ICCJ. Decizia nr. 2599/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2599/2014
Dosar nr. 1057/33/2013
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 3 iunie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. 1. Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul O. Şimleul Silvaniei prin P.O. S.C.T. în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.A.P. – D.C.S.N.F.E. s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea in tot a Deciziei Comisiei de Soluţionare a Contestaţiei nr. 100 din 30 iulie 2013 prin care s-a respins contestaţia noastră formulata împotriva Notei de constatare a neregulilor si de stabilire a corecţiilor financiare nr. 40545, încheiata la data de 22 mai 2013 pe cale de excepţie, actul fiind nesemnat si nestampilat de către emitentul sau, iar pe fond ca fiind netemeinic si nelegal;
- anularea notei de constatare a neregulilor si de stabilire a corecţiilor financiare nr. 40545, încheiata la data de 22 mai 2013 de către reprezentanţii de la D.C.S.N.S.C.S.N. – P.O.R. din cadrul M.D.R.A.P. cu privire la contractul de finanţare cu nr. 800 din 07 iulie 2010, proiectul cod SMIS 11265 cu denumirea „Modernizare Ambulatoriu din cadrul spitalului orăşenesc Simleu Silvaniei”, beneficiar U.A.T.O. Simleu Silvaniei, ca fiind netemeinica si nelegala,
- suspendarea executării actului administrativ contestat pana la soluţionarea lui pe fond definitiva si irevocabila, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004 si art. 50 alin. (8) din O.U.G. nr. 66/2011. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 573 din data de 26 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei in favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut, in esenţă, că la art. 23 alin. (1) din contractul de finanţare încheiat intre reclamant şi pârât a fost inserată clauza potrivit căreia in eventualitatea unui litigiu survenit in executarea contractului, in situaţia in care nu se poate ajunge la o înțelegere pe cale amiabilă, litigiul va fi soluţionat de către instanţele judecătoreşti competente material din raza teritorială a Municipiului Bucureşti.
2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 880 din data de 17 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admite excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei.
S-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de către reclamanta O. Şimleu Silvaniei în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.A.P. – D.C.S.N.E., în favoarea Curţii de Apel Cluj.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că litigiul derivă direct din actele administrative întocmite in baza O.U.G. nr. 66/2011, iar nu din executarea/neexecutarea unor obligaţii contractuale, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că reclamanta în contradictoriu cu pârâta a învestit instanţa de judecată cu o cerere având ca obiect anularea notei de constatare a neregulilor si de stabilire a corecţiilor financiare nr. 40545, încheiata la data de 22 mai 2013 de către reprezentanţii de la D.C.S.N.S.C.S.. – P.O.R. din cadrul M.D.R.A.P. cu privire la contractul de finanţare cu nr. 800 din 07 iulie 2010, proiectul cod SMIS 11265 cu denumirea „Modernizare Ambulatoriu din cadrul spitalului orăşenesc Simleu Silvaniei”, beneficiar U.A.T.O. Simleu Silvaniei, precum şi suspendarea executării actului administrativ contestat pana la soluţionarea lui pe fond definitiva si irevocabila, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004 si art. 50, alin. (8) din O.U.G. nr. 66/2011.
Actele administrative contestate au fost emise în baza dispoziţiilor art. 6 şi art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.
Prin urmare, actele contestate în cauză sunt acte administrative unilaterale guvernate de dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011, justificate de existenţa unor raporturi juridice anterioare intervenite între părţi ca urmare a unui contract de finanţare, dar emise în îndeplinirea, de către autoritatea publică, parte în contract, a unor obligaţii fixate de lege, iar nu în executarea unor obligaţii contractuale.
Pentru acest motiv, aşa cum a reţinut şi Curtea de Apel Bucureşti, în cauză, nu poate fi aplicabilă o clauză contractuală de stabilire a instanţei competente, întrucât nota contestată a fost emisă în baza legii şi nu în baza contractului de finanţare.
Pe cale de consecinţă, clauza atributivă de competenţă inserată în art. 23 alin. (1) din contractul de finanţare este aplicabilă în litigiile având ca obiect drepturi asupra cărora părţile pot să dispună, nu şi cu privire la exercitarea de către pârâtă a unor obligaţii legale, finalizate prin emiterea de acte administrative precum Nota contestată în cauză.
În aceste condiţii, contestarea actelor astfel emise este supusă regimului juridic atras de către O.U.G. nr. 66/2011, şi anume dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, în materia competenţei teritoriale fiind incidente prevederile art. 10 din acest act normativ, reclamantul manifestându-şi deja opţiunea de a sesiza instanţa de la sediul său, prin introducerea acţiunii pe rolul Curţii de Apel Cluj.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 al. 2, art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe O. Şimleu Silvaniei prin P. S.C.T. şi M.D.R.A.P. – D.C.S.N.F.E. în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2863/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2600/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
