ICCJ. Decizia nr. 2724/2014. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2724/2014
Dosar nr. 1315/44/2012
Şedinţa publică de la 10 iunie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B.M.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S., obligarea pârâtului la recunoaşterea diplomei de licenţă studii superioare, eliberată de Universitatea S.H. Bucureşti la 01 iulie 2009, în specialitatea absolvită, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în perioada 2005-2008 a urmat cursurile Universităţii S.H. Bucureşti, Facultatea de muzică, specialitatea pedagogie muzicală, forma de învăţământ la distanţă.
A mai arătat că în sesiunea iulie 2008 a absolvit examenul de licenţă şi i s-a eliberat Diploma de licenţă înregistrată la 01 iulie 2009, în baza căreia a ocupat un post în învăţământul preuniversitar, în perioada 2008-2011, dar că, începând cu anul şcolar 2012, pârâtul M.E.C.T.S. a instituit la nivel naţional un sistem informatic prin care absolvenţii Universităţii S.H. au fost excluşi de la ocuparea posturilor în învăţământul preuniversitar.
Reclamantul a susţinut că nerecunoaşterea diplomei de licenţă de către pârât, cu motivarea că Universitatea S.H. nu avea acreditare de funcţionare pentru forma de învăţământ şi specialitatea pentru care s-a emis diploma, este o măsură nelegală şi abuzivă.
2. Întâmpinarea formulată de pârât.
Legal citat, pârâtul M.E.C.T.S. a formulat întâmpinare, invocând excepţia inadmisibilităţii acţiunii, cu motivarea că o acţiune în constatare în contencios administrativ este inadmisibilă.
Pe fond, a susţinut că specializarea şi forma de învăţământ din cadrul instituţiei de învăţământ superior urmată de reclamant nu era prevăzută în hotărârea de guvern care reglementa structurile şi specializările universitare acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu din instituţiile de învăţământ superior, iar pârâtul nu poate fi obligat să recunoască o diplomă care nu a fost emisă conform prevederilor legale.
3. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 60 din 12 martie 2013, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, formulată de pârâtul M.E.C.T.S. şi, în consecinţă, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul B.M.L.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că pârâtul nu are nici o obligaţie, potrivit legislaţiei în vigoare, de a recunoaşte legalitatea unei diplome de studii.
A mai arătat că reclamantul este absolvent al Universităţii S.H. Bucureşti, Facultatea de muzică, diploma sa de licenţă fiind valabilă şi conferind titularului toate drepturile legale.
4. Calea de atac exercitată în cauză.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul B.M.L., solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, în condiţiile în care autoritatea pârâtă, în afara competenţelor legale, cenzurează diplomele eliberate de Universitatea S.H., pe motivul lipsei de autorizare şi acreditare pentru anumite forme de învăţământ şi specializări, ceea ce are ca efect lipsirea titularului diplomei de studii de posibilitatea de a-şi valorifica diploma, situaţie în care se găseşte şi recurentul.
Astfel, prin adresa din 29 mai 2012 I.Ş.J. Vrancea i-a comunicat recurentului că nu poate ocupa un post în învăţământul preuniversitar deoarece M.E.N. a considerat că diploma sa de licenţă nu este una valabilă.
Recurentul a criticat acest demers ca fiind unul ilegal, întrucât nu i se poate imputa neîndeplinirea, de către instituţia de învăţământ superior, a condiţiilor de acreditare/autorizare, iar, pe de altă parte, diploma de licenţă este un act juridic, care produce toate efectele prevăzute de lege, câtă vreme nu a fost anulată de către instanţa de judecată.
A concluzionat că opoziţia instituţiei pârâte faţă de situaţia atestată prin diploma emisă deschide calea acţiunii în justiţie pentru obligarea acesteia la recunoaşterea diplomei.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de susţinerile recurenţilor şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente.
În speţă, Curtea de Apel a fost sesizată cu cererea reclamantului privind obligarea autorităţii pârâte, M.E.N. (fost M.E.C.T.S.), la recunoaşterea diplomei de licenţă obţinută in urma susţinerii examenului de licenţă - sesiunea iulie 2008 organizată de Universitatea S.H. Bucureşti.
Înalta Curte constată că, raportat la normele care reglementează atribuţiile ministerului pârât, respectiv Legea nr. 1/2011 şi H.G. nr. 536/2011, dar şi reglementările legale relevante pentru speţă - Ordinul M.E.C.T.S. nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în învăţământul superior şi Legea învăţământului, în vigoare la momentul eliberării diplomei de licenţă a reclamantei, nu se poate reţine că autoritatea publică pârâtă are vreo atribuţie de a emite acte prin care să recunoască diploma de licenţă şi suplimentul la diplomă, acte deja eliberate de instituţiile de învăţământ superior cu aprobarea intimatului-pârât M.E.C.T.S., fiind tipărite pe formularele tipizate emise de acesta.
Diploma de licenţă este un document oficial şi câtă vreme nu a fost revocată de emitent sau anulată irevocabil prin hotărâre judecătorească, se prezumă că a fost eliberată în condiţii de legalitate, deci produce efecte juridice sub aspectul drepturilor ce decurg din ea.
Înalta Curte mai reţine că diplomele de licenţă obţinute în România sunt recunoscute de plin drept, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei unei alte formalităţi.
Astfel, o diplomă de licenţă emisă de o instituţie de învăţământ superior, cum este cea a reclamantului, produce efecte juridice fără a fi necesar vreun act de recunoaştere/validare a diplomei de către ministerul de resort, diploma de licenţă fiind un act administrativ care se bucură de prezumţia de autenticitate, în sensul că actul emană în mod real de la cine se afirmă că emană, prezumţia de veridicitate, în sensul că actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă, şi prezumţia de legalitate, în sensul că actul a fost emis cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege, fiind el însuşi titlu executoriu în baza căruia se iniţiază procedura executării silite cu obligaţia corelativă a adresanţilor de a respecta şi pune în aplicare dispoziţiile acestuia.
Prin urmare, atât timp cât diploma de licenţă nu este desfiinţată prin intermediul căilor prevăzute de lege, aceasta se bucură de cele trei prezumţii sus-menţionate, inclusiv prezumţia de legalitate, care presupune obligaţia celor cărora le este opus actul administrativ de a respecta şi pune în aplicare dispoziţiile acestuia.
În condiţiile în care ar fi nesocotite drepturile ce decurg din diploma de licenţă, protejarea acestora se poate realiza la cererea părţii vătămate, însă în cadrul altui demers judiciar promovat în contradictoriu cu instituţia/autoritatea care îi nesocoteşte aceste drepturi.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul B.M.L. împotriva sentinţei civile nr. 60 din 12 martie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2685/2014. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 2725/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
