ICCJ. Decizia nr. 4179/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4179/2014
Dosar nr. 10123/2/2011
Şedinţa publică de la 6 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
La data de 28 noiembrie 2011, sub nr. 10123/2/2011, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, cererea reclamantei Asociaţia R.F. din Câmpina prin care a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Organismul Intermediar Regional Pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud Muntenia, Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud Muntenia, prin care a solicitat obligarea acestora la plata diferenţelor din contract neachitate, precum şi la plata de daune morale.
De asemenea a solicitat anularea Deciziei nr. 47/CAN din 22 iulie 2011 a DGAM-POSDRU.
La 6 februarie 2012 a fost depusă cererea precizatoare de către reclamantă indicând faptul că solicita anularea Deciziei nr. 47/CAN din 22 iulie 2011, a Procesului-verbal de constatare E983/AZ din 22 iulie 2011, Deciziei nr. E 6007din 3 decembrie 2010 şi Procesului-verbal de constatare nr. E8829/AZ din 15 noiembrie 2010.
La 7 februarie 2012 pârâtul MMFPS a depus întâmpinare prin care a invocat excepţiile netimbrării, inadmisibilităţii introducerii în cauză a tuturor salariaţilor care au semnat documente administrative, a lipsei calităţii sale procesuale pasive.
La termenul din 9 mai 2012 au fost puse în discuţie excepţiile invocate de pârâtul MMFPS prin întâmpinare.
Cauza a fost repusă pe rol la 13 iunie 2012, întrucât nu au fost citate persoanele fizice de la filele 18 - 19 din primul volum al dosarului, şi s-a pus în vedere reclamantei să indice domiciliile a doi pârâţi, persoane fizice.
A.J.O.F.M. Prahova a depus o cerere prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a persoanelor fizice P.F. şi R.C., precum şi a instituţiei.
Întrucât la termenul din 14 noiembrie 2012 nu a fost procedura legal îndeplinită cu pârâta I.L.C., reclamanta a renunţat la judecată în contradictoriu cu această pârâtă.
La acelaşi termen au fost puse în discuţie excepţiile invocate de pârâţi şi s-a acordat cuvântul şi pe fondul cauzei.
Prin Sentinţa nr. 7197 din 19 decembrie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi a lipsei calităţii procesuale pasive a celorlalţi pârâţi, şi a respins acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia R.F. din Câmpina, ca neîntemeiată.
Pârâtul MMFPS a invocat prin întâmpinare excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere prin care a chemat în judecată funcţionarii publici ca persoane fizice, considerând că reclamanta putea să se judece numai cu instituţiile la care aceştia erau funcţionari şi nu cu funcţionarii ca persoane fizice.
A reţinut instanţa că excepţia invocată este neîntemeiată faţă de dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Funcţionarii publici, persoane juridice pot figura ca pârâţi ori de câte ori reclamanţii solicită pe lângă anularea unor acte administrative şi plata unor despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de acele acte.
Astfel, s-a constatat că atât excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere formulat în contradictoriu cu pârâţii persoane fizice, cât şi excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a respectivilor funcţionari publici sunt neîntemeiate.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MMFPS s-a reţinut că la dosarul cauzei se află răspunsul acestui pârât la plângerea prealabilă a reclamantei; s-a reţinut că în cazul în care nu ar fi fost competent să soluţioneze respectiva plângere, ar fi trebuit să o înainteze autorităţii competente.
Mai mult, s-a reţinut că reclamanta a solicitat şi acordarea unor daune materiale şi morale, astfel că, având în vedere această solicitare, nu s-a reţinut lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului MMFPS, acţiunea fiind formulată în contradictoriu şi cu acesta.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a funcţionarilor din cadrul A.J.O.F.M. Prahova care au îndeplinit funcţii de directori, P.F. şi R.C., s-a reţinut de asemenea că reclamanta a solicitat daune materiale de la aceste persoane, astfel că a respins şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a celor două funcţionare mai sus indicate.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reţinut că acţiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată/completată este neîntemeiată în considerarea următoarelor argumente.
În martie 2008 între reclamantă în calitate de beneficiar şi MMFPS AMPOSDRU ca şi autoritate contractantă şi OIR-POSDRU în calitate de autoritate de implementare a fost încheiat contractul de finanţare nerambursabilă identificat PHARE 2006/018-147.0402030101.310 "Ecluza Prahoveana a Incluziunii Sociale".
Costul total eligibil al Proiectului a fost estimat la valoarea de 163500 euro fără TVA.
La 15 noiembrie 2010 a fost înregistrat sub nr. E 8829/AZ procesul-verbal de constatare întocmit de MMFPS AMPOSDRU la data de 2 noiembrie 2010 privind proiectul de mai sus, proces verbal în care s-au reţinut o serie de nereguli, precum şi faptul că în perioada ianuarie 2010 - august 2010 beneficiarul nu a putut fi contactat de către ofiţerii din cadrul OIR-POSDRU Sud Muntenia.
S-a calculat astfel o creanţă bugetară în sumă totală de 500464,64 lei (echivalentul a 116800 euro), sumă primită în avans de reclamantă.
