ICCJ. Decizia nr. 2579/2014. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2579/2014
Dosar nr. 2032/54/2012
Şedinţa publică de la 3 iunie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 22 octombrie 2012 reclamanta A.J.P.S. Olt a chemat în judecată pe pârâta A.N.P.A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, să fie obligată pârâta să încheie un act adiţional la contractul de gestionare durabilă prin pescuit recreativ-sportiv a resursei acvatice vii din bazinele piscicole naturale, cu modificările ulterioare, actele adiţionale din 9 iunie 2003, din 17 decembrie 2003 şi din 26 iulie 2006, pe o perioadă de 5 ani.
În motivarea acţiunii s-a arătat că între reclamantă şi C.N.A.F.P. s-a încheiat în anul 1982 contractul de folosinţă piscicolă a apelor colinare şi de şes din judeţul Olt. Acest contract a fost reînnoit prin actul adiţional din 9 iunie 2003, apoi, prin alte acte adiţionale repetate.
S-a solicitat să se dispună obligarea A.N.P.A. să încheie actul-adiţional care se impune la contractul mai sus precizat pe o perioadă de 5 ani, aşa după cum a procedat în cazurile A.J.V.P.S. Galaţi şi A.J.V.P.S. Suceava.
La data de 14 noiembrie 2012 pârâta A.N.P.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca netemeinică.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 5 din 18 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta A.J.P.S. Olt reprezentată prin director A.M. în contradictoriu cu pârâta A.N.P.A.; s-a dispus obligarea pârâtei să încheie cu reclamanta act adiţional la contractul de gestionare durabilă prin pescuit recreativ-sportiv a resursei acvatice vii din bazinele piscicole naturale pe o perioadă de 5 ani.
Prin încheierea de şedinţă din data de 10 mai 2013 s-a dispus indreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei în sensul că în loc de „A.J.P.S. Olt” s-a trecut „A.J.V.P.S. Olt”. Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
Curtea de apel a reţinut că refuzul pârâtei A.N.P.A. de a soluţiona cererea reclamantei privind încheierea actului adiţional în contract este unul nejustificat.
În acest sens s-a reţinut că potrivit art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 23/2008 privind, pescuitul şi acvacultura, la data intrării în vigoare a acestei legi pârâta A.N.P.A. se subrogă A.D.S. în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenţi contractanţi care deţin în exploatare şi în administrare amenajări piscicole, precum şi cu cei care au încheiat contracte de asociere în participaţiune sau alte tipuri de contracte şi va încheia acte adiţionale în acest sens.
S-a constatat că pârâtei îi incumba obligaţia prevăzută de art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009 de a încheia acte adiţionale la contractele încheiate de agenţi contractanţi care deţin în exploatare şi în administrare amenajări piscicole, întrucât reclamanta intra sub incidenţa acestor prevederi legale având calitatea de agent contractant ce deţine în exploatare şi în administrare amenajări piscicole şi vocaţia concretă de a obţine încheierea unui act adiţional la contractul încheiat
A reţinut prima instanţă vocaţia legală a reclamantei în ce priveşte dreptul de a obţine încheierea unui act adiţional, precum şi faptul că se poate refuza încheierea unui astfel de contract doar în situaţia în care agentul nu îndeplineşte condiţia de a deţine în exploatare şi administrare amenajări piscicole.
Pe cale de consecinţă, refuzul pârâtei de a soluţiona cererea reclamantei având ca obiect încheierea actului adiţional a fost considerat a fi unul nejustificat, fiind de natură să aducă o vătămare efectivă într-un drept recunoscut de lege în sensul prevederilor Legii nr. 554/2004.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta A.N.P.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurenta a precizat că singurul temei privind exploatarea resursei acvatice vii din ariile naturale este O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, aprobată prin Legea nr. 317/2009 care desemnează A.N.P.A. ca fiind singurul administrator al acesteia.
S-a arătat că obligaţia de a încheia un act adiţional la un contract nu poate fi impusă printr-o hotărâre judecătorească fără stabilirea unui temei legal.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii.
Procedura în fața instanței de recurs
Reclamanta-intimată a formulat întâmpinare prin care a solicitat anularea recursului ca tardiv formulat şi pe fond, respingerea acestuia ca nefondat cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
La dosar a fost depus actul adiţional din 14 noiembrie 2013 încheiat între A.N.P.A. şi A.J.V.P.S. Olt.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, va respinge recursul ca fiind lipsit de interes pentru considerentele ce urmează:
În fapt, între reclamantă şi C.N.A.F.P., s-a încheiat în anul 1982 contractul de folosinţă piscicolă a apelor colinare şi de şes din judeţul Olt. Prin cererea înregistrată reclamanta a solicitat autorităţii pârâte încheierea unui act adiţional la contractul de gestionare durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resursei acvatice vii din bazinele piscicole naturale şi actualizat cu actele adiţionale în data de 9 iunie 2003, în data de 17 decembrie 2003 şi în data de 26 iulie 2006, pe o perioadă de 5 ani.
Condiţia interesului în exercitarea căilor de atac este subliniată în mod expres prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, care prevăd că împotriva hotărârilor judecătoreşti pot exercita căile legale de atac, Ministerul Public şi părţile „interesate”.
Recurenta nu este suficient să aibă capacitate procesuală (de folosinţă şi de exerciţiu) şi legitimare procesuală, ci mai este necesar ca acesta să justifice un interes în exercitarea căii de atac, constând în remedierea, cu prilejul soluţionării recursului, a hotărârii judecătoreşti atacate, care îi este defavorabilă.
Deşi C. proc. civ. nu defineşte această condiţie de exerciţiu a acţiunii, în doctrină s-a arătat că prin interes se înţelege folosul practic pe care îl poate obţine prin promovarea acţiunii, interes care trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.
Activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim, iar lipsa totală a interesului recurentei în exercitarea recursului, are drept consecinţă respingerea căii de atac din acest motiv.
Astfel fiind, Înalta Curte a constatat raportat la înscrisul depus în faţa instanţei de recurs de către intimata-reclamantă, că între A.N.P.A. şi A.J.V.P.S. Olt s-a încheiat, actul adiţional din 14 noiembrie 2013 la contractul din 1982 cu modificările ulterioare pentru o perioadă de 5 ani de la data semnării.
Având în vedere dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., precum şi principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil, Înalta Curte va respinge recursul ca fiind lipsit de interes, având în vedere poziţia recurentei care a înțeles încheie actul adiţional care reprezintă însăși obiectul acţiunii.
Pentru aceste motive, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul pârâtei ca lipsit de interes.
Este în afara oricărei discuţii că partea căzută în pretenţii datorează cheltuieli de judecată părţii care a câştigat, acesta fiind principiul prevăzut de art. 274 C. proc. civ., însă soluţia de admitere a pretenţiilor reprezentând cheltuieli de judecată nu este condiţionată numai de dovada avansării acestora ci şi de dovada caracterului necesar şi proporţional al acestor cheltuieli.
În cauza de faţă, în raport de soluţia instanţei de recurs cu privire la respingerea acestuia ca lipsit de interes, în temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă la plata sumei de 1.700 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.P.A. împotriva sentinţei nr. 5 din 18 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 1.700 RON cu aplicarea 274 alin. (3) C. proc. civ., reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-reclamante
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2773/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2582/2014. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
