ICCJ. Decizia nr. 3655/2014. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3655/2014
Dosar nr. 133/1/2014
Şedinţa publică de la 7 octombrie 2014
Asupra contestaţiei de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin Hotărârea nr. 1400 din 10 decembrie 2013 a Plenului C.S.M., s-a dispus respingerea contestaţiei formulate de domnul M.C., procuror cu grad profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la D.I.I.C.O.T. - structura centrală, împotriva Hotărârii secţiei pentru procurori a C.S.M. nr. 398 din 17 septembrie 2013.
Pentru a pronunţa această soluţie, Plenul C.S.M. a reţinut că prin Hotărârea nr. 398 din data de 17 septembrie 2013, secţia pentru procurori a C.S.M. a dispus respingerea cererii formulate de contestator de încetare a activităţii în cadrul D.I.I.C.O.T. - structura centrală şi continuarea activităţii la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
S-a reţinut că domnul M.C. are o vechime efectivă în funcţia de procuror de 17 ani, fiind numit în funcţia de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. - structura centrală la data de 1 august 2013, la data numirii funcţionând la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, unde fusese promovat prin Hotărârea nr. 524 din 4 iunie 2013 a Plenului C.S.M.
S-a avut în vedere că prin Hotărârea nr. 2205 din 17 decembrie 2009, Plenul C.S.M. a dispus punerea în executare a Deciziei nr. 5.371 din 26 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul recunoaşterii gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a contestatorului.
Având în vedere dispoziţiile art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, plenul a apreciat că dispoziţiile legale menţionate trebuie interpretare în sensul că la încetarea activităţii la D.I.I.C.O.T., procurorul revine, chiar şi peste schemă, la parchetul de unde provine, aceasta fiind, de altfel, practica constantă a C.S.M.
S-a reţinut că în situaţia în care procurorul solicită continuarea activităţii la alt parchet (unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii), cererea acestuia se analizează ţinându-se seama de necesităţile de personal, volumul de activitate, avizul parchetului la care doreşte continuarea activităţii.
În acest sens a fost avută în vedere Adresa nr. A1 din 17 septembrie 2013, a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a comunicat avizul nefavorabil privind cererea domnului M.C., de continuare a activităţii la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin urmare, faţă de avizul nefavorabil al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unitate de parchet la care domnul procuror solicită continuarea activităţii, dar şi faţă de împrejurarea că necesităţile de personal nu justifică ocuparea unuia dintre cele 4 posturi de procuror vacante, Plenul C.S.M., a apreciat temeinică şi legală Hotărârea nr. 398 din 17 septembrie 2013 a secţiei pentru procurori, respingând contestaţia.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie contestatorul M.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea contestaţiei sale, contestatorul M.C. a arătat în esenţă următoarele:
În fapt, la data de 3 septembrie 2013 contestatorul a solicitat C.S.M. să dispună încetarea activităţii sale în cadrul D.I.I.C.O.T. - structura centrală şi continuarea activităţii în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform art. 75 alin. (11) teza a II-a din Legea 304/2004, menţionând că deţine gradul profesional maxim conform Deciziei nr. 5371 din 26 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - S.C.A.F. pusă în executare prin Hotărârea Plenului C.S.M. 2205 din 17 decembrie 2009.
A precizat petentul în cerere că nu doreşte să revină la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, unitate de la care provine, şi a indicat două soluţii adoptate în speţe identice, respectiv Hotărârile nr. 347, 348 din 20 august 2013 ale Secţiei pentru Procurori prin care altor două colege, în situaţii identice, li s-au admis aceste cereri şi s-a dispus continuarea activităţii la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Ulterior, la 17 septembrie 2013, după o amânare, cererea contestatorului şi a altui coleg au fost respinse cu motivarea existenţei unui aviz nefavorabil al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Contestaţia formulată la plen a fost respinsă prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1400 din 10 decembrie 2013 cu aceiaşi motivare - existenţa unui aviz nefavorabil şi, suplimentar, împrejurarea că necesităţile de personal nu justifică ocuparea unuia dintre cele 4 posturi de procuror vacante.
- Apreciază contestatorul că hotărârea contestată este nelegală întemeindu-se pe un aviz neprevăzut de lege, aviz despre care nu se face referire în nicio hotărâre C.S.M. până la cea contestată.
Se arată că potrivit prevederilor art. 75 alin. (11) teza a II-a din Legea 304/2004, "la data încetării activităţii în cadrul D.I.I.C.O.T. procurorul revine la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii", pentru aceasta fiind suficiente existenţa posturilor vacante, dorinţa şi dreptul respectivului procuror de a funcţiona la acea unitate de parchet - conform Hotărârii nr. 348 din 20 august 2013 a Secţiei de Procurori a C.S.M. De altfel, aceasta este soluţia legală conform principiului de drept "ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus".
De asemenea, prin Hotărârea nr. 482 din 4 decembrie 2013, Secţia de Procurori, într-o situaţie identică, dar cu existenţa unui aviz favorabil, a hotărât încetarea activităţii în cadrul D.N.A. a altui procuror şi continuarea activităţii în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Contestatorul a arătat că hotărârea consiliului este nelegală şi discriminatorie, în ceea ce îl priveşte.
A argumentat contestatorul că în practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat de art. 14 din Convenţie, a apreciat că diferenţa de tratament devine discriminare atunci când se induc distincţii între situaţii analoage sau comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă sau obiectivă (cauza Marks contra Belgiei).
În cauza Driha contra României (Hotărârea din 21 februarie 2008), instanţa europeană a constatat existenţa discriminării între reclamant şi alte persoane care aparţineau aceleiaşi categorii profesionale aflate în situaţii comparabile.
