ICCJ. Decizia nr. 4181/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4181/2014
Dosar nr. 788/32/2012
Şedinţa publică de la 6 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin cererea înregistrată sub nr. 788/32/2012 la Curtea de Apel Bacău, reclamantul Sindicatul S.J. al Penitenciarului Spital Târgu Ocna a chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiţiei, ca prin hotărârea pronunţată să dispună suspendarea aplicării Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 3544/C din 23 octombrie 2012 privind condiţiile de acordare a sporului pentru condiţii deosebit de periculoase personalului din sistemul administraţiei penitenciare până la soluţionarea cauzei în instanţă; anularea Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 3544/C din 23 octombrie 2012 privind condiţiile de acordare a sporului pentru condiţii deosebit de periculoase personalului din sistemul administraţiei penitenciare.
Reclamantul a criticat faptul că nu există o documentare ştiinţifică în vederea cunoaşterii realităţii care să stea la baza emiterii Ordinului 3544 din 23 octombrie 2012. Pe cale de consecinţă, în opinia reclamantului, membrii de Sindicat în mod nelegal nu mai primesc sporul pentru condiţii deosebit de periculoase.
Instanţa la termenul din 19 martie 2013 a pus în discuţia părţilor excepţia competenţei materiale a Curţii de Apel.
Prin Sentinţa nr. 77 din 26 aprilie 2013, Curtea de Apel Bacău a respins excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bacău, a luat act de renunţarea reclamantului la capătul de cerere privind suspendarea executării Ordinului M.J. nr. 3544 din 23 octombrie 2012 şi a respins acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul S.J. al Penitenciarului Spitalul Târgu Ocna în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei cu sediul în Bucureşti, str. Apollodor nr. 17, sector 5, ca nefondată.
Referitor la excepţia privind competenţa materială, instanţa a respins-o ca nefondată, având în vedere că actul administrativ a fost emis de o autoritate publică centrală şi pe cale de consecinţă, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel.
Totodată instanţa a luat act şi de renunţarea reclamantului la cererea de suspendare a executării Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 3544/C din 23 octombrie 2012.
Cu privire la fondul cauzei, instanţa a reţinut că Ordinul M.J. nr. 3544/2012 a fost emis pentru reglementarea anumitor sporuri pentru condiţii de muncă periculoase din domeniul medical aplicabil şi în cazul penitenciarelor spital. Legea-cadru este nr. 284/2010, iar Ordinul a cărui anulare se cere a fost emis în temeiul acestor dispoziţii ale legii. În opinia instanţei, în mod corect a arătat pârâtul prin întâmpinare şi în conformitate cu Legea nr. 69/2010, faptul că art. 10 prevede dreptul ordonatorilor de credit să diminueze sau nu drepturile salariale care sunt stabilite prin lege în cuantum variabil şi pe cele a căror acordare este stabilită tot prin lege, a fi făcute facultativ.
Totodată s-a reţinut că, Ordinul nr. 3544/2012, vizează stabilirea condiţiilor de muncă deosebit de periculoase, făcându-se o enumerare a acestora. Faptul că activitatea desfăşurată de membrii sindicatului nu constituie temei al anulării acestuia aşa cum s-a menţionat, în opinia instanţei nu contravine Legii nr. 284/2010 şi nici Ordinului nr. 547/2010.
A concluzionat instanţa că, Ordinul nr. 3544/2012 se referă în mod expres la penitenciarele spital, respectiv la personalul care lucrează în compartimentul de pneumoftiziologie, laborator teste HIV/SIDA, laborator de bacteriologie BK.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Sindicatul S.J. al Penitenciarului Târgu Ocna.
S-a criticat soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitându-se admiterea recursului, casarea sentinţei şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
În opinia recurentului, hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, instanţa de fond nerealizând o verificare detaliată şi argumentată a neconcordanţelor dintre Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 3544/2012 şi dispoziţiile legale în materie, astfel că hotărârea este în contradicţie cu prevederile legale.
