ICCJ. Decizia nr. 3596/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3596/2014
Dosar nr. 1869/2/2012
Şedinţa de la 2 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3543 din 28 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtului G.N.P.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a analizat dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 care definesc noţiunea de colaborator al Securităţii, a avut în vedere raţiunea adoptării legislaţiei privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, precum şi consecinţele hotărârilor judecătoreşti pronunţate în urma parcurgerii procedurilor prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008 şi a examinat conţinutul angajamentului din 03 decembrie 1977, din care a rezultat că pârâtul a acceptat colaborarea în secret cu organe ale Securităţii statului pentru prevenirea oricăror fapte şi fenomene ce ar putea aduce atingere securităţii statului, sub numele conspirativ “G.”.
Totodată, Curtea a reţinut că pârâtul a întocmit şi semnat nota informativă din data de 26 octombrie 1983, iar pe baza informaţiilor furnizate de pârât organele de Securitate au dispus „Se va continua cu măsuri de verificare, după care, în funcţie de rezultat, vor fi întreprinse măsuri corespunzătoare”.
De asemenea, paratul a întocmit şi semnat nota informativă din data de 20 mai 1986, iar pe baza acestor informaţii, organele de Securitate au dispus „o copie va fi folosită ca material de verificare ptr. pilotul cdt. LN şi alta la E. (evidenţa dosarului de obiectiv). Aspectele semnalate vor fi aduse la cunoştinţă organelor de miliţie în scopul realizării unor verificări (…) complexe şi mai temeinice a încărcătorilor şi a membrilor gărzilor patriotice ce asigură paza şi securitatea aeronavelor de terenurile de lucru”.
În atare condiţii, a reţinut judecătorul fondului, este îndeplinită prima cerinţă a legii, respectiv ca informaţiile furnizate de pârât să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Referitor la cea de-a doua condiţie impusă de legiuitor pentru reţinerea calităţii de colaborator, anume ca informaţiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, s-a reţinut că şi aceasta este îndeplinită. Astfel, având în vedere că legea cere numai "vizarea" încălcării unor drepturi, iar nu încălcarea lor propriu-zisă, atâta timp cât informaţiile erau apte de a produce o reacţie din partea Securităţii, iar informatorul ar fi trebuit să conştientizeze posibilitatea unei astfel de reacţii, condiţia vizării încălcării unor drepturi este realizată.
Pe de altă parte, Curtea a apreciat că apărarea pârâtului în sensul că a acceptat colaborarea pentru a preîntâmpina apariţia unor probleme este neîntemeiată, întrucât pârâtul a fost pe deplin conştient de consecinţele angajamentului semnat cu fosta securitate (câtă vreme în cauză nu s-a probat contrariul). De asemenea, pârâtul nu poate invoca nici faptul că nu a primit niciodată foloase sau recompense de pe urma acesteia, câtă vreme textul legal incident nici nu condiţionează constatarea calităţii de colaborator de primirea vreunor foloase. În ceea ce priveşte împrejurarea că respectiva colaborare s-ar fi încheiat prin abandon, aceasta este fără relevanţă, în opinia Curţii, întrucât până la data abandonului colaborarea a existat. Altfel spus, atitudinea ulterioară, de abandon, a pârâtului nu îl absolvă pe acesta de calitatea pe care a avut-o în precedent (colaborator).
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pârâtul G.N.P. a declarat recurs.
Prin cererea de recurs, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304-3041 C. proc. civ., s-a pus accent pe insuficienţa motivării soluţiei pronunţate, apreciindu-se că instanţa de fond s-a raportat la argumente abstracte şi generale şi nu la situaţia de fapt concretă; de altfel, chiar reclamantul CNSAS prin acţiunea în constatare formulată, nu face nimic altceva decât să reproducă pasaje din textul de lege aplicabil, fără a face referire şi la pasajele din nota de constatare prin care se arată că pârâtul nu a fost niciodată recompensat, nu a avut activitate proprie - fişă de colaborare, notele sale informative urmând a fi material de verificare a dosarelor celor menţionaţi dar şi al dosarului personal al pârâtului şi, nu în ultimul rând, că în septembrie 1988 a fost „abandonat” de lucrătorii securităţii care au constatat că acesta dădea dovadă de neseriozitate.
