ICCJ. Decizia nr. 2891/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2891/2014
Dosar nr. 8283/30/2013
Şedinţa de la 18 iunie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, reclamanta M.O.C., în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rural - Agenţia de Plăţi, Dezvoltare Rurală şi Pescuit reprezentată în teritoriu de Centrul Regional de Dezvoltare Rurală şi Pescuit, a solicitat anularea deciziei comisiei de soluţionare a contestaţiilor privitoare la hotărârea luată de către aceştia, privind neeligibilitatea proiectului depus de către reclamant în cadrul măsurii 112 sesiunea mai - iunie 2012 din Axa 1.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin Sentinţa nr. 279 din 21 ianuarie 2014, Tribunalul Timiş 1, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în esenţă, că actul atacat este emis de o autoritate publică centrală, şi, ca atare, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei revine curţii de apel.
Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 150 din 15 mai 2014, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea soluţionării cauzei şi a înaintat Dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă. Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că actele contestate au fost emise de autorităţi publice judeţene, respectiv Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Arad şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Vest, cu sediul în Timişoara, din cadrul Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, iar, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/204, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale. Curtea de apel a reţinut că este lipsită de relevanţă împrejurarea că autorităţile publice emitente nu au personalitate juridică, întrucât, în materia contenciosului administrativ, este relevantă capacitatea administrativă de a emite acte apte să producă efecte juridice. De asemenea, curtea de apel a reţinut că nu sunt incidente prevederile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
După cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea Deciziei comisiei de soluţionare a contestaţiilor privitoare la hotărârea luată de către aceştia, privind neeligibilitatea proiectului depus de către reclamant în cadrul măsurii 112 sesiunea mai - iunie 2012 din Axa 1, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Notificării emise de Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Arad, înregistrată sub nr. 672 din 4 martie 2013, prin care a fost declarat neelibigilă cererea de finanţare cu titlul "Instalarea fermierului M.O.C.".
În sensul celor reţinute de Curtea de apel, Înalta Curte observă că actul vătămător este emis de Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Arad.
În interpretarea şi aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut, cu caracter unitar, că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
1. criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat;
2. criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa se stabileşte în funcţie de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenţei tribunalului de cea a curţii de apel fiind suma de 1.000.000 lei, fără a avea relevanţă rangul autorităţii publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.
În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ care nu priveşte, în sensul dispoziţiilor menţionate, taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, act administrativ emis de o autoritate publică de nivel judeţean, competenţa materială se determină, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în funcţie de rangul autorităţii publice emitente şi revine, în speţă, tribunalului.
În mod corect, Curtea de apel a reţinut că este lipsită de relevanţă împrejurarea că autorităţile publice emitente nu au personalitate juridică, întrucât, în materia contenciosului administrativ, este relevantă capacitatea administrativă de a emite acte administrative apte să producă efecte juridice, nefiind incidente nici dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta M.O.C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, reprezentată în teritoriu de Centrul Regional de Dezvoltare Rurală şi Pescuit, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2719/2014. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 2900/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
