ICCJ. Decizia nr. 3668/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3668/2014
Dosar nr. 790/44/2013
Şedinţa publică de la 8 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul U.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (în prezent Ministerul Economiei), anularea Ordinului Ministrului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri nr. 400 din 28 februarie 2012, prin care a fost revocat din funcţia de director general al filialei SC "E.G." Galaţi.
Ministerul pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
La data de 12 noiembrie 2012, reclamantul a formulat cerere de modificare a acţiunii solicitând instanţei să desfiinţeze Ordinul nr. 400 din 28 februarie 2012 al Ministrului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri prin care a fost revocat din funcţia de director general al Filialei S.C. "E.G." S.A. şi prin care a fost revocat din calitatea de membru al Consiliului de Administraţie şi să oblige pârâtul la plata unor despăgubiri în valoare de 200.000 RON, reprezentând daune materiale şi la suma de 200.000 RON reprezentând daune morale.
Pârâtul a depus la dosar o nouă întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ministerului şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Prin Sentinţa nr. 27 din 31 ianuarie 2013, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul U.E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, s-a apreciat că aceasta nu este întemeiată, având în vedere că situaţia, potrivit căreia reclamantul a participat la şedinţa de revocare din funcţia de director general şi a semnat Hotărârea Consiliului de Administraţie, nu înseamnă că în cauza de faţă există vreo "formă de neprimire" a cererii acestuia.
Pe fond, instanţa a reţinut că în dosar nu există nici o probă din care să rezulte că revocarea reclamantului din funcţia de director general, s-ar fi făcut în mod abuziv.
S-a constatat că Ordinul 400/2012, a fost emis având la bază Hotărârea nr. 5 din 7 martie 2012, a Consiliului de Administraţie a SC "E.G." SA. Galaţi, iar această hotărâre a fost emisă cu respectarea tuturor cerinţelor legale şi statutare. De asemenea, publicarea în M. Of. a ordinului ministrului nu este obligatorie.
A mai reţinut prima instanţă că prevederile din contractul de mandat au fost respectate, iar ordinul ministrului nu trebuia să conţină motivarea încetării contractului de mandat, pentru că această motivare se regăseşte în cuprinsul Hotărârii Consiliului de Administraţie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul U.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie prin invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant solicită, în principal casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, deoarece, instanţa de fond a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului. În subsidiar, solicită modificarea hotărârii şi, în urma rejudecării, pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Prin criticile subsumate motivului de recurs invocat, recurentul-reclamant susţine următoarele:
1. Instanţa de fond, prin hotărârea pronunţată, nu a menţionat şi nu a analizat nimic din cererea modificatoare formulată de reclamant, înaintea primului termen de judecată, nu a făcut vorbire şi nu s-a pronunţat asupra excepţiilor invocate de pârât relative la cererea de chemare în judecată modificată (excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive);
2. Instanţa de fond a făcut o motivare succintă a soluţiei pronunţate, constatările redate în cuprinsul hotărârii fiind greşite şi fără suport real în probatoriul administrat.
Astfel, se arată că prima instanţă nu a analizat legalitatea ordinului de revocare din funcţie prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a susţinerilor reclamantului, limitându-se a afirma că la dosar nu există nicio probă din care să rezulte că revocarea s-a făcut abuziv.
Mai afirmă recurentul că instanţa de fond a reţinut greşit că Ordinul nr. 400/2012 a fost emis în baza Hotărârii nr. 5 din 7 martie 2012 a; Consiliului de Administraţie a SC "E.G." SA Galaţi, în condiţiile în care din înscrisurile aflate la dosar rezultă o situaţie faptică inversă celor constatate, respectiv Ordinul nr. 400 a fost emis la data de 28 februarie 2012, anterior Hotărârii Consiliului de administraţie din data de 7 martie 2012.
