ICCJ. Decizia nr. 3462/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3462/2014
Dosar nr. 2714/2/2011
Şedinţa publică de la 25 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 5068 din 18 septembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul Guvernul României şi a respins acţiunea formulată de reclamanta SC B. SA ca inadmisibilă.
Prin cererea ce face obiectul cauzei de faţă, aşa cum a fost precizată, reclamanta a solicitat anularea O.U.G. nr. 4/2011, privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea AVAS şi pentru executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice stabilite prin titluri executorii, suspendarea executării acestei ordonanţe de urgenţă, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 şi obligarea pârâtului la plata de despăgubiri în cuantum de 27.226.500 euro, echivalent în RON la cursul Băncii Naţionale a României din data plăţii, plus dobânda legală aferentă, începând cu data de 23 februarie 2010 şi până la plata plăţii integrale a debitului, invocând excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii, faţă de prevederile art. 108 alin. (4) teza I şi ale art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţia României.
În subsidiar, reclamanta a solicitat anularea parţială a O.U.G. nr. 4/2011, în ceea ce priveşte art. IV şi V din ordonanţă şi suspendarea executării acestor dispoziţii, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, invocând excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii, faţă de prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (3), art. 44 alin. (1) şi (2) Teza I din Constituţia României, precum şi art. 6 parag. (1) din CEDO şi dispoziţiile art. 1 Protocolul 1 adiţional la C.E.D.O.
Prin încheierea din data de 22 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cu privire la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 4/2011.
Prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 689 din 28 iunie 2012 a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate invocată în prezenta cauză.
Pentru a pronunţa hotărârea recurată, Curtea a reţinut următoarele.
Acţiunea de faţă se circumscrie dispoziţiei art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin O.U.G. nr. 4/2011, care a pus-o în situaţia imposibilităţii continuării procedurii de executare silită declanşată, respectiv imposibilitatea validării popririi împotriva SGG şi a întârzierii executării titlului executoriu pentru sumele datorate de debitoarea AVAS, reclamanta solicitând în condiţiile art. 9 din lege anularea în integralitate şi în subsidiar, parţială, a O.U.G. nr. 4/2011, invocând excepţia de neconstituţionalitate a acesteia.
Faţă de aceste considerente, constatând că obiectul acţiunii nu este însăşi constatarea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, Curtea a respins excepţia de inadmisibilitate ca neîntemeiată.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării O.U.G. nr. 4/2011, Curtea a apreciat-o ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.
Prin urmare, în opinia instanţei, nu se poate dispune suspendarea executării decât a actului administrativ unilateral, individual sau normativ, or, în speţa de faţă reclamanta a solicitat suspendarea executării a unui act normativ, a unei ordonanţe de urgenţă, emisă de către Guvernul României în virtutea delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţia României şi nu a unui act administrativ aşa cum este definit de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Procedura specială de control de legalitate prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu prevede posibilitatea suspendării executării ordonanţei sau ordonanţei de urgenţă, iar prevederile art. 14-15 se referă expres la actul administrativ individual, neexitând nici o altă dispoziţie legală care să permită instanţei de contencios administrativ să suspende executarea unei ordonanţe de urgenţă, astfel că instanţa a admis excepţia de inadmisibilitate a cererii de suspendare şi a respins pe cale de consecinţă această cerere ca inadmisibilă.
Împotriva sentinţei nr. 5068 din 18 septembrie 2012 a declarat recurs reclamanta SC B. SA, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotărârea.
În motivarea căii de atac se arată în esenţă că, sentinţa recurată a fost dată cu nerespectarea dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină precum şi motive contradictorii.
Totodată se arată că, sentinţa recurată se circumscrie dispoziţiilor art. 312 alin. (3) coroborat cu art. 312 alin. (5), aceasta fiind dată fără ca instanţa să cerceteze fondul dreptului dedus judecăţii.
Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând actele şi înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, şi îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Prin cererea ce face obiectul cauzei de faţă, aşa cum a fost precizată, reclamanta a solicitat anularea O.U.G. nr. 4/2011, privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea AVAS şi pentru executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice stabilite prin titluri executorii, suspendarea executării acestei ordonanţe de urgenţă, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 şi obligarea pârâtului la plata de despăgubiri în cuantum de 27.226.500 euro, echivalent în RON la cursul Băncii Naţionale a României din data plăţii, plus dobânda legală aferentă, începând cu data de 23 februarie 2010 şi până la plata plăţii integrale a debitului, invocând excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii, faţă de prevederile art. 108 alin. (4) teza I şi ale art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţia României.
În subsidiar, reclamanta a solicitat anularea parţială a O.U.G. nr. 4/2011, în ceea ce priveşte art. IV şi V din ordonanţă şi suspendarea executării acestor dispoziţii, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, invocând excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii, faţă de prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (3), art. 44 alin. (1) şi (2) Teza I din Constituţia României, precum şi art. 6 parag. (1) din C.E.D.O. şi dispoziţiile art. 1 Protocolul 1 adiţional la C.E.D.O.
Prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 689 din 28 iunie 2012 a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate invocată în prezenta cauză.
Potrivit prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.
(2) Instanţa de contencios administrativ, dacă apreciază că excepţia îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituţională şi suspendă soluţionarea cauzei pe fond.
(3) După pronunţarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios administrativ repune cauza pe rol şi dă termen, cu citarea părţilor. Dacă ordonanţa sau o dispoziţie a acesteia a fost declarată neconstituţională, instanţa soluţionează fondul cauzei; în caz contrar, acţiunea se respinge ca inadmisibilă.
Din această perspectivă, cererea reclamantei este inadmisibilă.
În raport de toate cele mai sus arătate, constatând că este legală şi temeinică hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC B. SA împotriva sentinţei nr. 5068 din 18 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3451/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3468/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
