ICCJ. Decizia nr. 3558/2014. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3558/2014
Dosar nr. 1380/46/2013
Şedinţa publică de la 1 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin Încheierea de şedinţă din 21 august 2013, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea reclamantei SC M.V.P.O. SRL de suspendare a executării Deciziei nr. 181 din 25 aprilie 2013 a C.N.A. până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs, în condiţiile art. 483 C. proc. civ.
2.1. Motivele de casare
În susţinerea recursului declarat, recurenta-reclamantă a invocat motivul de nelegalitate reglementat la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
2.2. Principalele argumente invocate
A susţinut recurenta-reclamantă că, în ce priveşte condiţia cazului bine justificat, a invocat excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 181 din 25 aprilie 2013, excepţie care vizează nerespectarea art. 53, 54, 58 şi 59 din Decizia nr. 220 din 24 februarie 2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.
De asemenea, a invocat şi prevederile art. 144 alin. (3) din Decizia nr. 220 din 24 februarie 2011, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile care au stat la baza luării măsurii amendării.
În ce priveşte condiţia prevenirii pagubei iminente, a motivat incapacitatea de plată a salariilor şi a tuturor cheltuielilor, fiind o firmă care se autofinanţează, o astfel de executare silită ducând la un blocaj fără precedent, atrăgând insolvenţa.
3. Apărările intimatului
Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât C.N.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea încheierii recurate ca fiind temeinică şi legală, făcând ample apărări în raport de criticile formulate prin cererea de recurs.
4. Procedura de soluţionare a recursului
4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 25 martie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin Încheierea din 27 mai 2014, completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
4.2. Cu privire la fondul recursului
4.2.1. Analiza motivelor de casare invocate
Verificând considerentele încheierii recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi explică în mod convingător soluţia pronunţată, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a reţinut, în final, că cererea de suspendare nu îndeplineşte condiţiile art. 14 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, în mod corect instanţa de fond a interpretat dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu privire la condiţiile ce trebuie întrunite pentru suspendarea unui act administrativ, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Înalta Curte reţine că, întotdeauna, cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării.
Or, prin încheierea recurată, instanţa a făcut o analiză teoretică a premiselor suspendării executării actului administrativ şi a reţinut că nu sunt dovedite aspecte ale cazului bine justificat şi a iminenţei unei pagube în raport cu natura măsurii dispuse de autoritatea publică.
Cum recurenta, prin cererea de suspendare a argumentat existenţa cazului bine justificat prin prisma unor aspecte ce ţin de fondul actului contestat (nelegalitatea deciziei în raport cu dispoziţiile art. 53, 54, 58 şi 59 din Decizia nr. 220 din 24 februarie 2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual şi situaţia de fapt, reluată şi prin cererea de recurs), aspecte care pot fi clarificate doar cu ocazia cercetării fondului respectivelor acte, în mod corect a apreciat instanţa de primă jurisdicţie că nu poate reţine îndeplinirea acestei condiţii.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, deşi nu se mai impunea a fi analizată în raport cu faptul că prima condiţie, a cazului bine justificat, nu este îndeplinită, Înalta Curte reţine că motivul invocat de recurentă, faptul că executarea amenzii de 10.000 RON este de natură a o aduce în incapacitate de plată a salariilor şi a altor cheltuieli, nu a fost dovedit în niciun fel, după cum s-a reţinut şi prin încheierea recurată.
În consecinţă, instanţa de control judiciar constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 544/2004, nefiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
4.2.2. Soluţia instanţei de recurs
Toate considerentele expuse converg către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC M.V.P.O. SRL împotriva Încheierii din 21 august 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3555/2014. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3559/2014. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