Recurentul a precizat că în perioada 1976-1995 a fost angajatul Aviaţiei Utilitare Timişoara şi că la momentul angajării i s-a pus în vedere şi a fost constrâns, ca şi alţi angajaţi, să semneze o adeziune ca şi colaborator al Securităţii, situaţie de notorietate în acele vremuri în care o altă poziţie l-ar fi plasat în categoria „duşman al poporului”. A subliniat, totodată, că în perioada în discuţie a furnizat doar informaţii generice despre colegii săi, niciunul din ei nefiind afectaţi de acele informaţii, motiv pentru care se impune a se constata că nu a fost colaborator al Securităţii cu atât mai mult cu cât nimic din toate cele întâmplate în acei ani nu au ştirbit dorinţa sa de libertate şi implicarea în evenimentele din decembrie 1989 în urma cărora a câştigat, pe drept, titlul de revoluţionar.
Examinând cauza prin prisma obiectului ei, a normelor legale aplicabile, - O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările şi completările ulterioare-, a probatoriului administrat, Înalta Curte reţine că recursul este fondat şi îl va admite, pentru cele ce vor fi punctate în continuare.
Acţiunea în constatare formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (în continuare C.N.S.A.S.) a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 cu referire la art. 3 lit. z) din aceeaşi ordonanţă, având în vedere cererea formulată de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 prin care s-a solicitat verificarea pârâtului G.N.P. în calitatea acestuia de luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989.
A fost ataşată nota de constatare din 24 august 2011 în care s-a procesat materialul arhivistic (documentele) identificat în dosarul propriu al persoanei verificate.
În evaluarea acţiunii în constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în persoana pârâtului, instanţa de fond a fost preocupată de scopul/intenţia legiuitorului în adoptarea O.U.G. nr. 24/2008, subliniind în mod corect că rezultă fără echivoc din economia întregului act normativ că raţiunea acestuia derivă din necesitatea cunoaşterii de către membrii unei societăţi post comuniste a fostului regim totalitar caracterizat prin structuri de organizare şi moduri de gândire inadecvate şi, în final, a respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale, creării unei culturi politice autentice şi a unei societăţi civilizate; într-adevăr, aşa cum reţine şi judecătorul fondului legea nu are un scop punitiv şi nu instituie o responsabilitate penală a celor în privinţa cărora se constată că au fost lucrători sau colaboratori ai Securităţii.
Odată clarificat rolul actului normativ în temeiul căruia a fost declanşat prezentul demers judiciar, rolul instanţei era acela de a-şi argumenta concluzia, de a aplica legea la circumstanţele cauzei cu care a fost învestită.
Se observă însă că după identificarea angajamentului pârâtului G.N.P. de colaborare cu organele Securităţii (3 decembrie 1977) şi de fixare a numelui conspirativ „G.”, din multitudinea de documente puse la dispoziţie de către C.N.S.A.S., instanţa a considerat relevante pentru constatarea calităţii de colaborator în sensul art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, două note informative olografe, semnate cu numele conspirativ menţionat, respectiv cea din 26 octombrie 1983 şi cea din 20 mai 1986, note pe care s-a axat şi reclamantul în motivarea acţiunii. Raţionamentul instanţei de fond este însă raportat nu la conţinutul efectiv al acestor note informative, ci la consemnările/adnotările ofiţerilor de securitate potrivit cărora urmau să se dispună măsuri de verificare, după care în funcţie de rezultat, să fie întreprinse măsuri corespunzătoare (nota din 26 octombrie 1983), sau ca aspectele să fie aduse la cunoştinţa organelor de miliţie în scopul realizării unor verificări (nota din 20 mai 1986). În acest context s-au considerat îndeplinite ambele cerinţe legale: informaţiile furnizate să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi aceste informaţii să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Instanţa de control judiciar constată că este greşită concluzia primei instanţe care se sprijină exclusiv pe cele două note informative menţionate deja, observându-se din lecturarea acestor înscrisuri că nicidecum conţinutul informaţiilor nu este de natură a conduce la aplicarea art. 11 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008.
Faptul că un interlocutor al pârâtului „preamăreşte modul de viaţă din occident” (nota din 26 octombrie 1983), că a aflat „că unul dintre membrii gărzilor patriotice are în occident pe fiul său care a trecut ilegal frontiera de stat” sau că „paza aeronavei a fost încredinţată la doi cetăţeni de naţionalitate germană, ce aveau rude în străinătate (…)”, (nota informativă din 20 mai 1986), toate acestea nu constituie informaţii care să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi nici care să vizeze îngrădirea unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului, aşa cum se cere cumulativ prin norma legală care defineşte noţiunea de colaborator al Securităţii - art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008.
În aceste condiţii se impune admiterea recursului şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (3) teza I C. proc. civ. modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii câtă vreme materialul probator administrat nu demonstrează că sunt îndeplinite exigenţele dispoziţiilor art. 10 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată şi completată pentru a se constata calitatea de colaborator al Securităţii în persoana recurentului-pârât G.N.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de G.N.P. împotriva sentinţei civile nr. 3543 din 28 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3547/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 3605/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
