ICCJ. Decizia nr. 3691/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3691/2014
Dosar nr. 8674/2/2012
Şedinţa publică de la 9 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta U.A.T. Oraş N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.A.P. anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. N1 din 5 aprilie 2012.
Prin Cererea conexă înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 21 noiembrie 2012, sub nr. 8675/2/2012, reclamanta U.A.T. Oraş N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.A.P. anularea Notei de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare nr. N2 din 19 aprilie 2012, în esenţă, pentru aceleaşi motive arătate în cuprinsul cererii principale.
Prin Încheierea din data de 22 martie 2013, Curtea a dispus conexarea cererii înregistrată sub nr. 8675/2/2012, la cererea înregistrată sub nr. 8674/2/2012, invocată de pârât.
Prin Sentinţa nr. 4.049 din 16 decembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte cererea principală şi cererea conexă formulată de reclamanta U.A.T. Oraş N., a anulat Decizia de soluţionare a contestaţiei administrative nr. D1 din 1 iunie 2012 şi Decizia de soluţionare a contestaţiei administrative nr. D2 din 19 iunie 2012 şi a obligat autoritatea pârâtă să soluţioneze pe fond contestaţia administrativă formulată de reclamantă şi îndreptată împotriva Notei de constatare nereguli şi stabilire corecţii financiare nr. N1 din 5 aprilie 2012, rectificată prin Nota de constatare nereguli şi stabilire corecţii financiare nr. N2 din 19 aprilie 2012.
Împotriva Sentinţei nr. 4.049 din 16 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs pârâtul M.D.R.A.P.
Potrivit art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, (…) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar şi dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat.
Numai indicarea greşită a motivelor de recurs obligă instanţa la o încadrare corectă a acestora, în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., o asemenea obligaţie nefiind stabilită în sarcina instanţei în situaţia în care recurentul nu indică nici un motiv de recurs din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În cauză, recurentul nu s-a conformat dispoziţiilor înscrise în art. 3021 şi art. 304 C. proc. civ., întrucât în cererea de recurs nu a indicat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege.
Aşa cum reiese din conţinutul cererii de recurs, criticile formulate vizează alte aspecte decât cele reţinute de instanţa de fond.
Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor, condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează.
Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. şi cum nu au fost constatate motive de ordine publică ce ar fi putut fi invocate din oficiu, potrivit dispoziţiilor alin. (2) ale aceluiaşi articol, Curtea urmează a constata că recursul este nul.
În ceea ce priveşte cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimată, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, aceasta nefăcând dovada cheltuielilor suportate în faza procesuală a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului declarat de M.D.R.A.P. împotriva Sentinţei nr. 4.049 din 16 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3688/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 3697/2014. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
