ICCJ. Decizia nr. 3661/2014. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3661/2014
Dosar nr. 8895/2/2012
Şedinţa publică de la 7 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, Departamentul V, anularea în totalitate a încheierii din 19 noiembrie 2012 şi, în consecinţă, admiterea contestaţiei împotriva deciziei din 2012 a raportului de audit al performanţei şi a procesului-verbal de constatare încheiate în urma acţiunii privind „Auditul performanţei asupra modului de fundamentare şi acordare unor categorii de prestaţii sociale”.
Totodată, a solicitat suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea irevocabilă a litigiului.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că măsura stabilită la pct. 10 din decizia din 20 septembrie 2012 este nelegală, pârâta apreciind greşit că s-au făcut plăţi necuvenite către C.N.P.R. prin aplicarea eronată a dispoziţiilor legii bugetare anuale.
Reclamanta mai susţine că, la efectuarea plăţilor către C.N.P.R. în cursul anului 2011 au fost respectate dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 286/2010, iar procentul prevăzut de art. 10 alin. (1) din actul adiţional la Convenţia din 23 decembrie 2013 este acelaşi ca în legea bugetului de stat pe anul 2011, şi anume de 1,95% din valoarea sumelor virate.
În fine, precizează reclamanta că raţionamentul Curţii de Conturi ce are la baza utilizarea sutei mărite este eronat, întrucât ei au calculat corect procentul de 1,05% din sumele virate prin înmulţirea procentului de 1,05% cu suma virată de 3.338.441.009 RON rezultant un cuantum al cheltuielilor de transmitere de 35.063.631 RON, cuantum ce este stabilit corect, în: conformitate cu regulile matematice şi ca atare nu poate fi modificat la 1,04%.
2. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată atât în ceea ce priveşte cererea de anulare a încheierii din 19 noiembrie 2012 şi a măsurii dispuse la pct. 10 al deciziei din 20 septembrie 2012, cât şi a cererii de suspendare a executării măsurilor contestate.
Cu privire la cererea de suspendare, pârâta a arătat că reclamanta nu a motivat-o şi nu a justificat întrunirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Dezvoltând apărarea, în ceea ce priveşte măsura dispusă la pct. 10 din decizia din 20 septembrie 2012, pârâta arată că reclamanta a acceptat să plătească C.N.P.R. un comision pentru transmiterea şi achitarea drepturilor de asistenţă socială de 1,05% la valoarea totală a sumelor virate, fapt ce a generat plata necuvenită a unor sume din sursele primite de la bugetul de stat, estimate la 333.844 RON.
Pârâta a considerat că valoarea maximă a comisionului respectiv era potrivit art. 34 din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011 de 1,05% din valoarea sumelor virate, astfel că suma se calcula astfel (1,05/101,05) x 100% = 1,03908% ceea ce reprezintă (folosind două zecimale) o taxă procentuală de 1,04%. Astfel suma datorată C.N.P.R. pe anul 2011 este de 1,04% x 3.338.441.009 RON (suma virată) = 34.719.786 RON (cheltuieli de transmitere datorate), ci nu cum a calculat reclamanta care a aplicat coeficientul de 1,05% la suma virată, prin următorul calcul:1,05% x 3.338.441.009 RON (suma virată) = 35.053.631 RON (cheltuieli de transmitere datorate).
2. Hotărârea instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 157 din 17 aprilie 2013 a respins acţiunea, formulată de reclamanta Agenţia Naţională Pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României Departamentul V, ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, a reţinut că, în urma realizării de către Curtea de Conturi a României a acţiunii privind „Auditul performanţei asupra modului de fundamentare şi acordare a unor categorii de prestaţii sociale” la Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială au fost întocmite procesul-verbal de constatare şi raportul de audit al performanţei înregistrate din 20 august 2012 fiind emisă decizia din 14 septembrie 2012.
La emiterea acestei decizii s-a avut în vedere faptul că reclamanta a acceptat plata către C.N.P.R. a unui comision pentru transmiterea şi achitarea drepturilor de asistenţă socială de 1,05% la valoarea totală a sumelor virate, încălcând astfel dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011 care prevedea un coeficient ce nu putea depăşi 1,05% din valoarea sumelor virate.
Pârâta, Curtea de Conturi a apreciat că, prin această modalitate de calcul efectuată de reclamantă, a rezultat achitarea în mod necuvenit către C.N.P.R. a sumei de 333.844 RON.
Instanţa de fond a apreciat că, în mod legal şi temeinic, Curtea de Conturi a reţinut că modul în care reclamanta Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a calculat cheltuielile de transmitere achitate C.N.P.R. s-a făcut cu nerespectarea art. 34 din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011.