Se mai susţine că instanţa de fond nu a observat că intimatul-pârât a afirmat în mod eronat că Ordinul contestat a fost emis în baza Legii nr. 284/2010 în considerarea şi pentru aplicarea Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 547 din 26 mai 2010, precum şi faptul că instanţa de fond nu a sesizat că până la apariţia Ordinului nr. 344/2012, în data de 5 noiembrie 2012, se acorda salariaţilor în temeiul prevederilor legale în vigoare - O.M.J. nr. 399/C/2007 spor de 100% pentru salariaţii care lucrează în secţiile de pneumoftiziologie, spor de 75% pentru cei care prin natura atribuţiilor de serviciu, intră temporar dar frecvent în contact direct cu persoanele infectate şi spor de 50% pentru restul personalului din perimetrul unităţii în care se află o secţie de pneumoftiziologie.
3. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 3544/C/2012 a fost emis pentru reglementarea anumitor sporuri specifice pentru condiţiile deosebit de periculoase de muncă din domeniul medical, prevăzute în Anexa 2 la Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, aprobat prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 547/2010, ce sunt aplicabile şi în cazul penitenciarelor-spital.
Potrivit art. 13 alin, 1 din Anexa VII la Legea-cadru nr. 284/2010 "Dispoziţiile legale prin care sunt stabilite sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi de natură salarială pentru personalul din alte domenii de activitate din sectorul bugetar se aplică şi personalului militar, poliţiştilor, funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalului civil care se află în situaţii similare, indiferent de tipul unităţii în care îşi desfăşoară activitatea, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, iar potrivit alin. (2) "Normele de aplicare se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite."
În acord cu dispoziţiile legale anterior menţionate, instanţa de fond a reţinut prin Sentinţa civilă nr. 77 din 26 aprilie 2013 că ordinul contestat a fost emis pentru reglementarea anumitor sporuri pentru condiţii de muncă periculoase din domeniul medical, având ca temei Legea-cadru nr. 284/2010.
Trebuie menţionat că acordarea unor drepturi salariale specifice altor domenii de activitate personalului din sistemul penitenciar se realizează în temeiul textului art. 13 enunţat mai sus. Acest text a fost preluat din legislaţia anterioară şi în Legea-cadru nr. 284/2010, la art. 13 din Anexa nr. VII - Reglementări specifice personalului din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională - din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin urmare susţinerile recurentei referitoare la faptul că Legea nr. 284/2010 nu are nicio legătură cu O.M.S. nr. 547/2010 sunt lipsite de fundament şi nu constituie argumente de nelegalitate a Ordinului ministrului justiţiei nr. 3544/C/2012.
O.M.J. nr. 3544/C/2012 a cărui anulare se solicită în prezenta cauză nu vizează normele de aplicare a sporurilor pentru condiţii de muncă în general, astfel cum se arată în cuprinsul motivelor de recurs ci, criteriile de acordare a sporului pentru condiţii deosebit de periculoase de 100%, respectiv 75%, personalului din sistemul administraţiei penitenciare, care îşi desfăşoară activitatea în mod efectiv în aceste condiţii de muncă, în acord cu modul de stabilire a acestora în domeniul sănătăţii (prin Ordinul nr. 547/2010).
Criticile privind nerespectarea condiţiilor de muncă actuale la emiterea ordinului contestat precum şi faptul că a fost "anulat" sporul de 50% pentru salariaţii care-l aveau potrivit legislaţiei anterioare, respectiv O.M.J. nr. 399/2007 nu pot fi reţinute, întrucât la acordarea acestor sporuri pentru condiţii periculoase a fost avut în vedere personalul care îşi desfăşoară activitatea în mod efectiv în aceste condiţii de muncă.
În concluzie, O.M.J. nr. 3544/C/2012 prevede acordarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase doar personalului care îşi desfăşoară activitatea efectiv în condiţiile respective, spre deosebire de O.M.J. nr. 399/2007 în prezent abrogat, care reglementa acordarea acestui spor şi în favoarea personalului al cărui loc de muncă se află în incinta spitalelor-penitenciar, chiar dacă acesta nu lucrează efectiv în condiţii deosebit de periculoase, respectiv nu lucrează cu persoane bolnave HIV sau TBC.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Sindicatul S.J. al Penitenciarului Târgu Ocna împotriva Sentinţei nr. 77 din 26 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4179/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4183/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
