut depusă la dosar lucrarea scrisă, întocmită de reclamantă în cadrul concursului desfăşurat, şi care, în calitate de profesionist al dreptului, are cunoştinţele juridice necesare analizării conţinutului unei astfel de teze, în mod corect a apreciat că nu se poate substitui comisiei de examinare sau celei de soluţionare a contestaţiilor în aprecierea conformităţii lucrării cu baremul de notare stabilit.
Se constată, de asemenea, că la dosar au fost depuse baremele de notare, precum şi procesele-verbale întocmite pe parcursul desfăşurării examenului, iar neconformitatea acestora cu realitate nu putea fi invocată de reclamantă decât prin procedura înscrierii în fals.
În concluzie, atâta vreme cât judecătorul fondului a considerat că probele încuviinţate şi administrate în cauză îi sunt suficiente pentru a-şi forma convingerea şi a dezvolta raţionamentul juridic exprimat prin soluţia pronunţată şi având în vedere că recurenta-reclamantă nu invocă o greşită stabilire a situaţiei de fapt sau o greşită aplicare a normelor legale speciale aplicabile în speţă, respectiv Legea nr. 188/2000 şi Regulamentul de punere în aplicare a acestei legi, Înalta Curte constată că toate criticile formulate de recurentă asupra sentinţei atacate sunt nefondate.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.A.G., împotriva sentinţei civile nr. 2075 din 19 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2600/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 2653/2014. Contencios → |
|---|
