ICCJ. Decizia nr. 3644/2014. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3644/2014
Dosar nr. 389/32/2011*
Şedinţa publică de la 7 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal reclamanta M.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Baroul Neamţ şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, anularea Deciziei nr. 131 din 12 mai 2011 emisă de către primul pârât; obligarea pârâţilor să emită actul administrativ constând în decizia de primire în profesia de avocat a reclamantei; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestaţiei sale a arătat că prin cererea înregistrată sub numărul 1003 din 24 noiembrie 2010 a solicitat Baroului Neamţ primirea în profesia de avocat cu scutirea de examen, în condiţiile în care reclamanta a exercitat funcţia de consilier juridic pe o perioadă mai mare de 10 ani, cerere respinsă.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie adresată celui de-al doilea pârât, Uniunea Barourilor din România neformulând nici un răspuns, fiind astfel depăşit termenul de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 554/2004.
A susţinut reclamanta că atitudinea comisiei a fost una pur discreţionară şi lipsită de obiectivitate, în condiţiile în care nu a fost stabilit un barem care să aducă la cunoştinţa candidaţilor criteriile ce vor fi luate în considerare.
S-a arătat că din analiza textului de lege rezultă că există un drept stabilit în favoarea persoanelor enumerate, dacă alături de această vechime sunt îndeplinite şi celelalte condiţii separate prevăzute de lege şi această persoană solicită primirea în profesia de avocat, astfel că forţa juridică a Legii nr. 51/1995 este superioară forţei juridice avute de Statutul Avocaţilor sau actelor administrative a U.N.B.R., aceste acte fiind supuse controlului de legalitate în condiţiile Legii nr. 554/2004, fie pe cale principală, fie sub forma excepţiei de nelegalitate.
A mai arătat că organizarea colocviului cu finalitatea avută în vedere de organizatori a dus în fapt la eludarea prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
Prin Sentinţa civilă nr. 147 din 30 septembrie 2011 s-a admis acţiunea în contencios administrativ şi fiscal promovată de reclamanta M.V. în contradictoriu cu pârâţii Baroul Neamţ şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, s-a anulat Decizia nr. 131 din 19 septembrie 2011 emisă de pârâtul Baroul Neamţ şi s-a dispus obligarea pârâţilor de a emite o nouă decizie de primire a reclamantei în Baroul Neamţ şi de a o înscrie pe aceasta pe tabloul avocaţilor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Baroul Neamţ şi Uniunea Naţională a Barourilor din România.
Prin Decizia civilă nr. 5050 din 28 noiembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-au admis ambele recursuri şi s-a trimis cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că la dosarul de faţă nu sunt depuse actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate, precum nici dovada vechimii în profesii juridice, astfel încât hotărârea instanţei de fond nu are suport probator în cauză.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 59 din 19 martie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea promovată de reclamanta M.V., în contradictoriu cu pârâţii Baroul Neamţ şi Uniunea Naţională a Barourilor din România.
S-a dispus anularea Deciziei nr. 131 din 12 mai 2011 şi a fost obligat pârâtul Baroul Neamţ să emită decizia de primire în profesia de avocat cu scutire de examen a reclamantei.
Au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamantei suma de 4,15 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de apel a reţinut că prin Decizia nr. 131 din 12 mai 2011 s-a respins cererea de primire în profesia de avocat formulată de reclamantă, cu motivarea generică "nu a făcut dovada unor cunoştinţe temeinice privind legislaţia organizării şi exercitării profesiei de avocat".
Deşi în decizie s-a menţionat "rezultatul obţinut la colocviul organizat în zilele de 15 - 16 aprilie 2011", în cauză nu s-a făcut dovada modului în care s-a stabilit rezultatul avut în vedere.
A reţinut Curtea de apel dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 (M) cu privire la primirea în profesia de avocat cu excepţia prevăzută în alin. (2) lit. b) din acelaşi articol potrivit căreia, la cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.
A apreciat instanţa că interpretarea dată de pârâţi sintagmei "poate fi primit în profesie" ca fiind un drept al Baroului de a controla accesul în profesia de avocat se îndepărtează de voinţa legiuitorului manifestată prin dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
Prin sintagma în discuţie ("poate fi primit") s-a apreciat că s-a instituit o posibilitate pentru organele statutare de exercitare a profesiei de a aprecia cu privire la primirea în profesia de avocat cu scutire de examen în condiţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din lege. Această posibilitate a fost concretizată prin art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, care dispune că, în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, realizarea practică a acestei verificări stabilindu-se prin Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului U.N.B.R. (organ de conducere care are dreptul de a verifica legalitatea şi temeinicia deciziilor de primire în profesie, date de către consiliile barourilor conform art. 63 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 51/1995) care a aprobat Ghidul de bună practică privind procedura soluţionării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.