A mai arătat contestatorul că nu are probleme profesionale, că a fost apreciat întotdeauna cu calificativul "foarte bine", a deţinut funcţie de conducere (prim-procuror de parchet de pe lângă judecătorie) şi funcţionează neîntrerupt în cadrul D.I.I.C.O.T. din 23 iunie 2008, ultimul ordin de numire în cadrul acestei structurii specializate începând cu 1 august 2013, astfel încât chiar şi în ipoteza necesităţii unui aviz, aprecierea ca nefavorabil apare ca nejustificată.
În drept, contestaţia este întemeiată pe prevederile art. 29 alin. (5), (7) din Legea 317/2004, art. 75 alin. (11) teza a II-a din Legea 304/2004, art. 16 alin. (1), (2), (3) din Constituţia României, art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Apărările intimatului
Intimatul C.S.M. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.
Arată intimatul că începând cu data de 1 august 2013, contestatorul, procuror la acea dată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, a fost numit în funcţia de procuror la D.I.I.C.O.T. - structura centrală.
Prin Hotărârea nr. 2205 din 17 decembrie 2009, Plenul C.S.M. a dispus punerea în executare a Deciziei nr. 5.371 din 26 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul recunoaşterii gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările ulterioare "La data încetării activităţii în cadrul D.I.I.C.O.T. procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii".
Dispoziţiile legale sus-evocate trebuie interpretate în sensul că la încetarea activităţii la D.I.I.C.O.T. - Structura centrală, procurorul revine, chiar şi peste schemă, la parchetul de unde provine (contestatorul fiind procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov), aceasta fiind de altfel practica constantă a C.S.M.
În ipoteza în care procurorul solicită continuarea activităţii la un alt parchet, la care are dreptul să funcţioneze potrivit legii, cererea trebuie analizată ţinându-se seama de necesităţile de personal, volumul de activitate, avizul parchetului la care se doreşte continuarea activităţii.
Contestatorul a precizat în mod neechivoc faptul că solicită continuarea activităţii în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi că nu doreşte să revină la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, parchet de unde provine.
Prin Adresa nr. A1 din 17 septembrie 2013, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat C.S.M. avizul nefavorabil privind cererea contestatorului de continuare a activităţii în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În ceea ce priveşte situaţia celor doi procurori la care face referire contestatorul, se învederează faptul că la soluţionarea în sens favorabil a cererilor acestora, s-a avut în vedere avizul favorabil al conducerii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
La dosar s-au depus hotărârile C.S.M. contestate şi înscrisurile care au stat la baza acestora în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Analizând contestaţia formulată, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:
- Contestatorul M.C. a solicitat încetarea activităţii la D.I.I.C.O.T., condiţionat de continuarea activităţii în mod exclusiv la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, arătând că nu doreşte să revină la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov unde a activat anterior datei de 1 august 2013 când a fost numit în funcţia de procuror D.I.I.C.O.T.
- Prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 2205 din 17 decembrie 2009, s-a dispus punerea în executare a Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5.371 din 26 noiembrie 2009, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul recunoaşterii gradului profesional corespunzător Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Aşa cum a reţinut şi intimatul C.S.M., din evidenţele direcţiei de resurse umane a rezultat la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie există ocupate 123 de posturi execuţie din schema de 127, fiind 4 locuri vacante, iar media de dosare de soluţionat de 12,88.
Potrivit prevederilor art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004, la data încetării activităţii în cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti, procurorul revine la parchetul de unde provine sau la un alt parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii.
- În ceea ce priveşte solicitarea contestatorului de a-şi înceta activitatea de procuror la D.I.I.C.O.T., cu condiţionarea continuării activităţii sale în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, contestatorul este în eroare când apreciază că îndeplineşte condiţiile legale pentru a continua activitatea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Având în vedere avizul negativ din partea Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în exercitarea dreptului său de apreciere, intimatul C.S.M. a avut în vedere şi acest aspect dar şi criterii obiective precum încărcătura instanţei, volumul de activitate, necesităţile de personal, aşa că nu se poate reţine un exces de putere în aceste circumstanţe.
- Referitor la discriminarea invocată de contestator în raport cu Hotărârea secţiei pentru procurori nr. 348 din 20 august 2013 şi nr. 482 din 4 decembrie 2013:
Aşa cum însuşi contestatorul a arătat, în cazul celor două hotărâri ale secţiei pentru procurori a existat avizul pozitiv al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nefiind vorba despre situaţii similare, analoage, comparabile.
În sensul art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului - o diferenţă de tratament apare ca discriminatorie dacă este lipsită de justificare obiectivă şi rezonabilă adică nu urmăreşte un scop legitim şi nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit.
În privinţa dreptului la nediscriminare, aşa cum s-a considerat în doctrină cât şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, se poate vorbi de o încălcare a dispoziţiilor art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, numai în strânsă legătură cu un alt drept apărat de Convenţie, ceea ce în speţă nu poate fi invocat - posibilitatea de a înceta activitatea la D.I.I.C.O.T. şi de a continua activitatea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - trebuie supusă analizei şi deciziei C.S.M. conform competenţelor stabilite de lege în atribuţia acestuia.
Concluzionând, faţă de cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că hotărârile atacate au fost emise cu respectarea competenţelor prevăzute de lege şi în conformitate cu art. 496 Noul C. proc. civ. şi art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi va respinge contestaţia ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia formulată de M.C. împotriva Hotărârii nr. 1400 din 10 decembrie 2013 a Plenului C.S.M., ca nefondată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3631/2014. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3671/2014. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