Mai mult decât atât, instanţa a reţinut că acest coeficient de 1,05% se calculează din valoarea sumelor virate. De altfel, un exemplu de aplicare a acestei metode, care este similară cazului de faţă, găsim în Normele metodologice de aplicare a C. fisc. aprobate prin H.G. nr. 44/2004, completată şi modificată, referitoare la art. 140 C. fisc., care la pct. 23.2 prevede modalitatea de determinare a cuantumului T.V.A. prin metoda sutei mărite atunci când preţul de vânzare include şi taxa, după formula 24 x 100/124 în cazul cotei standard (de 24%) şi 9 x 100/109 sau 5 x 100/105 în cazul cotelor reduse (de 9%, respectiv 5%).
Conchide instanţa de fond că reclamanta nu a procedat în acest mod şi a achitat către C.N.P.R. cheltuieli de transmitere mai mari cu 333.844 RON decât cele ce puteau fi achitate potrivit art. 34 din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare, instanţa a constatat că reclamanta nu invocă niciun motiv referitor la îndeplinirea în cauză a condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat şi paguba iminentă.
4. Calea de atac exercitată în cauză
Recursul formulat de recurenta-reclamantă este întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea acestuia s-a arătat că în conformitate cu dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 286/2010, legea bugetului de stat pe anul 2011, în anul 2011, cheltuielile pentru transmiterea şi achitarea drepturilor de asistenţă socială, finanţate din bugetul de stat sau din transferuri de la bugetul de stat către bugetele locale, şi cure se plătesc la domiciliul beneficiarilor prin C.N.P.R., se calculează prin aplicarea unui coeficient negociabil ce nu poate depăşi 1,05% din valoarea sumelor virate”.
Astfel, în cursul anului 2011, în baza prevederilor legale şi a actului adiţional la Convenţia încheiată între Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială şi C.N.P.R. s-a convenit, „părţile convin că sumele ce se vor plăti de către Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, prin agenţiile judeţene pentru plăţi şi inspecţie socială, respectiv Agenţia pentru Plăti şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti şi prin Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din subordinea consiliilor judeţene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti drept taxă poştală în anul 2011, pentru efectuarea de către C.N.P.R. a serviciului de achitare la domiciliu a drepturilor de asistenţă socială, suportate de Ia Bugetul de stat sau din transferuri de la Bugetul de stat către bugetele locale din prezenta convenţie, să fie calculate într-un procent de 1,05% aplicat la valoarea sumelor virate.”.
Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a aplicat următorul raţionament de calcul: la valoarea sumelor virate s-a aplicat procentul de 1,05% 1,05 X 3.338.441.009 (suma virată) = 35.063.631 RON (cheltuieli de transmitere) Curtea de Conturi a apreciat că acest coeficient trebuie calculat conform art. 140 pct. 23.2 C. fisc., care prevede modalitatea de determinare a cuantumului TVA prin metoda sutei mărite atunci când preţul de vânzare include şi taxa, după formula 24X100/124 în cazul cotei standard de 24% (...) că se aplică atunci când se urmăreşte să se determine o cotă procentuală ce este inclusă în suma respectivă şi a aplicat următorul raţionament de calcul: 1,05 din 100 = (1,05/101,05) X 100= 1,04%.
În opinia recurentei, aplicarea metodei sutei mărite în cazul taxelor poştale este eronată atâta timp cât legiuitorul a prevăzut prin C. fisc. că „taxele poştale sunt scutite de TVA fără drept de deducere”.
În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 292/2011, legea asistenţei sociale, sistemul naţional de asistenţă socială reprezintă ansamblul de instituia, măsuri şi acţiuni prin care statul reprezentat de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale situaţiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităţilor.
Sistemul naţional de asistenţă socială intervine subsidiar sau, după caz, complementar sistemelor de asigurări sociale şi se compune din sistemul de beneficii de asistenţă socială şi sistemul de servicii sociale.
Aşa fiind în condiţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 292/2011, legea asistenţei sociale, „(...) Statul acordă beneficiile de asistenţă socială prin autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare în domeniu”.
În concluzie, ţinând cont de dispoziţiile prevăzute la alin. (2) şi alin. (3) din acelaşi articol, beneficiile de asistenţă socială acordate de autorităţile administraţiei publice centrale, direct sau prin instituţiile aflate în subordinea acestora, se stabilesc în bani plătite din bugetul de stat, persoanelor care întrunesc condiţii de eligibilitate prevăzute de lege.