Împotriva acestui proces-verbal, reclamanta a formulat contestaţie.
A observat instanţa că singurele aspecte relevante pentru cauză atât în contestaţie, cât şi în acţiune se referă la faptul că în primul proces-verbal de constatare contestat, cel din noiembrie 2010 s-a reţinut că reclamanta nu ar fi depus în termen rapoartele trimestriale, respectiv raportul pe trimestrul IV şi cel final.
S-a apreciat că la dosar se află două adrese de înaintare din 16 iunie 2009, privind raportul trimestrului 4 şi respectiv din 21 septembrie 2009 privind raportul final, însă s-a observat ca ambele aceste două rapoarte sunt depuse cu depăşirea termenelor prevăzute la art. 7.2.1 din contractul de finanţare nerambursabilă, deoarece ultimul trimestrul şi perioada de implementare s-a încheiat la 30 aprilie 2009 conform prevederilor art. 2 din contract, raportate la data ultimei semnături 31 martie 2008.
A constatat instanţa că reclamanta nu a dispus niciun alt înscris de natură a demonstra că cele reţinute în actele contestate nu ar fi corecte şi legale.
S-a mai reţinut că totuşi reclamantei i s-a permis depunerea din nou a rapoartelor, inclusiv al celui final şi prin procesul-verbal de constatare din 15 iulie 2011 şi prin Decizia contestată nr. 47/CAN din 22 iulie 2011 s-a reevaluat situaţia contractului de finanţare încheiat de reclamantă cu pârâtele şi s-a stabilit o creanţă bugetară mai mică decât cea iniţială.
Instanţa a reţinut că încă din februarie 2009 au fost constatate grave nereguli cu ocazia vizitelor speciale.
De asemenea s-a reţinut că în februarie 2010 reclamantei i s-a restituit raportul final în vederea refacerii, iar reclamanta nu a refăcut şi redepus respectivul raport, decât după primirea primului proces-verbal în care se stabilea recuperarea întregii sume de care a beneficiat în baza contractului de finanţare din cauză, adică în martie 2011.
A observat instanţa că reclamanta a recunoscut prin adresa din 8 iunie 2009 că, în data respectivă nu era în măsură să depună raportul pe trimestrul 4, neavând nicio relevanţă că o structură parteneră era cauza respectivei situaţii.
În opinia instanţei, reclamanta avea obligaţia folosirii fondurilor numai pentru plăţile din descrierea proiectului şi bugetul proiectului.
Instanţa a constatat că reclamanta a indicat doar la nivel declarativ că a îndeplinit toţi indicatorii proiectului, aspect nedovedit în cauză.
În ceea ce priveşte aspectele privind discriminarea, s-a reţinut că nu au nicio relevanţă în cauză deoarece obiectul cauzei nu este constatarea unei situaţii de discriminare, cererea nefiind introdusă în baza O.G. nr. 137/2000 şi nici nu are ca obiect contestarea unei hotărâri a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Faţă de prevederile contractuale, instanţa nu a reţinut o culpă a pârâţilor şi a funcţionarilor publici din cadrul acestora în ceea ce priveşte neacordarea concursului sau faptul că reclamanta nu ar fi fost sprijinită în desfăşurarea proiectului.
În opinia instanţei, sunt neîntemeiate în acest context, şi solicitările reclamantei de obligare a pârâţilor la plata de daune materiale sau morale, de obligare la plata diferenţelor din contract.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs Asociaţia R.F. Câmpina, considerând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.
În motivarea căii de atac, în esenţă, se aduc următoarele critici sentinţei recurate:
- instanţa de fond nu a aplicat prioritar dreptul comunitar;
- nu a fost analizat fondul cauzei şi "interesul legitim al reclamantei";
- sentinţa încalcă principiul realizării obiectivelor contractului, principiul proporţionalităţii pedepsei, principiul continuităţii metodologice, fiind aplicate greşit şi normele de drept material;
- în cauză se ridică problema contradictorialităţii cifrelor reţinute de intimată.
Intimaţii-pârâţi au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate, întrucât reclamanta-reclamantă nu a respectat prevederile contractuale privind depunerea raportului final, fiind constatate şi încălcări grave ale obligaţiilor asumate prin contractul de finanţare.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul formulat, reţine că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Rezultă din dispozitivul şi considerentele sentinţei recurate că instanţa de fond a analizat cauza şi s-a pronunţat atât asupra excepţiilor invocate cât şi pe fondul cauzei, astfel că susţinerea potrivit căreia prima instanţă nu a analizat fondul cauzei este nefondată.
În altă ordine, hotărârea recurată este temeinică şi legală, fiind nefondate criticile recurentei care se circumscriu dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Situaţia de fapt expusă de pârâtă în cuprinsul întâmpinărilor formulate cât şi cronologia derulării evenimentelor până la emiterea actelor administrative contestate, astfel cum a fost reţinută şi de instanţa de fond nu a făcut obiectul vreunor critici.