A constatat instanţa că, în reglementarea realizată prin actele organele statutare prin care se realizează autonomia de organizare şi funcţionare a profesiei de avocat (Statut, Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului UNBR), o astfel de verificare nu este contrară dispoziţiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 (M) atât timp cât această verificare nu capătă însuşirile unui examen, ceea ce ar goli de conţinut însăşi dispoziţia art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1990 (M), sau dacă verificarea ar reprezenta exercitarea arbitrară şi abuzivă a dreptului de apreciere, ori se întemeiază pe considerente de oportunitate.
Or, deşi pe site-ul Baroului Neamţ au fost afişate atât tematica, bibliografia cât şi subiectele propuse pentru verificare, iar prin decizia contestată se menţionează rezultatele obţinute la verificare, s-a constatat că din aceeaşi decizie nu rezultă condiţiile în care s-a realizat verificarea reclamantei de către Consiliul Baroului Neamţ, rezultatul obţinut şi modul în care a fost evaluată prestaţia reclamantei la colocviul de verificare.
De asemenea, s-a apreciat că, deşi s-a pus în vedere pârâtului Baroul Neamţ să depună toate documentele care au stat la baza emiterii deciziei contestate, acesta nu a făcut la dosarul cauzei dovada existenţei unui înscris sau a altui mijloc de probă prin care să dovedească modul în care au fost evaluate cunoştinţele reclamantei.
S-a concluzionat în lipsa absolută a unor elemente prin care să poată fi apreciate criteriile avute în vedere de pârâtul Baroul Neamţ la verificarea cunoştinţelor reclamantei, că decizia de respingere a cererii de primire în profesie a reclamantei emisă de acest pârât este arbitrară şi constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1990 (M) şi chiar Hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului UNBR.
Reţinând că reclamanta întruneşte condiţiile prevăzute de art. 16 lit. b) din Legea nr. 51/1995 (M), reţinând arbitrariul aprecierii efectuată de pârâtul Baroul Neamţ cu privire la verificarea cunoştinţelor reclamantei privind legislaţia specifică profesiei de avocat, instanţa a constatat fondată acţiunea reclamantei a dispus anularea Deciziei nr. 131/12 mai 2011 emisă de Consiliul Baroului Neamţ şi obligarea Baroul Neamţ să emită decizie de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, a reclamantei.
Cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România, s-a reţinut netemeinicia acesteia raportat la dispoziţiile art. 63 alin. (1) lit. o) din Legea 51/1995 (M).
Constatându-se că ambele pârâte sunt părţi căzute în pretenţii având în vedere că cererea reclamantei a fost admisă aşa cum a fost formulată s-a dispus obligarea pârâtelor să plătească reclamantei suma de 4,15 lei cheltuieli de judecată.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs-pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurenta a dezvoltat următoarele critici faţă de soluţia adoptată de prima instanţă, indicând incidenţa motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
În motivarea cererii de recurs, a arătat în esenţă, că în mod greşit prima instanţă a criticat maniera concretă în care a fost organizat colocviul, care nu poate fi asimilat unui examen de verificare a cunoştinţelor.
S-a considerat că, în condiţiile în care verificarea are o justificare legală, iar reclamanta nu a dovedit o prestaţie corespunzătoare, nu se poate susţine ideea de vătămare într-un drept sau interes legitim şi nu se poate pleca de la premisa unei evaluări contrare realităţii.
Totodată s-a arătat că, în măsura în care reclamanta s-a prezentat la colocviu, a achiesat la condiţiile contestate, actul atacat beneficiind de prezumţia de legalitate.
S-a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii, cu cheltuieli de judecată.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Reclamanta-intimată a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului
A invocat excepţia lipsei de interes în promovarea recursului, legitimare procesuală pasivă având Baroul Neamţ.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
În fapt, reclamanta-intimată M.V. a formulat la data de 24 noiembrie 2010 cererea înregistrată de Baroul Neamţ sub nr. 1003 din 24 noiembrie 2010 prin care a solicitat primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, în condiţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 şi art. 16 alin. (3), (4) din Statut.
În data de 13 decembrie 2010 decanul Baroului Neamţ a întocmit raportul asupra cererii de primire în profesie formulată de reclamantă şi a concluzionat că aceasta îndeplineşte cerinţele legii propunând invitarea reclamantei pentru verificarea cunoştinţelor privind legislaţia profesiei de avocat, propunere însuşită de Consiliul Baroului Neamţ prin Hotărârea nr. 35 din 12 ianuarie 2011, iar prin Adresa nr. 263 din 25 martie 2011 reclamanta a fost invitată pentru ziua de 15 aprilie 2011, ora 16,30 la sediul Baroului Neamţ pentru verificarea cunoştinţelor.
Prin Decizia nr. 131 din 12 mai 2011 s-a respins cererea de primire în profesia de avocat formulată de reclamantă, cu motivarea generică "nu a făcut dovada unor cunoştinţe temeinice privind legislaţia organizării şi exercitării profesiei de avocat".
