ICCJ. Decizia nr. 3732/2014. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3732/2014
Dosar nr. 687/39/2013
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 9 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin Sentinţa nr. 1 din 14 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Suceava, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul B.C.V. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, aşa cum a fost precizată.
Instanţa a dispus suspendarea executării Ordinului Ministerului Transporturilor nr. 733/2013, Anexa 1, până la pronunţarea instanţei de fond.
A fost respinsă cererea de suspendare în privinţa celorlalte dispoziţii ale Ordinului şi instanţa a luat act că reclamantul B.C.V. a renunţat la judecata capătului de cerere privind anularea Ordinului Ministerului Transporturilor nr. 733/2013.
2. Cererea de recurs
2.1. Motivele de casare
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs Ministerul Transporturilor, criticând soluţia instanţei de fond ca nelegală. Recurentul a susţinut că hotărârea instanţei de fond a fost dată pe baza unor motive contradictorii şi străine de natura cauzei, cu aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind indicate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din Noul C. proc. civ., ca temei juridic al motivelor formulate.
2.2. Principalele argumente invocate
Recurentul a susţinut că instanţa de fond nu a identificat aparentul conflict între normele cuprinse în Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 733/2013 şi actele normative cu forţă juridică superioară care au stat la baza emiterii actului contestat, astfel încât nu a fost argumentat cazul bine justificat reţinut de instanţa de fond.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a indicat greşit articolele de lege la care s-a raportat, în drept fiind vorba despre art. 4 lit. b) din Anexa 1 şi de art. 23 pct. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, arătând că textele de lege reţinute de instanţa de fond nu reprezintă acte cu forţă juridică superioară, care au fost încălcate la emiterea ordinului contestat.
Totodată, recurentul a motivat că nu este îndeplinită în cauză nici condiţia pagubei iminente, instanţa de fond analizând autorizarea instructorilor auto din perspectiva noilor condiţii impuse de ordin, sub aspectul pagubei iminente, în condiţiile în care orice investiţie realizată de către instructorii auto profită desfăşurării propriilor activităţi.
S-a susţinut că noile condiţii impuse de ordinul contestat nu pot fi calificate ca fiind prejudiciu material, din moment ce aceste investiţii se constituie într-o bază materială necesară şi utilă continuării activităţii desfăşurate de instructorii auto, instituite tocmai în acest scop.
3. Procedura de soluţionare a recursului
3.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 24 iunie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ.
Recurentul Ministerul Transporturilor a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului, arătând că în cauză recurentul a formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru şi nu i-a fost comunicată hotărârea prin care a fost soluţionată această cerere.
A arătat că nu a achitat taxa de timbru în dosarul de recurs, în considerarea faptului că a învestit instanţa cu soluţionarea cererii de reexaminare.
3.2 Cu privire la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi 2 din O.U.G. nr. 80/2013.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat a constatat că recursul nu a fost timbrat, deşi recurentul a fost înştiinţat cu privire la necesitatea achitării taxei de timbru datorată în cauză.
Înalta Curte reţine că în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 de RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 C. proc. civ., iar în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) teza finală, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat a constatat că recurentul a invocat în motivele de recurs atât dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, cât şi pct. 8 C. proc. civ., rezultând faptul că cererea de recurs trebuia a fi timbrată cu suma de 200 RON.
3.2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Prin rezoluţia din data de 21 februarie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat recurentului faptul că, sub sancţiunea nulităţii cererii, are obligaţia, ca în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, să depună taxa de timbru datorată, în cuantum de 200 RON, în raport de prevederile art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, pentru soluţionarea căii de atac formulate.
La data de 3 martie 2014, recurentul Ministerul Transporturilor a depus cerere de reexaminare a taxei judiciare stabilită pentru soluţionarea recursului formulat.
La data de 20 martie 2014 a fost soluţionată cererea de reexaminare a taxei judiciare formulată de recurentul Ministerul Transporturilor, în sensul respingerii acesteia, iar, cu ocazia comunicării raportului întocmit în cauză cu privire la admisibilitatea recursului declarat, s-a reţinut faptul că taxa judiciară datorată de Ministerul Transporturilor nu a fost depusă.
Având în vedere faptul că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţia ce-i revenea, conform prevederilor legale arătate, Curtea va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) coroborate cu prevederile art. 197 din Noul C. proc. civ. şi va constata nul recursul formulat.
3.2.2. Soluţia instanţei de recurs. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul formulat de Ministerul Transporturilor împotriva Sentinţei nr. 1 din 14 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă. Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3731/2014. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3760/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