Cea de-a treia constatare greşită a instanţei de fond, afirmă recurentul, este aceea că "hotărârea Consiliului de administraţie, este legală şi statutară", fără a observa că organul decizional al societăţii este Adunarea Generală a Acţionarilor şi nicidecum organul de execuţie, care asigură administrarea societăţii.
Ultima critică de netemeinicie vizează interpretarea eronată de către prima instanţă a clauzelor contractului de mandat, respectiv a dispoziţiilor art. 11 lit. b) invocate de reclamant în susţinerea acţiunii, astfel cum a fost modificată şi care prevăd cazurile de revocare a directorului general.
Recursul este întemeiat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente speţei, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru următoarele considerente.
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamantul a solicitat anularea Ordinului Ministrului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri nr. 400 din 28 februarie 2012, prin care a fost revocat din funcţia de director general al filialei SC "E.G." SA.
În raport de această cerere, pârâtul a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Până la primul termen de judecată stabilit de instanţa de fond, respectiv la data de 12 noiembrie 2012, reclamantul a depus la dosar cerere de modificare a acţiunii, prin care a solicitat, anularea ordinului menţionat şi pe aspectul revocării din calitatea de membru al Consiliului de Administraţie, precum şi obligarea pârâtului la plata de despăgubiri materiale şi morale.
În dezvoltarea cererii modificatoare, reclamantul a invocat argumente de fapt şi de drept noi în susţinerea nelegalităţii şi netemeiniciei actului administrativ contestat, în raport de care ministerul pârât a invocat excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Din analiza considerentelor sentinţei atacate, rezultă că instanţa de fond nu a luat în considerare cererea modificatoare a acţiunii introductive şi nici întâmpinarea formulată de autoritatea pârâtă şi, în consecinţă, nu a analizat argumentele concrete de fapt şi de drept, dezvoltate de reclamant şi nici excepţiile şi apărările invocate de autoritatea pârâtă.
În aceste condiţii, Curtea de Apel nu s-a pronunţat asupra cererii care a învestit instanţa, neclarificând cadrul procesual în raport cu obiectul acţiunii, cu scopul real urmărit de reclamant, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Într-adevăr, atâta timp cât în considerente instanţa nu analizează excepţiile invocate, probele care au fost administrate, nu stabileşte împrejurările de fapt esenţiale în cauză, nu evocă normele substanţiale şi procedurale incidente şi aplicarea lor în speţă, soluţia exprimată prin dispozitiv rămâne nesusţinută şi pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced. O astfel de hotărâre devine arbitrară şi nu permite exercitarea controlului judiciar.
De asemenea, Înalta Curte constată că, în speţă judecătorul fondului nu a analizat, în mod efectiv, argumentele reclamantei, nu a procedat la o înlăturare, motivat şi argumentat, în mod explicit, a susţinerilor din acţiunea în contencios administrativ, şi nici nu a prezentat, în concret, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea sa.
Or, prin omisiunea primei instanţe de a analiza şi cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, motivele de fond invocate de reclamantă prin acţiunea în contencios administrativ motive ce necesitau un răspuns specific şi explicit au fost nesocotite dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi a fost încălcat astfel, dreptul reclamantului la un proces echitabil.
În aceste condiţii, recurentului-reclamant i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.
Instanţa de fond, astfel cum dispune expres art. 315 alin. (3) C. proc. civ., va rejudeca litigiul din nou, ţinând seama de cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, de toate motivele invocate de reclamantă prin acţiune, de excepţiile şi apărările formulate de pârâtă prin întâmpinare şi de celelalte motive de recurs de care s-a prevalat recurentul, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a căror examinare a devenit inutilă, prin raportare la soluţia dispusă prin prezenta decizie, de casare a hotărârii.
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză şi că este nelegală hotărârea pronunţată în cauză, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a prevederilor art. 312 alin. (1) - (3) şi art. 313 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare; aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de U.E., împotriva Sentinţei nr. 27 din 31 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2014.
Procesat de GGC - AP
| ← ICCJ. Decizia nr. 3604/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3669/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
