ICCJ. Decizia nr. 2726/2014. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2726/2014
Dosar nr. 405/2/2011*
Şedinţa publică de la 10 iunie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, completarea dispozitivului Sentinţei civile nr. 3483 din 16 mai 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în sensul "punerii în discuţia părţilor" a tuturor cererilor deduse judecăţii şi a tuturor excepţiilor de procedură, pronunţării asupra acestora şi redactarea în considerentele şi dispozitivul hotărârii a modului de soluţionare, respectiv dacă acestea au fost respinse sau admise.
Prin Sentinţa civilă nr. 4073 din 18 iunie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A.D.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, prin motivarea cererii, formulate ca o cerere de completare a dispozitivului, reclamantul repune în discuţie capete de cerere, excepţii şi argumente asupra cărora instanţa şi-a spus părerea, prin modul în care a înţeles să califice cererea şi să stabilească ordinea de prioritate în soluţionarea excepţiilor, astfel încât cererea reclamantului nu este o veritabilă cerere de completare a dispozitivului.
Împotriva Sentinţei civile nr. 4073 din 18 iunie 2012 a formulat recurs reclamantul A.D., solicitând casarea acesteia şi admiterea cererii sale privind completarea dispozitivului Sentinţei civile nr. 3483 din 16 mai 2011, aşa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, s-au evocat şi criticat considerentele Sentinţei civile nr. 3483 din 16 mai 2011, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, arătându-se că instanţa a omis să se pronunţe asupra cererilor privind cercetarea legalităţii şi constatarea nulităţii absolute a Ordinelor nr. 421 din 5 septembrie 2006, nr. 1108 din 10 noiembrie 2007, nr. 63 din 2 februarie 2007, nr. 314 din 10 aprilie 2007 şi nr. 257 din 28 februarie 2008, cât şi asupra tuturor actelor de procedură dirimante şi peremptorii invocate de către pârâtul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor prin întâmpinarea din 24 februarie 2011.
Analizând recursul formulat prin prisma criticilor invocate şi în raport de dispoziţiile legale aplicabile, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:
În speţă, recurentul-reclamant a învestit instanţa de judecată cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.
Încuviinţarea unei cereri de completare a unei hotărâri judecătoreşti este admisibilă, exclusiv, atunci când instanţa a omis a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind expresia consacrării dreptului de acces la un tribunal independent şi imparţial, cu plenitudine de jurisdicţie, care trebuie să se pronunţe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestit, prin efectul introducerii cererii de chemare în judecată.
În prezenta cauză, reclamantul a arătat că solicită completarea dispozitivului Sentinţei civile nr. 3483 din 16 mai 2011, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, întrucât instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra cererilor privind cercetarea legalităţii şi constatarea nulităţii absolute a Ordinelor nr. 421 din 5 septembrie 2006, nr. 1108 din 10 noiembrie 2007, nr. 63 din 2 februarie 2007, nr. 314 din 10 aprilie 2007 şi nr. 257 din 28 februarie 2008, cât şi asupra tuturor actelor de procedură dirimante şi peremptorii invocate de către pârâtul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor prin întâmpinarea din 24 februarie 2011, în sensul punerii în discuţia părţilor a tuturor cererilor deduse judecăţii şi a tuturor excepţiilor de procedură, pronunţării asupra acestora şi redactarea în considerentele şi dispozitivul hotărârii a modului de soluţionare, respectiv dacă acestea au fost respinse sau admise.
Faţă de acestea, Înalta Curte constată că cererea reclamantului nu se încadrează în ipoteza avută în vedere de dispoziţiile art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., invocate ca temei legal al cererii.
Astfel, prin sentinţa a cărei completare se solicită, Curtea de Apel a soluţionat cererea reclamantului analizând cu prioritate o excepţie peremptorie, anume excepţia lipsei de obiect, care face de prisos examinarea altor critici sau apărări.
În aceste condiţii, nu se poate reţine că instanţa s-ar fi pronunţat minus petita, neanalizarea tuturor susţinerilor reclamantului fiind efectul firesc al modului în care a fost soluţionată cauza, aspect care, la rândul său, poate fi criticat separat pe căile de atac prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul A.D. împotriva Sentinţei civile nr. 4073 din 18 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2714/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 2773/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
