ICCJ. Decizia nr. 2977/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2977/2014
Dosar nr. 8611/2/2012
Şedinţa publică de la 24 iunie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 1071 din 21 martie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul O.P., prin care solicita să se constatate calitatea acestuia de colaborator al Securităţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a apreciat că, în cauză, nu sunt întrunite cerinţele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, reţinând următoarele:
Prin acţiunea formulată, C.N.S.A.S. arată că nota informativă din data de 16 decembrie 1988 îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 şi poate conduce la concluzia că pârâtul a fost colaborator al Securităţii.
Potrivit acestei note informative, "referitor la numitul G. N., ing. la SC P.C., sursa precizează că acesta a afirmat că în Ungaria, comparativ cu ţara noastră, oamenii nu sunt tracasaţi pentru obţinerea unui paşaport, dând următorul exemplu: Eu am în Ungaria un frate (nu a precizat cum s-a stabilit în această ţară) care are paşaportul permanent asupra lor şi poate să călătorească şi în ţări capitaliste şi de două ori pe an. Aceste discuţii le-a purtat în prezenţa ing. B., cu care se află în relaţie de prietenie". Pornind de la această informaţie, ofiţerul a trasat ca sarcini sursei "să stabilească cercul de relaţii - natura lui; dacă este vizitat de cetăţeni străini; concepţiile şi preocupările lui".
De asemenea, reclamantul a mai făcut referire la consemnarea ofiţerului din Raportul privind rezultatul contactării candidatului O.P. din Miercurea Ciuc, potrivit căreia, în momentul recrutării, pârâtul "a dat dovadă de maturitate în gândire, precizând faptul că organele de stat trebuie să cunoască efectul acestor manifestări din străinătate în rândul autohtonilor pentru a preveni eventualele acţiuni ostile".
Prin dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008, legiuitorul a urmărit să permită accesul opiniei publice la informaţiile referitoare la colaborarea cu fosta securitate a persoanelor enumerate de către art. 2, instituind o procedură prin care se poate stabili dacă acestea au desfăşurat activităţi ce au contribuit la instaurarea şi menţinerea puterii totalitare comuniste, precum şi la suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Aşadar, este firesc a se considera că finalitatea acestui act normativ nu este pedepsirea unor persoane cu privire la care există elemente a se considera că ar fi colaborat cu regimul comunist, ci de a proteja noua democraţie formată după Revoluţia din anul 1989.
Pornind de la condiţiile cumulative impuse prin dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, prin prisma şi a considerentelor de mai sus, se constată că din analiza actelor depuse la dosar de către C.N.S.A.S. nu rezultă că informaţiile furnizate de pârât prin nota invocată în prezenta acţiune (nota informativă din 16 decembrie 1988) ar fi denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să fie de natură a viza îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, în condiţiile în care informarea respectivă are un caracter general şi priveşte aprecierile unei persoane faţă de politicile altui stat aparţinând blocului socialist (Ungaria), nefiind făcută nicio referire la intenţia unei persoane de a pleca din România, astfel încât nu pot fi reţinut susţinerile reclamantului că pârâtul ar fi oferit informaţii despre o atitudine extrem de gravă din perspectiva regimului.
În ceea ce priveşte sintagma activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist din perspectiva raţiunii şi finalităţii legii, se apreciază că, în lipsa unei definiţii legale, trebuie avut în vedere ceea ce autorităţile regimului comunist considerau, factum notorium, ca fiind activităţi şi/sau atitudini potrivnice regimului, întrucât aprecierea proprie a acestora era cea care declanşa luarea de măsuri împotriva persoanelor vizate de delaţiuni, aceste autorităţi fiind cele care defineau în mod absolut discreţionar atât ceea ce era permis, cât şi ceea ce era interzis în societatea românească, fapt caracteristic, de altfel, tuturor regimurilor totalitare.
În speţă, se apreciază că simpla referire la politica într-un anumit domeniu a altui stat aparţinând blocului socialist (Ungaria), chiar dacă viza regimul paşapoartelor, fără nicio altă informaţie privind intenţia persoanei respective de plecare definitivă din ţară şi stabilire în ţări capitaliste, nu poate fi privită ca o atitudine potrivnică regimului comunist şi considerată ca periculoasă pentru securitatea acestuia.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., se arată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, instanţa de judecată apreciind în mod greşit că informaţiile furnizate de pârât nu se refereau la atitudini sau activităţi potrivnice regimului comunist.
Înalta Curte, examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, cu modificările şi completările ulterioare, prin colaborator al Securităţii se înţelege "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".
Pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, în sensul dispoziţiilor legale citate, se cere întrunirea a două condiţii cumulative: pe de o parte, prin informaţiile furnizate lucrătorilor Securităţii să fie denunţate activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi, pe de altă parte, aceste informaţii să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În cauză, cum judicios şi corect motivat a reţinut şi instanţa de fond, nu sunt îndeplinite cele două condiţii cumulative expres prevăzute de lege pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe intimat, întrucât informaţiile furnizate organelor de securitate prin notele informative depuse de reclamant la dosar nu conţin, în mod esenţial, referiri la activităţi şi atitudini vădit şi preponderent potrivnice regimului totalitar comunist.
Contrar susţinerilor recurentului, simpla referire la politica într-un anumit domeniu a altui stat aparţinând blocului socialist (Ungaria), chiar dacă viza regimul paşapoartelor, nu poate fi considerată, prin ea însăşi, o atitudine "potrivnică regimului comunist, în lipsa altor informaţii privind intenţia persoanei respective de a părăsi definitiv ţara şi de a se stabili în ţări capitaliste.
Că aşa este, rezultă în mod clar şi din reacţia ofiţerilor Securităţii, consemnată în înscrisurile ataşate la dosar şi evidenţiată de recurent în cererea de recurs, potrivit căreia se impuneau noi măsuri de verificare a celui denunţat, pentru a se stabili "cercul de relaţii - natura lui; dacă este vizitat de cetăţeni străini; concepţiile şi preocupările lui"; nu era suficientă, deci, simpla informare referitoare la comentariile pozitive la adresa politicii privind regimul paşapoartelor din altă ţară, ci se impunea a se stabili dacă aceste comentarii ascundeau o eventuală intenţie de a părăsi ţara.
Aşadar, prin modul lor de redactare, aceste note nu pot fi considerate denunţuri privind "atitudini potrivnice regimului comunist", în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Pentru considerentele arătate, constatându-se că, în cauză, instanţa de fond a dat prevederilor legale incidente o interpretare corectă şi a făcut o corectă aplicare a acestora la speţă, recursul va fi respins, ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S. împotriva Sentinţei nr. 1071 din 21 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 2976/2014. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 3154/2014. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