Împotriva Deciziei nr. 131 din 12 mai 2011 reclamanta a formulat contestaţie la Uniunea Naţională a Barourilor din România, iar aceasta din urmă a refuzat să soluţioneze contestaţia formulată, condiţionând soluţionarea acesteia de răspunsul pe care Baroul Neamţ ar fi urmat să îl comunice.
În drept, temeiul invocat de către reclamantă îi reprezintă dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 potrivit cărora (2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.
Se reţine că jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în această materie, mai ales după pronunţarea hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului din data de 27 ianuarie 2009 în cauza Ştefan şi Ştef împotriva României care semnala divergenţele de jurisprudenţă, a fost în sensul că impunerea unor condiţii suplimentare celor indicate în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 precitat, conturează excesul de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 (exemplu: Decizia nr. 3228 din 17 iunie 2010 a ÎCCJ - SCAF).
Chiar dacă dispoziţiile din Legea nr. 51/1995 nu impun baroului obligaţia primirii în profesie cu scutire de examen, formularea textului lăsând baroului posibilitatea de apreciere, care, în cauză, a fost exercitată sub forma colocviului, modalitate necontestată de reclamantă, totuşi prestaţia reclamantei la colocviu nu a fost înregistrată pe vreun suport material pentru a se putea aprecia, cu prilejul exercitării ulterioare a căilor de contestare administrativă ori în justiţie, asupra temeiniciei concluziei că "nu a făcut dovada unor cunoştinţe temeinice privind legislaţia organizării şi exercitării profesiei de avocat".
În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte reţine că din art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 - în vigoare la data formulării şi analizării cererii reclamantei - rezultă că fundamentul scutirii de examen este condiţia privind exercitarea profesiilor de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de 10 ani, întrucât se pleacă de la prezumţia că acest termen este îndestulător pentru dobândirea cunoştinţelor necesare exercitării profesiei de avocat.
Înalta Curte reţine că sintagma utilizată de legiuitor "poate fi primit în profesie cu scutire de examen", nu poate fi interpretată ca instituind o simplă vocaţie. Câtă vreme intimata reclamantă care a formulat cererea de primire în profesie cu scutire de examen îndeplineşte condiţiile expres arătate la lit. b), respectiv, a exercitat funcţia de consilier juridic peste 10 ani şi nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care să o facă nedemnă pentru profesia de avocat, în sensul explicitat la art. 13 din acelaşi act normativ, are un drept subiectiv de a fi primită în profesie, drept care nu poate fi îngrădit decât pentru motive temeinice, proporţionale cu scopul urmărit de pârâte în organizarea profesiei de avocat.
Din analiza art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată se constată că singurul motiv pentru care poate fi respinsă cererea ar fi neîndeplinirea condiţiei de vechime cerută de lege şi încetarea activităţii din una din funcţiile enumerate în cuprinsul său, din motive disciplinare, care o fac nedemnă pentru profesia de avocat.
Este adevărat că art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat prevede că în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului poate să verifice cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, însă, această prevedere nu trebuie înţeleasă în sensul conferirii dreptului de a organiza o testare a solicitanţilor sub forma unui examen.
A primi o asemenea interpretare realizată de autorităţile pârâte, înseamnă a goli de conţinut şi de eficienţă prevederea respinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
De altfel, trebuie precizat că practica Înaltei Curţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în materia interpretării dispoziţiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 şi a art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat este constantă în a aprecia că, dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, respingerea cererii de primire în profesie cu scutire de examen pe motiv că nu a fost promovată cerinţa verificării cunoştinţelor solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, sau neprezentarea la examen, constituie o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere al autorităţilor şi, de aceea, au fost anulate actele emise de UNBR pentru acest motiv.
Faţă de această practică constantă şi în lipsa unor argumente consistente care să justifice declanşarea procedurii de schimbare a practicii judiciare, s-ar ajunge la soluţii contrare care au ca efect încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice şi a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este el reglementat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Consideră Înalta Curte că dreptul de apreciere al barourilor nu poate fi justificat prin instituirea unor proceduri şi condiţii care adaugă la condiţiile prevăzute de legea-cadru.
Această condiţie impusă de verificare a cunoştinţelor cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei este disproporţionată în raport cu condiţiile stabilite prin lege şi care fără îndoială sunt condiţii obiective (vechime în funcţia de consilier juridic, nu au existat motive disciplinare care să-l facă nedemn pentru profesia de avocat) şi prevalează în mod firesc unor aprecieri subiective privind verificarea cunoştinţelor despre câteva acte normative fie ele şi despre organizarea profesiei de avocat.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes în promovarea recursului, care în fapt reprezintă o apărare pe fond, se reţin dispoziţiile art. 63 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 51/1995, potrivit cărora Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România verifică legalitatea şi temeinicia deciziilor de primire în profesie, date de către consiliile barourilor, constatându-se netemeinicia acesteia.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Uniunea Naţională a Barourilor din România împotriva Sentinţei nr. 59 din 19 martie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3632/2014. Contencios. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3661/2014. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
