ICCJ. Decizia nr. 3671/2014. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3671/2014
Dosar nr. 618/46/2012
Şedinţa publică de la 8 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată şi hotărârea instanţei de fond.
Prin acţiunea înregistrată la data de 18 aprilie 2012, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, reclamantul D.A. a chemat în judecată pe pârâta C.C.S.D. şi pe doamna D.D., în calitate de preşedinte a acestei comisii, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
- Obligarea C.C.S.D. să emită decizia ce reprezintă titlu de despăgubiri pentru imobilul situat în Drăgăşani, str. T.V., în cuantum de 300.000 RON;
- Stabilirea sumei totale datorate statului de către doamna D.D., în calitate de preşedinte a C.C.S.D., cu titlu de amendă civilă, pentru neîndeplinirea obligaţiei de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire stabilită prin Sentinţa nr. 165/F-Cont/2010, modificată de Decizia nr. 1.331 din 4 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de Sentinţa nr. 4/F-CC/2012, modificată de Decizia nr. 1.114 din 1 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
- Obligarea pârâtelor la daune interese în valoare de 47.740 RON, pentru neîndeplinirea obligaţiei de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire stabilită prin Sentinţa nr. 165/F-Cont/2010, modificată de Decizia nr. 1.331 din 4 martie 2011 Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A solicitat de asemenea acordarea cheltuielilor de judecată, reprezentând contravaloarea plăţilor pe care le va face cu deplasarea la proces şi efectuarea expertizelor de specialitate.
La data de 1 iunie 2012, instanţa a dispus disjungerea capătului al treilea de cerere, formând prezentul Dosar cu nr. 618/46/2012.
Prin Sentinţa nr. 22/F-CC din 6 iunie 2012 a respins capătul de cerere formulat de reclamantul D.A. , în contradictoriu cu pârâtele C.C.S.D. şi D.D. - Preşedintele C.C.S.D., privind obligarea pârâtelor la daune interese în valoare de 47.740 RON, pentru neîndeplinirea obligaţiei de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire stabilită prin Sentinţa nr. 165/F-Cont/2010, modificată de Decizia nr. 1.331 din 4 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A reţinut instanţa de fond că autorităţile administrative nu şi-au îndeplinit obligaţia care le revenea, de executare a unei hotărâri judecătoreşti, nici chiar după efectuarea de către reclamant a demersului întemeiat pe art. 24 alin. (2) teza I din Legea 554/2004.
2. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
3. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Prin intermediul celui de-al treilea capăt de cerere s-a solicitat de către reclamant obligarea pârâţilor la daune interese în valoare de 47.740 RON, pentru neîndeplinirea obligaţiei de a emite titlu de despăgubire stabilită prin Sentinţa nr. 165/F-Cont/2010, modificată de Decizia nr. 1.331 din 4 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, demersului întemeiat pe art. 24 alin. (2) teza I din Legea 554/2004.
Ţinând cont de obiectul cererii de chemare în judecată, verificarea termenului de recurs se va face în raport cu dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 25 alin. (3), "Hotărârea pronunţată de instanţa de executare poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare".
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă fără putinţă de tăgadă că sentinţa atacată a fost comunicată la data de 9 iulie 2012 iar recursul a fost înregistrat la data de 19 iulie 2012, depăşindu-se aşadar termenul legal de 5 zile prevăzut de textul legal sus citate.
Conform dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: "neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voinţa ei".
Cum în cauză recurentul nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mei presus de voinţa lui, se va constata că recursul este tardiv formulat şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.A. împotriva Sentinţei nr. 22/F-CC din 6 iunie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2014.
← ICCJ. Decizia nr. 3655/2014. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3673/2014. Contencios → |
---|