ICCJ. Decizia nr. 3451/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3451/2014
Dosar nr. 1066/46/2013
Şedinţa publică de la 25 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 120 din 8 mai 2012, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, că reclamantul a încălcat prevedetile art. 87 alin. (1) lit. d) din Secţiunea a 4-a din Legea nr. 161/2003, republicată, în perioada 22 iunie 2012-23 ianuarie 2013, când a deţinut funcţia de viceprimar al comunei M., Judeţul Argeş, concomitent cu funcţia de administrator al SC O.S. SRL.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul V.M., solicitând solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii acate şi pe fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, că actul atacat este nelegal pentru că, într-adevăr, a deţinut concomitent funcţiile de viceprimar al comunei M., judeţul Argeş şi de administrator la SC O.S. SRL în perioada 22 iunie 2012 - 23 ianuarie 2013, dar imediat ce a aflat că acestea sunt incompatibile a remediat situaţia, în sensul că a intreprins demersurile necesare în vederea modificării actului constitutiv al societăţii comerciale, pentru revocarea sa din funcţia de administrator, şi numirea soţiei sale în această funcţie.
În plus, începând cu anul 2010 societatea în discuţie nu a mai desfăşurat activitate comercială, efectuând numai plăţi bancare.
Intimatul a formulat întâmpinare, cu respectarea condiţiiloi prevăzute de art. XVII alin. (3) teza a II-a C. proc. civ. prin care a solicitat respingerea recursului, susţinând, în esenţă, ca reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 22 iunie 2012 - 23 ianuarie 2013, când a deţinut funcţia de viceprimar al comunei M., judeţul Argeş, concomitent cu funcţia de administrator al SC O.S. SRL.
A arătat că recurentul nu a respectat obligaţia ce îi revenea, potrivit dispoziţiilor art. 91 alin. (3) din aceeaşi lege, de a demisiona din una dintre funcţiile incompatibile, încălcând astfel prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Secţiunea a 4-a „Incompatibilităţi privind aleşii locali" a Legii nr. 161/2003.
Ulterior, recurentul a renunţat la funcţia de administrator al societăţii la data de 23 ianuarie 2013, ca urmare a demarării procedurii de evaluare a respectării regimului incompatibilităţilor de către pârâtă, iar faptul că societatea la care deţinea această funcţia de administrator avea sau nu activitate neavând relevantă.
Recurentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat argumentele din cererea de recurs.
În cauză a fost întocmit raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform art. 493 noul C. proc. civ., iar prin încheierea din 10 martie 2014, instanţa de recurs a admis în principiu recursul declarat de recurentul V.M. şi a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului la 25 septembrie 2014.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul formulat, în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Necontestat este faptul că în perioada 22 iunie 2012 - 23 ianuarie 2013, recurentul-reclamant a deţinut atât funcţia de viceprimar al comunei M., judeţul Argeş, cât şi calitatea de administrator la SC O.S. SRL.
Conform art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 „funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu funcţia de preşedinte, vicepreşdinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncicle sau alte instituţii de credit, societăţile de asifurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice”.
Din cuprinsul acestor dispoziţii legale rezultă fără echivoc că funcţia de viceprimar este incompatibilă cu funcţia de administrator la o societate comercială, cum este în cauză SC O.S. SRL.
Singura condiţie impusă de legiuitor pentru reţinerea stării de incompatibilitate este deţinerea simultană a funcţiilor/calităţilor declarate de lege ca fiind incompatibile.
Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a confirmat legalitatea actului contestat în cauză, prin care s-a reţinut că reclamantul a încălcat prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, modificată şi completată, aflându-se în stare de incompatibilitate în perioada 22 iunie 2012 – 23 ianuarie 2013, când a deţinut funcţia de viceprimar al comunei M., judeţul Argeş, concomitent cu funcţia de administrator al SC O.S. SRL.
De altfel, singura apărare a recurentului atât la judecata în fond cât şi în recurs, a fost că societatea comercială al cărei administrator a fost nu a avut activitate şi nu a încheiat contracte cu autoritatea administraţiei publice locale la care deţinea funcţia de viceprimar.
De asemenea, s-a mai susţinut că societatea comercială nu a mai desfăşurat activitate comercială începând cu anul 2010, ci doar a efectuat plăţi bancare.
Însă, toate aceste apărări nu prezintă nicio relevanţă juridică faţă de dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 1611/2003, menţionate anterior.
Mai mult, recurentul-reclamant, în raport de dispoziţiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 avea obligaţia legală de a renunţa la una dintre cele două funcţii incompatibile în termen de 15 zile de la numirea în funcţia de viceprimar al comunei M.
Însă, această obligaţie legală nu a fost respectată de recurentul-reclamant care a continuat să deţină cele două funcţii până la data de 23 ianuarie 2013 când a renunţat la funcţia de administrator al SC O.S. SRL urmare a demarării de către Agenţia Naţională de Integritate a procedurii de evaluare a respectării regimului incompatibilităţilor.
În consecinţă, faţă de cele expuse anterior, rezultă că nu este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., astfel că Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi Cod, va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recursul declarat de V.M. împotriva sentinţei nr. 120 din 8 mai 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3393/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3462/2014. Contencios → |
|---|