Prin urmare, recuperarea sumelor acordate necuvenit se face conform legii speciale (Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările ulterioare; Legea nr. 277/2011, republicată, privind alocaţia pentru susţinerea familiei Legea nr. 61/1993, republicată, privind alocaţia de stat pentru copii), iar decizia de debit se face pe suma încasată necuvenit şi se recuperează de la beneficiar în termenul de 3 ani de la efectuarea plăţii.
În consecinţă, aceste beneficii/prestaţii sociale nasc raporturi juridice bugetare şi nu fiscale. Ele nu pot fi calificate ca fiind creanţe fiscale, aceste sume nu sunt purtătoare de dobânzi şi nici nu sunt supuse regimului reglementat de C. proc. fisc.
Intimata nu a depus întâmpinare însă şi-a precizat poziţia prin reprezentantul legal la termenul la care s-a dezbătut pricina.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Obiectul prezentei cauze îl constituie contestarea măsurii stabilite la pct. 10 din decizia din 20 septembrie 2012 emis de către intimata Curtea de Conturi a României, Departamentul V. Prin acestea s-a dispus extinderea verificărilor la toate agenţiile teritoriale de plăţi şi inspecţie socială în vederea stabilirii sumelor plătite necuvenit C.N.P.R., prin nerespectarea prevederilor Legii nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011 şi întreprinderea demersurilor legale în vederea recuperării sumelor plătite necuvenit către C.N.P.R., actualizate la data recuperării.
Pentru a dispune această măsură, pârâta a avut în vedere faptul că reclamanta a acceptat plata către C.N.P.R. a unui comision pentru transmiterea şi achitarea drepturilor de asistenţă socială de 1,05% la valoarea totală a sumelor virate, încălcând astfel dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011 care prevedea un coeficient ce nu putea depăşi 1,05% din valoarea sumelor virate.
S-a mai reţinut că modalitatea de calculare a coeficientului de 1,05% din suma virată trebuia efectuată astfel: (1,05/101,05) x 100% = 1,03908% ceea ce reprezintă (folosind două zecimale) o taxă procentuală de 1,04%, de unde rezultă că suma datorată C.N.P.R. pe anul 2011 este de 1,04% x 3.338.441.009 RON (suma virată) = 34.719.786 RON (cheltuieli de transmitere datorate), ci nu cum a calculat reclamanta care a aplicat coeficientul de 1,05% la suma virată, prin următorul calcul:1,05% x 3.338.441.009 RON (suma virată) = 35.053.631 RON (cheltuieli de transmitere datorate).
În esenţă este vorba de modalitatea de calcul a sumelor contestate, respectiv prin modalitatea aritmetică utilizată de reclamanta-recurentă sau prin metoda „sutei mărite”, conform susţinerilor Curţii de Conturi.
Susţinerile Curţii de Conturi sunt fundamentate pe prevederile art. 34 din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pentru anul 2011. Conform acestuia, în anul 2011, cheltuielile în discuţie „se calculează prin aplicarea unui coeficient negociabil ce nu poate depăşi 1,05% din valoarea sumelor arătate”.
Instanţa de control judiciar constată că această prevedere trebuie interpretată prin însăşi conţinutul ei, necum prin raportare la dispoziţiile C. fisc., în concret dispoziţiile art. 140 pct. 23.2, respectivele prevederi vizând exclusiv modalitatea de determinare a cuantumului T.V.A.
Ori, în ceea ce priveşte taxele poştale, acestea sunt scutite de T.V.A.
Instanţa apreciază că textul art. 34 din Legea nr. 286/2010, nu lasă loc de nicio interpretare, „coeficientul (...) de 1,05% din valoarea sumelor virate”, reprezentând un text clar, din conţinutul căruia rezultă că respectivul coeficient se aplică „sumelor virate”, adică achitate ca drepturi de asistenţă socială, beneficiarilor acestora.
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de argumentele mai sus expuse apreciind că motivul de recurs invocat şi analizat se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul, urmând ca în conformitate cu dispoziţiile art. 313 alin. (1) C. proc. civ. să modifice sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea formulată de reclamanta Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială împotriva sentinţei civile nr. 1357 din 17 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea formulată de reclamanta Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială.
Anulează încheierea din 19 noiembrie 2012 emisă de Curtea de Conturi a României, Departamentul V.
Admite contestaţia formulată de reclamanta Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, în sensul că anulează măsura dispusă la pct. 10 din decizia din 20 septembrie 2012 emisă de Curtea de Conturi a României, Departamentul V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3644/2014. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 3683/2014. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