Recurenta-reclamantă deşi susţine că nu a fost aplicat prioritar dreptul comunitar, nici în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi nici în calea de atac nu menţionează/indică în concret care dispoziţii comunitare nu au fost aplicate în cauză.
Referitor la principiul invocat, al realizării obiectivelor contractului, astfel cum însăşi recurenta a afirmat, aceasta rezultă din prevederile art. 1.1. şi 7 din Contractul de finanţare nerambursabilă PHARE 2006/018-147.0402030101.310. Potrivit prevederilor, beneficiarul finanţării nerambursabile este răspunzător pentru implementarea proiectului în termenii şi condiţiile stabilite în contrat.
Or, scopul contractului a fost acela de acordare a finanţării nerambursabile pentru implementarea Proiectului "Ecluza Prahoveană a Incluziunii Sociale", cu respectarea dispoziţiilor legale şi contractuale, iar în cazul constatării neregulilor, recuperarea sumelor plătite necorespunzător să se facă conform prevederilor legale în domeniu, respectiv O.U.G. nr. 79/2003, H.G. nr. 1306/2007.
Potrivit art. 7.1.16 din contractul de finanţare menţionat anterior prin neregulă se înţelege orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, precum şi orice nerespectare a prevederilor contractului de finanţare a legislaţiei comunitare şi naţionale în domeniu, rezultată dintr-o acţiune sau omisiune a beneficiarului care are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităţii Europene, bugetelor administrate de aceasta ori în numele acesteia sau a bugetelor din care provine finanţarea publică naţională.
Conform art. 7.1.17 din Contract, constatarea neregulilor şi recuperarea sumelor plătite necorespunzător se realizează conform prevederilor legale în domeniu, respectiv O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările şi completările ulterioare şi a H.G. nr. 1306/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003.
Conform art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003 "neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, în raport cu dispoziţiile legale naţionale şi/sau comunitare, precum şi cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziţii care prejudiciază bugetul general al Comunităţii Europene şi/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi bugetele din care provine cofinanţarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită".
Prin actele contestate în cauză s-a stabilit că nu a fost respectat contractul de finanţare şi legislaţia în domeniu, respectiv că nu au fost respectate procedurile de achiziţie, nu au existat documente justificative sau nu au fost întocmite conform prevederilor legale, nu a fost respectată Anexa I - Descrierea Proiectului şi Anexa II - Bugetul Proiectului, anexe ale contractului de finanţare.
Aceste fapte se circumscriu noţiunii de neregulă, astfel cum a fost definită potrivit dispoziţiilor legale şi contractuale menţionate anterior.
Analizând cauza, se reţine că nici la fond şi nici în recurs nu au fost depuse dovezi care să combată constatările referitoare la neregulile stabilite de autoritatea pârâtă în cuprinsul actelor contestate, fiind făcute doar afirmaţii fără temei legal şi probator privind îndeplinirea obiectivelor Proiectului, cu respectarea obligaţiilor legale şi contractuale asumate.
Din cuprinsul Minutei încheiată la 21 ianuarie 2009, al Rapoartelor de vizită de monitorizare nr. 4989 din 11 decembrie 2008 şi nr. 5745 din 3 februarie 2009, cât şi din Adresa nr. 42 din 8 iunie 2009, cu nr. de intrare la OIR-POSDRU Sud Muntenia nr. 7673 din 9 iulie 2009, rezultă că au fost constatate încălcări ale obligaţiilor asumate prin contractul de finanţare nerambursabilă, acestea fiind cunoscute şi recunoscute de reprezentanţii recurentei-reclamante.
Prin urmare, în mod corect s-a reţinut că reclamanta nu a dovedit că neregulile consemnate şi reţinute în actele administrative contestate nu sunt reale, astfel că nu se poate susţine realizarea obiectivelor contractului cu respectarea prevederilor contractuale şi legale incidente în cauză. Mai mult, potrivit art. 7.1.14 din contractul de finanţare, autoritatea contractantă şi cea de implementare nu sunt responsabile pentru managementul defectuos sau eşecul Proiectului, toată responsabilitatea revenind recurentei-reclamante.
În consecinţă, în mod corect s-a stabilit de autoritatea pârâtă că recurenta-reclamantă are de restituit suma de 88.478,59 euro din avansul primit - cheltuieli declarate neeligibile ca urmare a nerespectării contractului de finanţare şi legislaţiei din domeniu.
Rezultă din actele contestate că beneficiarului i s-a impus restituirea sumelor formate doar din cheltuielile declarate neeligibile, defalcat pentru fiecare tip de activitate/costuri.
Deci, aceste sume în mod corect au fost individualizate şi impuse prin actele contestate emise cu respectarea dispoziţiilor O.G. nr. 79/2003, astfel că nici celorlalte critici invocate de recurenta-reclamantă nu pot fi reţinute ca fiind fondate.
În altă ordine, se impune a sublinia că principiul proporţionalităţii a fost introdus prin O.U.G. nr. 66/2011, respectiv art. 2 lit. n), însă acest act normativ nu este incident în cauză.
Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Asociaţia R.F. Câmpina împotriva Sentinţei nr. 7179 din 19 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3371/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 4181/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
